Teremia Mică | Comuna: Teremia Mare | Judeţ: Timiş | Punct: La Cimitir | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2017
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Locuire; Necropolă;
Cod RAN:
| 158886.02 |
Județ:
Timiş
Unitate administrativă:
Teremia Mare
Localitate:
Teremia Mică
Punct:
La Cimitir
Localizare:
| 158886.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Gindele | Robert | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
| Brândușan | Lavinia | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
| Gașpar | Adriana | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
Raport:
Situl arheologic studiat de noi se află la 2, 7 km nord-est de centrul localităţi Teremia Mică. Aşezările şi necropola cercetată se întindea în preistorie şi evul mediu pe terasa vestică a unui pârâu. Actualmente terenul este nivelat şi nu se mai poate observa foarte bine urma pârâului, însă datorită secetei mari pe imaginea Google Earth din 13.07.2017 se poate identifica atât albia minoră a fostului curs de apă cât şi lunca lată care ajunge până la 60 -70 m. Pe arătură se pot observa urmele a mai multor aşezări care se întind pe malul fostului pârău, unele complexe fiind atinse de şanţurile de desecare săpate practic perpendicular pe axa fostului curs de apă. Asta poate fi explicaţia că au fost atinse de lucrările de desecare relativ puţine complexe arheologice.
Cercetarea nostră s-a concentrat pe o zonă aparte a sitului arheologic, pe locul unui tumul sau promontoriu, care s-a aflat înainte de desecări pe un bot al terasei şi care se întindea în albia mlăştinoasă a cursului de apă. Acest tumul/promontoriu a fost partial distrus în anul 2014 de către societatea Emiliana West Rom SRL. Aproximativ la o treime din partea nordică a tumulului/promontoriului a fost săpat un şanţ de desecare pe direcţia est-vest care a distrus parţial câteva morminte de înhumaţie. Tumulul/ promontoriul a fost nivelat, la nord de şanţul de desecare pe o adâncime mai mare şi la sud pe o adâncime mai mică. În urma nivelării şi a intervenţiei agricole cu scarificator au fost dislocate şi distruse mai multe părţi din schelete (mai ales la nord de şanţ), câmpul fiind plin cu oseminte umane la suprafaţă.
În cursul cercetării noastre am avut mai multe obiective, în primul rând salvarea complexelor atinse de şanţul de desecare. Descoperirile au depăşit aşteptările noastre iniţiale, fiind identificate complexe arheologice din trei perioade istorice.
Cele patru gropi circulare care se datează în epoca bronzului sunt ovale sau circulare, două mai mici au diametrul în jur de 1,20 m, două mai mari în jur de 1,60 m, au fundul plat şi se adâncesc până la 0,42 m, adâncime faţă de nivelul de conturare. Probabil că sunt părţile inferioare ale unor gropi de provizii. Sunt poziţionate pe o linie arcuită, la cca 10-15 m distanţă între ele. Dispunerea complexelor ne indică o structură de aşezare cu gospodării răsfirate, probabil cu contrucţii de suprafaţă între gropile de provizii, care nu se mai pot surprinde în săpătură. Cu excepţia complexulul 44, care a conţinut multe oase de animale, celelalte gropi au furnizat un material ceramic bogat. Pe baza tipologiei şi ornamenticii ceramicii am putut să stabilim că aşezarea a fost locuită cândva pe parcursul mileniului II î. Hr. de către purtătorii culturii Mureş (Periam-Pecica).
În stadiul actual al cercetării datarea complexelor din a doua secvenţă cronologică a cercetării noastre încă nu este sigură. Într-un caz un mormânt din sec. XI a suprapus o locuinţă din această secvenţă cronologică, deci aceste complexe sunt anterioare acestei perioade. Complexele au conţinut foarte puţine descoperiri, exclusiv ceramică, din care 90 % este grosieră, modelată cu mâna. În cazul complexului 55 chiar întregul lot ceramic descoperit se încadrează în acestă categorie tehnologică. Pe baza acestui material (deşi lipsesc locuinţele tipice cu instalaţii de foc) am putea să atribuim aşezarea slavilor din sec. VI-VII d. Hr., însă câteva fragmente ceramice cenuşii, fine, modelate la roată ne indică o nuanţare a acestei imagini. În cazul în care acestea nu sunt în poziţii secundare din perioada romană (nu au fost descoperite complexe din aceasta perioadă) am putea să avem identificat un facies cultural mai puţin cunoscut. Dispunerea în plan a celor şapte complexe descoperite ne indică o structură de aşezare bazată pe gospodării grupate în cazul nostru lângă două locuinţe rectangulare adâncite în pământ, de 3,10 x 3,00 m, cu câţiva metri distanţă între ele.
Cele mai importante descoperiri sunt cele 49 de morminte de înhumaţie, care pe baza inventarului se pot data în sec. XI d. Hr. Sunt orientate V-E sau cu înclinaţie spre SVV-NEE, cu schelet întins pe spate, diferenţe se pot observa în poziţia antebraţelor care sunt întinse lângă bazin, încrucişate pe bazin sau numai un antebraţ este pus pe bazin. Alte diferenţe se pot observa în forma gropilor de mormânt. Pot fi rectangulare, cu capetele scurte rotunjite, unele se îngustează de la bazin în jos şi unele sunt foarte înguste, urmărind forma scheletului. Probabil că primul tip a fost săpat pentru defuncţii depuşi în sicriu, iar cel din urmă tip pentru defuncţii depuşi în giulgiu. Într-un singur caz am putut observa urma sicriului. Piesele de inventar sunt inele de tâmplă cu capete de „S” de lângă craniu, inele simple sau torsadate pe degete şi brăţări pe antebraţe. Cu câteva excepţii de argint de slabă calitate acestea sunt din bronz. Au fost descoperite monede sau jumătăţi de monede în zona craniilor sau în zona bazinului, determinarea acestora se va face de către un specialist numismat.
În urma studierii profilelor am putut observa că la nord de şanţul de desecare în urma nivelărilor sub stratul arător de 0,25 m urmează sterilul în care se conturează mormintele şi complexele din aşezările din epocile bronzului şi migraţiilor. Având în vedere că mormintele din sec. XI d. Hr. au fost săpate în tumul/promontoriu (acum nivelat) unele dintre ele apar în sau imediat sub stratul de arătură, astfel ele au fost distruse sau afectate. În această zonă a fost imperios necesară cercetarea tuturor mormintelor. La sud de şanţul de desecare, perpendicular pe aceasta, am trasat secţiunea S6 în vederea stabilirii situaţiei stratigrafice şi al extinderii necropolei. Am putut observa că sub stratul de arător de 0,25 – 0,20 m a mai rămas un strat de 0,15 - 0,20 m din tumul/promontoiu, sub care începe sterilul. Mormintele se conturează în acest strat sau în steril, fiind deocamdată mai puţin afectate decât cele din partea nordică a canalului, însă fără îndoială în urma utilizării scarificatorului cu timpul vor fi distruse.
Propunerile noastre constau în descărcarea de sarcină arheologică a zonei şanţului şi a părţii de nord a cimitirului şi stoparea cultivării terenului cu scarificator în partea de sud a cimitirului până la cercetarea tuturor mormintelor.