Târgu-Neamţ | Punct: Dealul Pometea | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar; Civil;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 121064.01 |
Județ:
Neamţ
Unitate administrativă:
or. Târgu-Neamţ
Localitate:
Târgu-Neamţ
Punct:
Dealul Pometea
Localizare:
| 121064.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dumitroaia | Gheorghe | responsabil | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Munteanu | Elena Roxana | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Nicola | Dorin Ciprian | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Preoteasa | Constantin | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Josanu | Vitalie | participant | Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ |
Raport:
Săpăturile arheologice efectuate în cadrul şantierului Târgu Neamţ – Dealul Pometea s-au desfăşurat în perioada 19 iunie - 10 iulie şi au avut caracter de salvare, scopul principal fiind acela de a descărca de sarcină arheologică terenul ce urmează să fie ocupat de cimitirul nou al bisericii "Sfinţii Voievozi" şi valorificarea materialelor obţinute în urma cercetării.
Staţiunea arheologică de aici, cu niveluri aparţinând culturii Cucuteni, faza B, evului mediu târziu şi epocii moderne, este amintită în literatura de specialitate ca urmare a sondajelor efectuate în anii 1938 (Constantin Matasă şi Radu Vulpe) şi 1973 (Ilie Untaru). Nu se cunosc planurile acestor cercetări, singurele informaţii publicate – de fapt, scurte note informative – semnalând numai existenţa unui bogat material arheologic, în mare parte corodat.
Staţiunea arheologică este situată pe Dealul Pometea, un promontoriu al Culmii Pleşului, aflat în partea de N a oraşului Târgu-Neamţ. Orientarea generală a înălţimii amintite este E - V, laturile de S şi de E prezentând rupturi. Pe latura de E, paralel cu strada Băile Oglinzi, la baza dealului, curge un pârâu cu caracter intermitent.
Suprafaţa platoului este de cca. 6300 m2, săpăturile efectuate afectând 235 m2. Acesta este situat spre limita estică a Dealului Pometea, la E faţă de Biserica "Sfinţii Voievozi" şi de cimitirul vechi şi coboară în pantă lină de la V spre E şi de la N spre S. În cadrul cimitirului nou au fost săpate deja două morminte.
Cercetările arheologice au debutat prin trasarea unei secţiuni transversale (S I), cu dimensiunile de 70 x 2 m, orientată relativ pe direcţia N - S, cu scopul de a stabili stratigrafia aşezării. Paralel cu aceasta, la 2 m spre V, a fost realizată o altă secţiune (S II), de 28 x 2 m, iar în apropierea bisericii, între absida nordică şi limita de N a terenului acesteia, a fost efectuată o a treia secţiune (S III) de 6,50 x 2 m, având aceeaşi orientare ca S I şi S II. Spre capătul nordic al S I, în dreptul carourilor 30 - 32, spre V, a fost deschisă ulterior o casetă (Cas. A), cu dimensiunile de 6 x 6 m, având drept scop dezvelirea unui complex cucutenian.
Succesiunea stratigrafică se prezintă astfel:
– stratul vegetal, până la -0,15 -0,30 m, de culoare brun-cafenie, cu granulometrie mare, conţinând numeroase vestigii arheologice aparţinând culturii Cucuteni şi perioadei moderne, fragmentate şi puternic corodate;
– nivelare modernă, ce apare parţial în S I, S II şi Cas. A, între -0,15 -0,50 m, constând în argilă nisipoasă, de culoare gălbuie, cu gresii şi şisturi verzi în compoziţie;
– nivelul arheologic propriu-zis, între -0,30 -0,50 m, nediferenţiat prin culoare şi textură de stratul vegetal, conţinând materiale arheologice din faza Cucuteni B;
– stratul steril, de la -0,50 m, constând în argilă lutoasă de culoare galbenă.
Cercetările arheologice efectuate au evidenţiat faptul că în zona cimitirului nou cea mai mare parte a solului, împreună cu vestigiile arheologice, a fost rasă până la partea superioară a stratului de steril (argila nisipoasă cu gresii şi şisturi verzi mărunţite în compoziţie), creându-se astfel un platou, pe care în urmă cu aproximativ un secol a fost construită din lemn vechea casă parohială, ce nu se mai păstrează în prezent.
Ulterior, au fost săpate două gropi de mari dimensiuni, până la cca. -1 -1,15 m adâncime, surprinse în cuprinsul S I (G 2 în carourile 17 - 20 şi G 3 în carourile 12 - 14), în care au fost aruncate cel puţin o parte din vestigiile arheologice distruse, printre acestea remarcându-se resturile unui complex cucutenian, precum şi o aglomerare de pietre de râu cu urme de lipitură, folosite probabil la fundaţia unei construcţii moderne.
În cuprinsul S I, în carourile 5 - 6, la cca. 0,15 - 0,30 m adâncime, a fost descoperit un şir de pietre de râu, orientat pe direcţia E - V, aparţinând probabil unui complex modern.
În S II, în caroul 11, la 0,35 m adâncime, a fost găsită o vatră cucuteniană de cca. 1 m2 cu o singură fază de utilizare, construită pe un pat de fragmente ceramice. Pe latura vestică aceasta era tăiată de o groapă.
