Temereşti | Comuna: Făget | Judeţ: Timiş | Punct: Dealu Vinii | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Micle | Dorel | responsabil | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Stavilă | Andrei | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Dincă | Remus Constantin | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Niţu | Elena Cristina | responsabil sector | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Cârciumaru | Marin | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
Raport:
Obiectivul arheologic a fost descoperit în urma cercetărilor sistematice de teren efectuate în ianuarie 2015. Având în vedere că singurele materiale arheologice descoperite în primele investigaţii erau doar piese litice, precum şi amplasarea destul de aproape a punctului de la Temereşti de alte două aşezări paleolitice - Coşava şi Româneşti, s-a impus necesitatea delimitării cu certitudine a arealului staţiunii şi o datare cât mai precisă a acesteia.
Existenţa unei exploatări de nisipuri, pe platoul învecinat punctului în care s-a făcut săpătura, a permis observarea stratigrafiei generale a zonei. Astfel, încă de la începutul cercetării, s-a putut observa că, în funcţie de localizare, nivelurile cuaternare, situate deasupra unor depozite terţiare, nu sunt foarte groase. De asemenea, pe platoul unde au fost identificate materialele arheologice, au fost făcute mai multe secţiuni geologice, unde s-a putut analiza, înaintea începerii săpăturilor arheologice, grosimea depozitului în care au fost descoperite artefactele (adâncimi de maxim 1 m de la suprafaţa solului).
Având în vedere că platoul Dealul Vinii este înconjurat de alunecări de teren, după analiza situaţiei geomorfologice, s-a ajuns la concluzia că doar partea centrală a platoului mai poate fi exploatată din punct de vedere arheologic. Din aceste considerente, s-a hotărât săparea unei secţiuni mai ample pentru identificarea unor eventuale niveluri arheologice, precum şi efectuarea unor sondaje pentru delimitarea arealului aşezării.
Pentru verificarea existenţei unei aşezări arheologice, au fost efectuate trei sondaje în puncte diferite ale platoului, precum şi o secţiune de 15 mp (5 x 3m). Secţiunea a fost amplasată pe partea cea mai dreaptă a terenului, pentru a evita eventualele deranjamente, fiind împărţită în carouri de 1 mp fiecare. Consistenţa dură a sedimentului, precum şi prezenţa a numeroşi galeţi de diferite dimensiuni pe întreaga coloană stratigrafică, a impus săparea planimetrică a secţiunii, prin raderi succesive.
Succesiunea depunerilor geologice în SI este următoarea (culorile sunt date după Munsell Soil Color):
1. sediment lutos, foarte slab nisipos, pulverulent, gălbui deschis-maroniu (HUE 10 YR 6/4 light-yellowish brown);
2. lutos nisipos, slab pulverulent, gălbui-maroniu (HUE 10 YR 5/6 yellow-brown);
3. lutos nisipos cu desprinderi prismatice, având în componenţă mulţi galeţi de diferite dimensiuni; culoare gălbuie (HUE 10 YR 7/8 yellow);
4. nisipos slab lutos, cu foarte mulţi galeţi în componenţă, roşcat-gălbui (HUE 7,5 YR 6/6 redish-yellow).
Singurele categorii de materiale arheologice descoperite sunt reprezentate prin piese litice. Nu a fost descoperit niciun fragment faunistic şi nicio structură de combustie, prin urmare, structurile evidente lipsesc. De altfel, acest lucru este caracteristic pentru toate siturilor paleolitice aurignaciene din Banat, Tincova, Coşava, Româneşti.
Chiar dacă densitatea materialelor arheologice pe fiecare carou nu a fost prea mare, săpătura s-a realizat cu toată rigurozitatea, cu decapări cuprinse între 2 şi 5 cm grosime. Întreg sedimentul a fost tamisat, astfel fiind eliminate pierderile inerente unei săpături, îndeosebi piesele de mici dimensiuni (lamele, micro-aşchii, spărturi etc.).
În primele trei depuneri au fost descoperite materiale arheologice, prin urmare adâncimea maximă a descoperirilor este de aproximativ 80 cm. De altfel, aceeaşi situaţie a fost remarcată şi în celelalte situri paleolitice din zonă, adâncimi mai mari fiind surprinse doar acolo unde secţiunile au fost amplasate greşit pe panta platourilor, ceea ce a implicat deranjamente multiple din cauza valurilor de alunecare (spre exemplu la Coşava).
Prezenţa unor nuclee groase, carenate, adeseori trecute în categoria gratoarelor, a unor lamele fin retuşate (încadrate ca lamele Dufour), precum şi a cioplirii majoritar unipolare convergente a nucleelor, au fost elementele definitorii, încă de la începutul cercetărilor, pentru plasarea materialelor din Banat în diverse faze ale Aurignacianului. Desigur, pentru respectarea schemei clasice, primul nivel era definit mereu ca fiind Gravetian sau Epigravetian. Pentru săpătura efectuată la Temereşti, dacă am căuta o apropiere tipologică cu uneltele clasice din vestul Europei, evident că ar exista destule indicii pentru includerea materialelor, cel puţin în parte, în Aurignacianul din Banat. Însă caracterul eterogen al ansamblului nu ne permite acest lucru, chiar dacă este destul de similar cu celelalte aşezări. De altfel, considerăm că încadrările făcute doar pe baze tipologice nu sunt relevante, de aceea cercetările trebuie continuate în această zonă. În acest moment, cel mai probabil, materialele aparţin unui paleolitic superior întârziat (cel puţin pentru piesele găsite în stratele I şi II), existând posibilitatea apartenenţei unei culturi mai vechi a paleoliticului superior pentru materialele din stratul III.
Bibliografie: