Târsa | Comuna: Boşorod | Judeţ: Hunedoara | Punct: Dealul Grosului | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ferencz | Iosif Vasile | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Marc | Antoniu Tudor | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Rişcuţa | Nicolae-Cătălin | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
Raport:
Lucrarea a fost efectuată în baza contractului de supraveghere arheologică nr. 1227 din 05.04.2007, încheiat între MCDR Deva şi Oltean Cristina, reprezentată de Grecu Mihai, pe baza Avizului DCCPCN nr. 435 din 19.04.2007.
Terenul care urma să fie afectat de lucrări este aflat în intravilanul satului Târsa, conform extras C.F. pentru informare nr. 268, emis de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Hunedoara, pe parcela cu nr. topo (1133-1134, 1184) 2 cu suprafaţa de 3197,71 mp. Locul este numit de localnici ,,Dealul Grosului”.
Obiectivele trasate prin proiectul de supraveghere arheologică au fost acelea de a identifica şi a înregistra eventualele informaţii ştiinţifice, obiecte de patrimoniu sau monumente aflate pe terenul care urma să fie afectat de realizarea lucrărilor pentru construcţia unei case de vacanţă1, sau a unor eventuale monumente istorice2.
Supravegherea s-a făcut zilnic, pe parcursul a şase zile, transportul fiind asigurat de către proprietar, iar ziua de lucru s-a adaptat aceleia a muncitorilor din echipa angajată să execute lucrările de construcţie, adică zilnic până la ora 19. Cu excepţia unei singure zile, condiţiile de temperatură, la o altitudine de aproape 1000 m, în luna aprilie, au favorizat lucrul într-un ritm susţinut şi de calitate3.
În momentul începerii supravegherii, solul nu fusese deranjat de lucrări, perimetrul fiind clar delimitat, prin intermediul unor balize de lemn. Ca urmare, au fost abordate metodele prevăzute în proiectul de supraveghere şi care au constat în:
- supravegherea atentă a muncitorilor şi utilajelor în timpul lucrului;
- intervenţia asupra solului, prin intermediul mijloacelor mecanice s-a realizat astfel încât să nu fie afectate eventualele contexte arheologice;
- în momentul în care au apărut situaţii arheologice s-au realizat profile stratigrafice pentru a se putea urmări eventuala succesiune a straturilor arheologice; în acelaşi timp au fost înregistrate grafic şi fotografic informaţiile în plan; în momentul în care a fost semnalată prezenţa materialului de interes arheologic, acesta a fost prelevat cu atenţie.
Apariţia materialelor arheologice (bucăţi de lipitură de perete şi fragmente ceramice) a determinat stoparea activităţii utilajelor până la clarificarea situaţiei arheologice. Următorul pas a constat în delimitarea complexelor şi înregistrarea informaţiei arheologice4.
Au fost descoperite două locuinţe de suprafaţă, distruse prin incendiere (notate de noi cu L1 şi L2). Au fost cercetate vestigiile numai pe suprafaţa afectată de lucrări. Cele două complexe erau plasate în interiorul suprafeţei pe care urmau să se desfăşoare lucrările, la o distanţă de cca. 20 m, una faţă de cealaltă. Menţionăm că locuinţa numerotată de noi L2 nu a fost cercetată în întregime datorită faptului că cea mai mare parte a sa, se găsea în afara spaţiului delimitat de constructori5. Din acest motiv, credem că este posibil ca în acest moment să fi fost distrusă.
Situaţia stratigrafică:
Prezenţa bucăţilor de structură construită a fost semnalată imediat după ce stratul vegetal cu grosime cuprinsă între 5 şi 10 cm a fost îndepărtat. Grosimea stratului compus din dărâmătura pereţilor avea cca. 30 cm. La o ad. mai mare de 0,45 m pe toată suprafaţa cercetată se găseşte un lut de culoare galbenă, conţinând multă mică, care este rezultatul degradării fizico-chimice a rocii locale (micaşist), care apare, într-o formă alterată, dar compactă, începând de la cca. 1,5 m.
Descrierea complexelor:
L1: Avea o suprafaţă de 12 m2 (4 x 3 m). Lungimea laturilor, dimensiuni care au fost luate în calcul pentru determinarea suprafeţei, a fost măsurată pornind de la marginea exterioară a celor patru stâlpi. Cei patru stâlpi care asigurau structura de rezistenţă a locuinţei aveau diametrul cuprins între 35-45 cm. Vârful lor nu era ascuţit şi au fost îngropaţi în pământ până la o ad. de cca. 1 m, măsurat de la nivelul de călcare antic.
Inventarul arheologic al complexului era sărac, fiind reprezentat din puţine materiale utilizate la îmbinările construcţiei (cuie, scoabe) şi câteva fragmente ceramice.
În urma incendiului, pereţii au căzut mai ales pe direcţia V mai puţin spre est şi foarte puţin spre N, în raport cu amplasamentul construcţiei, aşa cum este indicat de cei patru stâlpi. Această afirmaţie este susţinută de faptul că spre S nu se regăseau bucăţi din lipitura arsă a pereţilor.
Laturile lungi ale locuinţei erau orientate una pe direcţia V-NV iar cealaltă E-SE. La cca. 50 de cm distanţă de stâlpul din colţul de V al clădirii a fost surprinsă groapa unui alt stâlp, cu d. de cca. 15 cm şi care se adâncea în pământ 25 cm. Este posibil ca acesta să fi făcut parte din structura unei anexe.
