Ţigău | Comuna: Lechinţa | Judeţ: Bistriţa-Năsăud | Punct: La Dâmburi | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2011
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt;
Categorie:
Civil; Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 33499.01 |
Județ:
Bistriţa-Năsăud
Unitate administrativă:
Lechinţa
Localitate:
Ţigău
Punct:
La Dâmburi
Localizare:
| 33499.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Marinescu | George | participant | Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud |
| Vaida | Dan Lucian | participant | Muzeul Grăniceresc Năsăudean |
Raport:
Săpăturile arheologice din campania anului 2011 s-au desfăşurat în intervalul 19 septembrie -15 octombrie, finanţarea fiind asigurată integral de Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud. Cercetările s-au concentrat într-un sector situat în partea de nord-vest a sitului, zonă care a beneficiat de cercetări şi în campania anului 2009. Scopul principal al cercetării a urmărit identificarea unor noi complexe arheologice, în special aparţinând culturii Wietenberg, ştiindu-se din campania anterioară că în acest sector există o locuire de acest tip mai consistentă, dar şi obţinerea de noi date stratigrafice care să poată fi corelate cu informaţiile deja cunoscute şi să permită o delimitare a aşezării înspre vest şi nord-vest. Cercetarea a constat din două secţiuni S8 (40 x 2,5 m), plasată paralel şi la nord de S5/2009 şi S9 (20 x 2 m) plasată la 35 m vest, aproximativ pe aceeaşi linie cu S8, precumşi o casetă C1 (8 x 2 m), paralelă şi la nord de S8, cu martor de 0,50 m. Stratigrafic situaţia se prezintă diferit pe parcursul celor două secţiuni trasate în 2011. În cadrul S8, în partea superioară, imediat sub humusul actual se observă un strat continuu şi compact de lut galben, cu o grosime ce atinge 0,60 m în capătul de est al secţiunii şi care scade treptat spre capătul de vest, până la 0,40 m, probabil acesta fiind scurs din dealul situat în imediata apropiere; urmează un strat negru, bine evidenţiat, continuu, cu grosimi de 0,40-0,50 m şi bogat în urme arheologice; al treilea strat este de culoare neagră-cenuşie, cu grosimi ce variază între 0,45-0,70 m, bogat în urme arheologice, fiind mai consistent acolo unde sunt identificate complexe (locuinţe de suprafaţă şi semiadâncite); strat negru, cu grosimi de 0,25-0,35 m, discontinuu din punct de vedere arheologic, fiind mai consistent acolo unde sunt identificate complexe; strat negru fără urme arheologice. În cadrul S9, deşi aceasta este plasată la o distanţă relativ mică (35 m), situaţia stratigrafică se prezintă complet diferit: humus actual care coboară până la -0,15 m; urmează stratul negru de cultură, cu grosime de 0,25-0,30 m, care se adânceşte până la -0,45 m, foarte sărac în urme arheologice; de la -0,45 m la -0,50 m apare stratul de lut galben, steril arheologic.
Din punct de vedere al atribuirii culturale, informaţiile relevante pentru cercetare sunt cele obţinute din stratigrafia S8, acestea confirmând în mare măsură rezultatele stratigrafice obţinute în campaniile anterioare (2009-2010). În primul strat de cultură apar elemente specifice mai ales culturii Noua şi uneori de tip hallstattian; al doilea nivel este atribuit Bronzului târziu, elementul definitoriu fiind prezenţa striurilor pe fragmentele ceramice şi apariţia unor mici podoabe din bronz; al treilea nivel aparţine culturii Wietenberg, fiind atribuit în special prin ceramică decorată cu ornamente caracteristice. Remarcăm în cadrul S8, la fel ca şi în cadrul secţiunilor din 2009 (S4-S5), aflate în acelaşi sector, lipsa elementelor atribuite culturii Coţofeni (ceramică, obiecte din piatră, os sau metal), fapt ce ne determină să considerăm că purtătorii acestei culturi nu depăşesc perimetrul zonei unde au fost identificaţi în campania din 2010.
