Ţibana | Judeţ: Iaşi | Punct: Între Şanţuri – Poiana Mănăstirii | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Berzovan | Alexandru | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Enea | Sergiu Constantin | participant | Liceul "Ion Neculce" Târgu Frumos |
| Boghian | Dumitru | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava |
| Mischka | Carsten | participant | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania |
| Tasimova | Imren | participant | Friedrich-Alexander Universität Erlangen-Nürnberg, Germania |
Raport:
Problema cetăţii getice de la Poiana Mănăstirii – Între Şanţuri, situată în hotarul comunei Ţibana, s-a aflat de mai multă vreme în atenţia noastră . Cercetările perieghetice repetate au adus informaţii preţioase care ne-au convins că avem de-a face cu un obiectiv de primă importanţă, care necesită a fi cercetat prin săpătură. De aceea, în anul 2017 am demarat o primă campanie de cercetare arheologică de evaluare, ale cărei rezultate le vom prezenta în cele ce urmează.
Din punct de vedere geografic, cetatea se află la 2,5 km NE, în linie dreaptă, de satul Ţibana, respectiv la 1,9 km NNE de satul Poiana Mănăstirii (fig. 1), aparţinându-i cadastral acestuia din urmă. Prezintă o formă oval alungită (800 x 400 m diametrele maxime, suprafaţă de cca. 15 ha), valul şi şanţul exterior aferent urmărind, în special, cota de 420 m. Din păcate, ca urmare a repetatelor alunecări de teren, valul şi şanţul de pe laturile de vest şi est şi sud-est, au fost puternic distruse, porţiuni însemnate fiind dislocate dincolo de cornişele de desprindere fiind purtate în corpurile alunecărilor (fig. 2-3). Astfel, încheierea formei propriu-zise a cetăţii, în aceste sectoare, este, deocamdată, ipotetică.
În cadrul primei etape de investigare s-au efectuat o serie de prospecţiuni magnetometrice. Timpul scurt, dar şi prezenţa culturilor agricole au făcut ca doar cca. 1/6 din suprafaţa cetăţii să poată fi scanată. Pe fâşia din zona central-vestică a incintei s-au identificat urmele a două mari anomalii, interpretate drept resturile unor structuri de locuire incendiate, în vreme ce în partea de est au fost identificate alte sporadice anomalii (fig. 4). Se pare că densitatea complexelor nu este mare, existând zone aproape complet lipsite de urme arheologice, situaţie ce se regăseşte de altfel şi în alte mari cetăţi getice din secolele V-III î.Hr. (Stânceşti, Cotnari, etc). Cele mai interesante rezultate au fost obţinute în zona valului de apărare.
Obiectivele propuse în anul 2017 au vizat verificarea prin sondaj a unor anomalii vizibile pe prospecţiune, dar şi obţinerea unui profil preliminar al valului de apărare prin efectuarea unei taluzări într-una din zonele în care acesta este traversat (şi parţial distrus) de drumurile de exploatare moderne. Din păcate, lipsa unei finanţări adecvate, dar şi numărul mic de voluntari ne-au determinat spre o restrângere a obiectivelor. În aceste condiţii, ne-am limitat doar la efectuarea a două secţiuni de control: SC 1, respectiv SC 2.
SC 1 (10 x 2 m, orientare NV – SE) a fost trasată în vederea sondării uneia anomalii – posibila locuinţă incendiată (fig. 4-5) . Ceea ce apărea ca o masivă structură incendiată s-a dovedit a fi reprezentată de numeroase resturi de lutuieli arse, unele cu amprente de bârne, dar care nu formează nicăieri o aglomerare compactă. Resturile dispersate au fost surprinse între metrii 0 şi 5 ai secţiunii. Nu s-au sesizat complexe propriu-zise în afara unor mici gropi. De aceea, considerăm că avem de-a face cu resturile unei locuinţe getice de suprafaţă bulversată de arăturile adânci, denumită provizoriu, L1/2017. Materialul arheologic consta în câteva fragmente de vase încadrabile larg între secolele IV-III î.Hr. Stratigrafia se prezintă după cum urmează: până la -0,15 m, strat vegetal de culoare brun-cenuşie cu nuanţe negricioase; de la -0,15 m la -0,30 m, strat de cultură din a doua epocă a fierului, brun – cenuşos, sfărâmicios, cu resturi de lutuială, urmat, de la -0,30 m adâncime, de stratul steril compus dintr-un pământ gălbui, cu irizaţii cenuşii, lutos şi deosebit de compact.
SC 2 (22 x 1,5 m, orientare N-S) a fost trasată în zona de NV a cetăţii, unde valul este destul de bine păstrat, deoarece are o grosime mai mare (probabil în zona unei intrări nordice), fiind străpuns de un drum de ţară. Acest fapt a determinat o ruinare parţială a valului în plan înclinat către firul căii de acces. Din păcate lipsa resurselor nu ne-a permis să cuprindem şi şanţul de apărare adiacent.