În cuprinsul S I, în carourile 30 - 32, şi în Cas. A (carourile A - C 1 - 3), între -0,35 -0,85 m, a fost descoperită o aglomerare de pietre de râu, ce reprezenta probabil resturile unui complex modern, precum şi cele ale unei locuinţe Cucuteni B, orientate E - V, ambele fiind tăiate înspre centrul casetei de nivelarea amintită. Resturile locuinţei cucuteniene se prezentau sub forma a două mase relativ compacte de chirpic ars la roşu-cărămiziu, dispuse pe capătul de N şi, respectiv, de S. Construcţia, lipsită de platformă, avea forma rectangulară şi dimensiuni medii (cca. 8 x 5 m). Din cuprinsul său au fost recoltate numeroase fragmente ceramice corodate, câteva piese de silex, precum şi un topor trapezoidal lucrat din şist. Complexul modern suprapunea în mare parte resturile locuinţei.
În caroul 30 al S. I şi spre limita sudică a Cas. A a fost remarcat un şanţ posterior complexelor amintite, cu dimensiunile de 7 x 0,5 x 0,5 m, care le taie pe latura sudică.
În urma cercetărilor efectuate au fost recoltate numeroase fragmente ceramice aparţinând epocilor menţionate, plastică fragmentară şi piese litice cucuteniene, precum şi obiecte de fier moderne.
Ceramica cucuteniană este lucrată cu precădere din pastă fină şi semifină, arsă oxidant la roşu-cărămiziu, şi mai puţin din pastă grosieră cu pietricele şi cioburi pisate folosite ca degresant. Dintre forme, cele mai frecvente sunt castroanele şi amforele. Unele dintre acestea (foarte puţine la număr) prezintă vagi urme de pictură brună. De asemenea, a fost descoperit un fragment de vas zoomorf, precum şi o protomă zoomorfă, reprezentând un bovideu.
Gradul de fragmentare şi corodare al ceramicii cucuteniene nu ne permit însă încadrarea cu precizie într-una din cele două etape ale fazei B a culturii.
Pe lângă ceramica de tip Cucuteni B a mai fost descoperită şi o cantitate destul de importantă de fragmente ceramice tip Cucuteni C, cu degresant din cochilii pisate, decorate cu şnurul şi cu măturica.
Plastica antropomorfă este reprezentată de câteva fragmente de statuete modelate din pastă fină. Două păstrează partea superioară, cu capul circular împărţit în doi lobi perforaţi printr-o carenă, corpul zvelt, braţele redate prin amorse perforate şi sânii prin proeminenţe conice. Celelalte provin de la partea inferioară, cu ombilicul, şoldurile şi fesele proeminente, iar picioarele unite.
Figurinele zoomorfe, modelate dintr-o pastă similară, redau în special bovidee.
Utilajul litic este foarte numeros în cuprinsul aşezării, materia predominantă constituind-o silexul. A fost descoperit un mare număr de aşchii, răzuitoare, lame, străpungătoare, vârfuri de lance şi de săgeată, în marea lor majoritate fragmentare. Unele piese au fost îngrijit lucrate şi fin retuşate. Numărul mare al vârfurilor, retuşate pe întreaga suprafaţă, cu baza dreaptă sau concavă, precum şi apropierea de izvoarele de apă sărată din zonă, care constituiau principala sursă de materie primă necesară conservării produselor animale, ne determină să credem că triburile cucuteniene de aici au avut un anumit rol în apărarea şi controlul surselor de slatină de la Oglinzi - Băi, Izvoare Corugea, chiar Poiana Slatinei situate la NV faţă de staţiune.
Piesele de piatră şlefuită (şist, calcar, gresie glauconitică silicifiată, şist negru de Audia) sunt puţine, fiind recoltate doar trei fragmente de lame, şase topoare – unele aflate în curs de prelucrare –, o daltă, şase frecătoare şi două râşniţe, dintre care una fragmentară.
Acestor descoperiri li se adaugă o piesă prismatică de lut ars, perforată oblic la una dintre muchiile superioare, şi o greutate, neperforată însă.
Din epoca modernă datează câteva fragmente ceramice lucrate la roată, din pastă fină, unele dintre ele smălţuite, precum şi piese de fier, predominante fiind cuiele de mari dimensiuni, rectangulare în secţiune.
Rezumat:
Staţiunea arheologică este situată pe Dealul Pometea, un promontoriu al Culmii Pleşului, aflat în partea de N a oraşului Târgu-Neamţ. Cercetările arheologice efectuate au evidenţiat faptul că în zona cimitirului nou cea mai mare parte a solului, împreună cu vestigiile arheologice, a fost rasă până la partea superioară a stratului de steril (argila nisipoasă cu gresii şi şisturi verzi mărunţite în compoziţie), creându-se astfel un platou, pe care în urmă cu aproximativ un secol a fost construită din lemn vechea casă parohială, ce nu se mai păstrează în prezent. Ceramica cucuteniană este lucrată cu precădere din pastă fină şi semifină, arsă oxidant la roşu-cărămiziu, şi mai puţin din pastă grosieră cu pietricele şi cioburi pisate folosite ca degresant. Din epoca modernă datează câteva fragmente ceramice lucrate la roată, din pastă fină, unele dintre ele smălţuite, precum şi piese de fier, predominante fiind cuiele de mari dimensiuni, rectangulare în secţiune.