Pe parcursul cercetării au fost identificate mai multe complexe (locuinţe de suprafaţă sau puţin îngropate, gropi menajere şi rituale, vetre de diferite tipuri), toate probând o locuire intensă, suprapusă, a unor comunităţi diferite din epoca bronzului. Dintre locuinţe se remarcă cele din nivelul doi, unele dintre ele având marginile marcate prin pietre şi majoritatea fiind prevăzute cu vetre de foc. Din acelaşi nivel se distinge Loc. 4/2011, de formă patrulateră, cu podina lutuită, care a avut un schelet lemnos robust, după cum indică urma de par identificată, pereţii puternic lutuiţi, după cum arată bucăţile mari de vălătuci arşi, unii păstrând urmele de nuiele, întreaga construcţie fiind distrusă de un incendiu puternic. În cadrul cercetării au fost identificate mai multe tipuri de vetre, remarcându-se că în primul nivel sunt mai des întâlnite cele amenajate din pietre, cum este V1/2011, identificată între m 22,80-25,20, la -0,70 m, de formă aproximativ ovală şi un diametru de 1,80 m, printre şi pe pietre fiind identificate fragmente ceramice, oase de animale, cenuşă şi chirpici, fragmente de râşniţă sau vetre amenajate direct pe sol, de formă circulară, cu loc interior pentru foc, cum sunt cele identificate în C1/2011: V5/2011 la -0,80 m, cu diametru interior de 0,30 m sau V6/2011, la -0,80 m, cu diametru interior de 0,50 m, în ambele cazuri pietrele de pe margini au fost puternic arse, urmare a unei folosiri repetate. În nivelurile următoare sunt caracteristice cele amenajate din lut ars sau cele depuse pe un pat de fragmente ceramice, cum este V4/2011 identificată între m 8,20-9, la -1,10, alături de ea fiind identificate fragmente ceramice şi o râşniţă fragmentară. Gropile (tronconice, formă de clopot) sunt bine reprezentate, majoritatea având un rol menajer, în umplutură fiind descoperite fragmente ceramice, oase de animale şi în mod constant râşniţe întregi sau fragmentare. Din rândul gropilor menajere amintim Gr. 4/2011, identificată în C1, între m 5,20 şi 6,30, în formă de sac, cu diametrul la bază de 1,10 m, adâncită până la -1,50 m, fiind coborâtă din primul nivel şi având un inventar compus din fragmente ceramice aparţinând unor vase mari, oase de animale, chirpici şi roci sau Gr. 7/2011, identificată în S8, între m 14,40-15,20, de formă circulară cu diametru de 0,80 m, care coboară până la -1,75 m, având în interior un conţinut mai deosebit, format din două râşniţe plate de mari dimensiuni, aşezate faţă în faţă, între ele fiind plasat un os mare, probabil de bovină, alături de fragmente ceramice mărunte, o fusaiolă, fragmente de rocă, cărbune şi urme de chirpici, motiv pentru care această groapă poate fi interpretată ca o depunere rituală, legată de cultul fecundităţii şi fertilităţii în agricultură. Materialul arheologic este bine reprezentat pentru cele trei niveluri, fiind compus în mod preponderent din ceramică, destul de fragmentară, decorată cu elemente specifice fiecărei etape, obiecte din os şi piatră, obiecte din bronz, în special ace, verigi sau cuţitaşe.
Prin rezultatele cercetării, campania din 2011 a adus noi confirmări stratigrafice, dar şi un inventar arheologic care contribuie la o încadrare cât mai corectă a etapelor de locuire identificate. Un rezultat important al acestei campanii, obţinut prin trasarea S9,este stabilirea faptului că aşezarea nu se întinde spre vest. Acest element, corelat cu constatările stratigrafice obţinute prin trasarea secţiunilor S1-3/2009, demonstrează că aşezarea este de mici dimensiuni, orientarea generală a sitului fiind aproximativ semicirculară, flancată pe marginea de nord-nord-est de un deal (432 m).