În profilul obţinut (fig. 6), primele două straturi aparţin fundamentului geologic al platoului. Următorul este un strat de sol brun - cenuşiu, cu pigmentaţie de cărbuni. Aici se observă, de la metrii 4 la 11, o dungă de arsură care corespunde nivelului de călcare antic. Însemnătatea ei este greu de precizat: constructorii puteau să fi incendiat zona pentru a o goli de vegetaţia măruntă în vederea ridicării valului sau, de ce nu, o incendiere cu rol ritual.
Stratul brun-cenuşiu continuă şi deasupra nivelului de călcare, formând primul nucleu al valului (cu o înălţime maximă de cca. 1,5 m de la nivelul antic de călcare), realizat cu pământ scos de la suprafaţă, „vegetalul antic”.
Cel de-al doilea nucleu, atingând o înălţime maximă de cca. 2 m de la nivelul antic de călcare, prezintă caracteristici diferite. Este vorba de un pământ gălbui nisipos, argilos, similar primelor două straturi din structura geologică a platoului. Între metrii 2,5 – 9,5 observăm mai multe lentile de depunere / tasare, intercalate de straturi subţiri brun-cenuşii. Stratul superior este reprezentat dintr-un sol cenuşiu, cu numeroase lipituri arse care prezintă amprente de bârne. Se pot observa de asemenea şase gropi de stâlp în zona superioară, adâncindu-se cca. 60-80 de cm faţă de coama (actuală) a valului. Ele nu penetrează mai jos de cel de-al doilea nucleu intern. De asemenea, se observă o alveolare între stâlpii centrali ai structurii lemnoase.
Succesiunea depunerilor stratigrafice ne face să presupunem că valul a fost edificat cu pământ extras din şanţ. Este interesant de observat absenţa urmelor de bârne şi gropi în primele două nuclee, care ar fi necesitat, poate, a fi la rândul lor stabilizate. Această situaţie ar putea fi explicată, cu prudenţa de rigoare, prin existenţa a două faze distincte de construcţie şi utilizare a valului. Totodată, credem că trebuie ţinut cont şi de faptul că, în cazul unei posibile porţi de intrare cu turnuri, construcţia valului poate avea anumite specificităţi (lăţimi şi înălţimi mai mari, structuri lemnoase complementare, etc). Bineînţeles, avem în vedere ca aceste consideraţii preliminare să fie completate şi verificate în viitor.
De pe toată suprafaţa cetăţii s-au recuperat numeroase fragmente ceramice, majoritatea aflate într-o stare deosebită de fragmentare. Au continuat să apară, pe lângă ceramica locală şi cea grecească şi fragmente specifice culturii Poieneşti – Lukaşevka, atribuită bastarnilor istorici.
Dată fiind importanţa obiectivului, dar şi existenţa a numeroşi factori de risc - alunecări de teren (nota 3), arături adânci, activitatea căutătorilor de comori - considerăm absolut necesară continuarea investigaţiilor. Pentru campaniile viitoare ne-am propus continuarea prospecţiunilor magnetometrice şi deschiderea unor noi suprafeţe pentru a lămuri problema sistemului defensiv, a cronologiei şi a structurilor de habitat din interiorul incintei.
Folosim şi acest prilej, pentru a mulţumi în mod deosebit Primăriei comunei Ţibana pentru tot sprijinul acordat, Asociaţiei Culturale de Reconstituire Istorică „Geto-Dacii din Moldova” şi tuturor voluntarilor care s-au implicat în acest proiect.
Bibliografie:
Note:
1.
1. A. Berzovan, S. Honcu, Putere şi control în secolele V - II î.Hr. Un studiu de caz: fortificaţia getică de la Poiana Mănăstirii - „Între Şanţuri” (jud. Iaşi) la Third Arheoinvest Congress. Interdisciplinary Research in Archaeology, Iaşi, 06.06.2013- 08.06.2013; S. Honcu, A. Berzovan, Putere şi control în secolele V - II î.Hr. Un studiu de caz: fortificaţia getică de la Poiana Mănăstirii - „Între Şanţuri” (jud. Iaşi) la Simpozionul „Institutul de Arheologie din Iaşi între prezent şi viitor. Rezultate ale cercetării arheologice ieşene, Institutul de Arheologie din Iaşi, 28.06.2013; Berzovan 2016, pp. 216-221.
2. A. Berzovan, S.-C. Enea, D. Boghian, C. Mischka, I. Tasimova, R.-G. Pîrnău, Cetatea getică de la Poiana Mănăstirii-Între Şanţuri, comuna Ţibana, jud. Iaşi, în Arheovest. In honorem Doina Benea - Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie, nr. V, (ed. Sorin Forţiu), JATEPress Kiadó, Szeged, 2017, p. 305- 323.
3.M. Niculiţă, M. C. Mărgărint, M. Santangelo, Archaeological evidences for Holocene landslide activity in the Eastern Carpathian lowland, în Quaternary International, Volume 415, 10 September 2016, pp. 175-189, fig. 3d); M. Niculiţă, M. C. Mărgărint, Landslides and Fortified Settlements as Valuable Cultural Geomorphosites and Geoheritage Sites in the Moldavian Plateau, North-Eastern Romania, în Geoheritage, 2017, fig. 10 (https://doi.org/10.1007/s12371-017-0261-0).