Târguşor | Judeţ: Constanţa | Punct: Peştera La Adam | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Petculescu | Alexandru | participant | Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" Bucureşti |
| Ştiucă | Emanoil | participant | Institutul de Speologie "Emil Racoviţă" Bucureşti |
| Dobrescu | Roxana | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Doboş | Adrian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Tuffreau | Alain | responsabil | Mission archéologique française |
| Bălescu | Sanda | participant | Mission archéologique française |
| Hérisson | David | participant | Mission archéologique française |
| Lefevre | Bertrand | participant | Mission archéologique française |
| Padberg | Séverine | participant | Mission archéologique française |
Raport:
Obiectivul principal urmărit anul acesta a fost terminarea studiului stratigrafic şi efectuarea de analize de granulometrie. De asemenea s-a urmărit realizarea racordului stratigrafic între sectoarele AG şi EG dorindu-se a avea o viziune de ansamblu asupra sedimentului din această parte a peşterii. Toate unităţile stratigrafice au fost trecute prin site fine, pentru a se obţine un maximum de resturi de micromamifere.
Stratigrafia
Consideraţii generale:
Sectorul AG formează un culoar de acces spre peşteră, printre pereţii calcaroşi ai sedimentului:
- dinspre partea de N, loess-urile colmatează spaţiile lăsate de blocurile de calcar de dimensiuni impresionante. Prezenţa sedimentelor de limon se explică prin faptul că acest sector se situează parţial în aer liber. Dalele mari de calcar observabile pe profilul de N al sectorului AG provin parţial din demantelarea peretelui masiv calcaros.
- dinspre partea de S, sub un mare bloc de calcar, sunt vizibile dărâmături crioclastice.
Sectorul EG (intrarea în peşteră) este limitat de un palier înalt de aproape 2 m, corespunzând săpăturilor vechi. O galerie secundară, situată la S de axul peşterii ajunge până aproape de palier. De o parte şi de alta a şanţului se observă două banchete, resturi din vechile săpături.
În campania 2009 a fost înlăturată dala de calcar situată la limita dintre sectoarele AG şi EG în scopul stabilirii racordului stratigrafic între unităţile sedimentare de pe partea de N a celor două sectoare. În schimb, corelarea unităţilor observabile pe partea de S a sectorului AG rămâne problematică, din cauza prezenţei şanţului vechilor săpături.
Sectorul G (interiorul peşterii) începe de la palierul ce limitează sectorul EG. Umplutura este vizibilă din ambele părţi ale tranşeei; ea este formată din plachete de calcar cu dimensiuni de până la 20 cm. Aceste plachete corespund dărâmăturii „termoclastice" descrise de P. Samson. Întrucât plachete de calcar cu o morfologie asemănătoare sunt prezente în mai multe locuri pe secvenţa stratigrafică, este dificil să spunem cărei părţi din umplutură îi poate fi atribuită secvenţa observabilă în sectorul G. Interpretarea este cu atât mai delicată cu cât la nivelul galeriei dispre limita sectoarelor EG şi G apare o falie importantă. Umplutura formată din plachete de calcar plonjează sub bancheta observabilă pe partea de N a sectorului EG.
Secvenţa stratigrafică a sectoarelor AG şi EG:
De sus în jos:
- B : plachete de calcar de dimensiuni decimetrice
- C : limon brun gălbui spre gri (10 YR 5/4) conţinând plachete de calcar cu dimensiuni de până la 10 cm lungime. Grosime max. : 0,30 m ;
- C1 : limon brun uşor închis (10 YR 6/4) cu rare plachete de calcar (L= câţiva centimetri). Gr. max. : 0,15 m ;
- C2 : limon brun închis (7,5YR 4/6) incluzând numeroase granule de calcar. Gr. max. : 0, 20 m ;
- C3 : limon argilos, grosime centimetrică ;
- D : limon maroniu (10 YR 4/4 à 3/4) conţinând câteva plachete şi granule de calcar şi conţinând şi lentile limono-argiloase de câţiva centrimetri grosime. Gr. max.: 0,50 m.
- D bază: lentile limono-argiloase maronii;
- D0: limon galben maroniu cu rare granule de cretă, de grosime centimetrică;
- D1 : limon cu înveliş argilos roşcat-gălbui (5 YR 5/6) spre maroniu închis (7,5 YR 5/8). Gr. max. : 0, 25 m ;
- E : limon gălbui-maroniu (10 YR 6/6) cuprinzând numeroase blocuri de calcar şi prezentând în partea superioară urme de mangan (Em) ; gr. max. : 0,80 m ;
- E1 : limon gălbui-roşcat, pe alocuri cu argilă, observabil în sectorul AG pe mai mult de o jumătate de metru (adâncime maximă observată pe bancheta săpată);
- F : strat gros de plachete de calcar cu o uşoară umplutură interstiţială, observabil în sectorul EG. Unitatea F urcă lateral spre interiorul peşterii începând cu m2 P42.
Geometria depozitelor prezintă importante diferenţe între sectoarele AG şi EG. În sectorul AG, limonul gălbui maroniu E, cu numeroase blocuri calcaroase, prezintă în partea de sus un paleosol (D1) bine dezvoltat. În partea sa inferioară, apare un alt paleosol (E1). În sectorul EG, limonul E are o grosime mai mică, iar în direcţia sectorului G se lipeşte de depozite termoclastice. Depozitele de deasupra se îngroaşă cu fiecare unitate (C, C1, C2, C3). Ele colmatează o cuvetă care constituie extremitatea unui canal de eroziune corespunzând unei falii ce se situează pe axul galeriei adiacente observabile în partea de S a sectorului EG. Partea inferioară a umpluturii acestei cuvete (D, D bază, D0) prezintă caracteristicile unui complex pedologic corespunzând unei pedogeneze diferită de cea (D1) observată în partea superioară a unităţii E.
În sectorul AG, sedimentarea s-a constituit din elementele calcaroase desprinse de pe pereţi şi din aporturile limono-nisipoase de origine detritică pătrunse în peşteră prin fisurile din tavan şi prin galeriile laterale care comunicau cu exteriorul înainte de colmatare. Au fost efectuate analize granulometrice pe unitatea E. Ele arată că procentul de nisip este mai important decât cel observat pe loess-urile din estul şi sudul României (Ciuperceni - La Vii, Mircea Vodă, Mitoc - Valea Izvorului). Modalităţile de formare a sedimentului din sectorul AG nu sunt diferite faţă de cele din sectorul EG. Nu există aport eolian deşi la câteva sute de metri vest de peşteră se pot observa depozite de loess. Partea superioară a masivului calcaros în care se află peştera este lipsită de înveliş loessic sau limonos. Sectorul AG se află în prezent în afara peşterii întrucât tavanul s-a prăbuşit.
Material arheologic
Două elemente de podoabă au fost descoperite în 2007: o aşchie de os de formă triunghiulară cu o perforaţie ovală, şi un capăt de articulaţie pe care se distinge clar o perforaţie de formă circulară.
Materialul litic descoperit nu a fost încă studiat. El provine în principal din sectorul EG al peşterii, din partea inferioară a nivelului C, dar şi din nivelurile C1 şi C2. Materia primă folosită este silexul local. Foarte rar apare însă şi şistul verde, care aflorează la câţiva km de peşteră. Debitajul are în mod sigur o componentă aparţinând paleoliticului mijlociu, dar deocamdată este prea devreme să stabilim caracteristicile materialului litic, care poate fi atribuit cu siguranţă mai multor industrii de la sfârşitul Paleoliticului mijlociu şi începutul Paleoliticului superior.
Fauna este foarte bine reprezentată.