La o distanţă de cca. 2 m NV de L1 a fost identificat un vas ceramic, de dimensiuni mari, care în antichitate fusese îngropat în pământ. Pe fundul său se găsea un strat gros de cenuşă, iar zona fundului şi pereţii prezentau urme de arsură. În cenuşa de pe fundul vasului a fost găsită o bucată dintr-un obiect din fier a cărui funcţionalitate nu poate fi determinată. Partea superioară a vasului era umplută cu bucăţi mari de lipitură de perete. Acest amănunt ne face să credem că în momentul distrugerii violente a obiectivului, gura vasului se găsea la suprafaţa solului, fiind eventual acoperit cu un capac, posibil confecţionat din material organic (lemn?), care nu s-a păstrat.
L2: Dărâmătura locuinţei numerotată de noi cu L2 a fost identificată la cca. 20 m SE, faţă de L1. Din acest complex, pe suprafaţa afectată de lucrări, cercetată de noi, nu se aflau decât rămăşiţele lipiturii pereţilor, pe o L de aproape 10 m şi o l care depăşea cu puţin 1 m. Nu au fost descoperite urmele unor stâlpi, iar materialele ceramice au fost la fel de sărace, ca în cazul L1. La cca. 2 m N de marginea dărâmăturii au fost identificate fragmente ceramice provenind de la mai multe vase, însă nu a putut să fie identificat nici un complex arheologic.
Din solul vegetal, în zona L1 provine un cuţit din fier, datat cel mai probabil pe parcursul sec. XX şi un fragment de potcoavă, confecţionată tot din fier, care se datează ca şi cuţitul.
În apropiere de terenul pe care a fost amplasată construcţia, pe un teren aparţinând aceluiaşi proprietar, a fost identificată o terasă antropică. Pe suprafaţa ei, cât şi în jur, în muşuroaie precum şi în gropi realizate de căutătorii de comori, au fost descoperite bucăţi de zgură metalică. Din albia pârâului aflat în vecinătate, proprietarii au recuperat o lupă de fier, având forma şi dimensiunile celor descoperite la Sarmizegetusa Regia. Aceste date indică prezenţa în acel loc a unui atelier de fierar.
Pe terenul afectat de lucrările pentru amplasarea unei case de vacanţă în satul Târsa, com. Boşorod, judeţul Hunedoara, aflat în propietatea Oltean Cristina, au fost identificate două locuinţe de suprafaţă, distruse prin incendiere. Cantitatea mică de materiale arheologice care compunea inventarul complexelor, ne face să considerăm că ele fuseseră părăsite în momentul evenimentelor care au condus la distrugerea lor.
Nu poate fi exclusă ipoteza ca incendiul să fi fost provocat voluntar de către proprietarii acestor locuinţe, după ce în prealabil au fost recuperate toate obiectele care puteau să fie folosite. O asemenea măsură extremă putea să fie adoptată sub presiunea iminentă a unor evenimente brutale care urmau să se desfăşoare în zonă.
Această ipoteză este susţinută şi de mărturiile localnicilor ca afirmă că în apropiere, cu ocazia lucrărilor pentru drumul Târsa - Prihodişte, în urmă cu cca. 30-40 de ani a fost descoperit un tezaur de monede de argint şi un depozit de unelte.
În privinţa datării, chiar dacă au fost descoperite puţine obiecte, piesele sunt caracteristice epocii Regatului Dac. Ţinând cont de faptul că obiectivul arheologic identificat se găseşte pe Platforma Luncanilor, adică în zona capitalei Regatului Dac, singurele evenimente violente pe care le cunoaştem sunt cele două războaie daco-romane desfăşurate la începutul sec. al II-lea p.Chr. Un argument în plus ar putea să fie şi prezenţa la cca. 1 km în linie dreaptă a castrului roman de marş ale cărui urme încă se mai pot vedea pe platoul din spatele şcolii din Târsa.
Dimensiunile celor două locuinţe, aşa cum le cunoaştem astăzi din cercetările arheologice, sunt apropiate de a celorlalte construcţii descoperite până în prezent în zonă.
În legătură cu vasul îngropat, cea mai tentantă interpretare este aceea legată de anumite practici de cult, însă în momentul actual nu dispunem de prea multe argumente pentru a o susţine. Ceea ce putem afirma cu siguanţă este că a fost îngropat în întregime în pământ, buza sa aflându-se la nivelul solului. Bucăţile mari de lipitură de perete prezente în interiorul său sunt argumente bune pentru a susţine această afirmaţie. Este un vas de capacitate mare, de felul celor utilizate pentru depozitarea cerealelor sau a altor produse. Din acest motiv, considerăm a fi cel puţin curioasă prezenţa stratului de arsură (cenuşă?) de pe fundul recipientului. Analiza probei de sol recoltată din interiorul său va putea, probabil, să aducă precizări în această direcţie.
Rezumat:
Terenul care urma să fie afectat de lucrări este aflat în intravilanul satului Târsa. Locul este numit de localnici ,,Dealul Grosului”. Obiectivele trasate prin proiectul de supraveghere arheologică au fost acelea de a identifica şi a înregistra eventualele informaţii ştiinţifice, obiecte de patrimoniu sau monumente aflate pe terenul care urma să fie afectat de realizarea lucrărilor pentru construcţia unei case de vacanţă. Au fost descoperite două locuinţe dacice de suprafaţă, distruse prin incendiere (notate de noi cu L1 şi L2).