Târgu Mureş | Punct: Cetate | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2011
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 114328.03 |
Județ:
Mureş
Unitate administrativă:
mun. Târgu Mureş
Localitate:
Târgu Mureş
Punct:
Cetate
Localizare:
| 114328.03 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Rusu | Adrian Andrei | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Soós | Zoltán | participant | Muzeul Judeţean Mureş |
Raport:
C35/2011
Secţiunea C35 a fost trasată în partea nordică a bisericii, în partea nord-estică a navei capelei. Avea dimensiunile de 6 x 3 m pe axa (E-V) navei bisericii. Din umplutura recentă (la 0,50 m se afla un tub de canalizare), au fost colectate numeroase fragmente osteologice umane în poziţie secundară. La 0,70 m adâncime se afla o podea de cărămidă, pe alocuri lutuită cu lut galben-verzui. În colţul nord-estic a capelei o groapă recentă se adâncea aproape până la baza fundaţiei, la 1,70 m, astfel straturile arheologice sau relaţia şi îmbinarea podelei cu zidul capelei în acest colţ nu au putut fi determinate. Podeaua a mai fost intersectată de săpături (arheologice) recente: un şanţ arheologic identificat în partea centrală a secţiunii, având lăţimea de 1,25 m s-a adâncit până la 2,35 m, în lutul steril, umplutura constând din pământ homogen cu multe fragmente de cărămidă. O altă groapă, aflată în partea vestică a secţiunii se adâncea până la 0,80 m, intersectând podeaua de cărămidă. Umplutura acestei gropi conţinea numeroase fragmente ceramice de dimensiuni mari şi mijlocii şi urme de mortar. Sub această intervenţie recentă se afla o altă groapă, care se adâncea până în solul negru, compact, din epoca bronzului, aflat la 1,90 m, cu 0,10 m sub nivelul fundaţiei zidului nordic al capelei. Umplutura prezenta numeroase fragmente de oase umane în poziţie secundară, pământul conţinând şi puţine fragmente mici de cărămidă. În groapă au fost descoperite în total trei schelete umane în poziţie anatomică. Cel superior se afla la adâncimea de 1,50 m (M56, bărbat), aşezat în poziţie anatomică, având orientarea E-V. Alte două morminte se aflau pe fundul gropii (-1,90 m), în poziţie anatomică, dar orientări diferite: M57 avea craniul spre V, M58 spre E.
În profilul şanţului arheologic mai vechi, dar şi în cel al mormântului M56, sub podeaua de cărămidă se observau în număr mare oase umane dar şi cranii, unele în poziţie secundară, altele in situ, indicând înmormântări anterioare utilizării podelei, adâncindu-se până la 1,70 m, cu o concentrare îndeosebi în partea vestică a secţiunii.
Zidul nordic al capelei s-a conturat de a lungul profilului vestic al secţiunii printr-o umplutură omogenă de nisip, pământ, cărămizi, printre care şi oase umane şi fragmente de sticlă. În partea estică umplutura fostului zid prezenta o stratificare, nivelul superior - care începea la -0,15 m - fiind un strat subţire de pământ negru, dedesubtul căruia se afla un alt strat mai gros, cu fragmente de cărămizi, pietricele şi dărâmătură,de culoare alburie şi grosimea de 0,18 m. Fundul şanţului prin care s-a exploatat piatra şi cărămida zidului capelei era stratul negru, specific în acest sit epocii bronzului. Negativul de zid se adâncea în general până la 1,70-1,80 m, dar în partea vestică din secţiune în acest negativ se adâncea o groapă modernă, de formă amorfă, ulterioară exploatării negativului de zid, dar observat doar la nivelul tălpii zidului, care avea fundul la 2,10 m, în stratul preistoric. Părţi din structura zidului s-a păstrat doar în colţul nord-estic al secţiunii, alte cărămizi întregi fiind recuperate din groapa modernă cu fundul la 2,10 m. Lăţimea surprinsă din zid era de 0,80 m, o mică parte aflându-se sub profilul nordic.
