Timişoara | Punct: Parcul Justiţiei | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2015
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Perioada modernă; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 155252.26 |
Județ:
Timiş
Unitate administrativă:
mun. Timişoara
Localitate:
Timişoara
Punct:
Parcul Justiţiei
Localizare:
| 155252.26 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Gindele | Robert | responsabil | Muzeul Judeţean Satu Mare |
| Gașpar | Adriana | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
Raport:
Perioada de desfăşurăriarea campaniei: 1 octombrie – 15 octombrie 2015
În cadrul modernizării Parcului Justiţiei de la Timişoara a fost realizat un diagnostic arheologic de mici dimensiuni, care a avut ca obiectiv determinarea prezenţei sau absenţei materialelor arheologice, apariţia cărora conform suprapunerii hărţilor medievale târzii cu situaţia actuală în teren era previzibilă. În perioada ocupaţiei otomane a cetăţii Timişoara (1552-1716), în locul parcului Justiţiei se afla Palanca Mică sau Insula, care forma o parte a aşezării civile situate în exteriorul cetăţii, pe un mic promontoriu mai ridicat faţă de terenul din jur inundabil, înconjurată de un braţ al Timişului Mic.
Sub stratul de pământ vegetal al parcului, până la adâncimea de 80-90 de cm se regăsesc dărâmăturile şi molozul oraşului austriac şi modern, sub această adâncime se pot identifica straturile nederanjate şi urmele suburbiei otomane. Primul strat nederanjat apare între 90-115 cm, este compact, cenuşiu-negricios, cu multă cenuşă însă fără fragmente de chirpic. Sub acest strat apare un alt strat compact, aproximativ cu aceleaşi grosime, de nisip galben. Sterilul arheologic începe de la 205-210 cm. Această situaţie nu se regăseşte în partea sudică a parcului, unde intervenţiile moderne au afectat în secolele XIX-XX situl arheologic.
Caseta de diagnostic a confirmat existenţa probabilă a trei faze de evoluţie a suburbiei Palanca Mică:
Faza I. Şanţ (de fundaţie?) conturat la adâncimea de 170 cm, fiind orientat est-vest (Fig.3.).
Faza II. Construcţie cu acoperiş susţinut de stâlpi de lemn, pereţi de chirpic, acoperiş de olane, cu posibilă instalaţie de foc (sobă?), conturat la 142 cm sub un strat chirpic, având aceleaşi orientare ca şanţul din faza I (Fig.2.).
Faza III. Talpa de lemn şi o groapă de stâlp al unei contrucţii, suprinse la nivelul stratului de nisip galben, compact, având o altă orientare (nord-sud) decât contrucţiile din fazele anterioare, cea ce poate indica schimbarea tramei stradale (Fig.1.).
Materialul arheologic descoperit este variat şi fragmentat. Până la nivelul de deasupra stratului cu arsură, şi din nivelul de dărămătură cu mult moloz, artefactele sunt amestecate. Sunt datate din perioada otomană (funduri şi buze de vase ceramice cu sau fără glazură, ceramică pictată, capace oale, cahle pentru sobă), modernă şi contemporană (ceramică, porţelan, sticlă, metal oxidat). Din cele două straturi compactate, de arsură şi nisip galben, au fost colectate câteva fragmente de metal, fără posibilitate de datare. În nivelurile situate sub cele două straturi compactate materialele descoperite aparţin secolelor XVI-XVII şi constau în ceramică, metal (sârmă plumb, ace de voal, fragment topor, cuie), obiecte din os (mâner de cuţit cu decor incizat) (Fig. 4.), oase de animal, dar şi câteva fragmente de porţelan. Predominante sunt obiectele din ceramică de tipul celei de uz comun, smălţuită sau nesmălţuită, cahle de sobe, cărămizi înguste (0-4 cm), olane şi pipe, databile din perioada XVI-XVII. Fragmentele de cahle sunt din categoria cahlă-oală în formă de pahar, sau cu deschidere rectangulară. Pipele descoperite sunt datate din secolul al XVII-lea, prima jumătate a secolului al XVIII-lea (Fig. 5, 6). Cea mai timpurie este din pastă de caolin, cu glazură, apoi una cu inscripţie otomană, iar cele mai târzii sunt pipe simple, sau cu decor, şi angobă roşie.