C35a/2011
Secţiunea C35a se află la sud de C35, în colţul sud-estic al capelei. Dimensiunile erau de 6 (E-V) x 4 (N-S) m. Prin aceasta s-a dorit identificarea detaliilor arhitecturale pe baza fundaţiilor din partea de sud şi est a capelei, precum şi dezvelirea mormintelor din acest sector. Din umplutura superioară s-a observat o cantitate mare de material osteologic uman aflat în poziţie secundară, din care au fost recuperate selectiv câteva părţi de schelet considerate de importanţă în ceea ce priveşte analiza antropologică fizică. Din acest strat superior, descoperită tot în poziţie secundară provine o monedă. La adâncimea de 0,90 m de la nivelul actual de călcare, într-o fâşie lată de 1,30 m, perpendiculară pe peretele sudic s-a putut observa umplutura recentă a unei secţiuni arheologice, constând din pământ cenuşiu închis, cu mult mortar şi fragmente de cărămizi, şi care conţinea multe oase umane în poziţie secundară, printre care şi fragmente mai mici sau mai mari de cranii, numerotate M99-M103. Tot la această adâncime s-a păstrat pe o porţiune mai mică din colţul sud-vestic a secţiunii o podea de culoare gălbuie, lutuită, tăiată de secţiunea arheologică.
De la acest nivel (-0,90 m) secţiunea a fost împărţită în mai multe sectoare, pe de o parte pentru protejarea zidurilor bisericii prin cruţarea pământului bătătorit de lângă acestea, pe de altă parte pentru dezvelirea eficientă a mormintelor. Astfel în jumătatea estică a secţiunii, s-a trecut la o divizare N-S, partea de sud fiind dezvelită prioritar pentru ocrotirea zidurilor, dar şi pentru că aici exista posibilitatea de a identifica morminte nederanjate. La adâncimea de 1,20 m au apărut primele patru (M105-107 şi M107a) morminte orientate E-V. M106 (bărbat) avea mâinile aşezate pe bazin. Groapa comună a mormântului dublu M107 (bărbat) şi M107a (femeie) avea conturul pronunţat, adâncindu-se în podeaua preistorică. La vest de acest grup de morminte, la un nivel uşor superior (-1,10 m) au apărut alte două morminte, dintre care M111 (bărbat) cu mâna stângă pe bazin şi ceea dreaptă pe picior, capul fiind aplecat pe dreapta. M112 era un mormânt de copil, cu mâinile lângă bazin, partea dreaptă fiind deranjat de un mormânt posterior, din care se păstrează în poziţie secundară braţul drept, cu o monedă verzuie lipită de os. Tot la acest nivel a apărut şi M113, care suprapunea parţial mormântul M105. Sub nivelul acestor morminte au apărut alte înhumări: M114, un craniu în poziţie secundară şi M115, un mormânt de adult. Sub M115, la adâncimea de 1,25 m a apărut M116 şi M118. Pornind de la această adâncime au fost observate noi schelete: M119 se afla între M115 şi M116, iar M120 la nord de acestea, în apropiere de M105, la nord de acesta, pe când M121 se poziţiona între M115 şi M119, din acest mormânt provine şi o monedă găsită sub tibia scheletului. La adâncimea de 1,55 m au apărut noi înmormântări, M123 şi M124, ambele grav afectate de gropile unor morminte mai recente. La adâncimea de 1,60 m a apărut M125, iar la nord de acesta M128. Un alt nivel a fost constituit de mormintele aflate la 1,83 m, dintre care M129 (bărbat) cu mâinile aşezate lângă corp, M130 (bărbat) cu mâinile aşezate lângă corp şi piciorul îndoit din genunchi, având ca inventar o monedă, M131 (bărbat), cu mâinile încrucişate pe abdomen, M132 (femeie), cu mâna dreaptă lângă corp şi cea stângă pe bazin, alături de un mormânt de copil M132b, cu mâna dreaptă lângă corp, cea stângă fiind deranjat de o altă groapă şi M132a, cu mâna stângă pe bazin şi cea dreaptă deranjat de o altă groapă. Aceluiaşi nivel aparţinea mormântul M135 (bărbat), cu mâinile aşezate pe abdomen. M136, un mormânt de copil, se afla la sud de acesta din urmă. La nivelul inferior a apărut M142, deranjat de secţiunea arheologică din secolul XX, şi M143 (bărbat), cu mâna dreaptă aşezată pe bazin. M149 era un craniu (femeie, 15-17 ani), aflat în poziţie secundară, pe care s-au păstrat urmele de culoare verde a diademei de bronz.
Mormintele din jumătatea estică, partea nordică, au apărut la 1,18-1,30 m. M162-164 au fost toate trei intersectate de secţiunea anterioară, păstrându-se doar membrele inferioare. La adâncimea de 1,30 m au fost dezvelite mormintele M165-167, de asemenea deranjate de cercetările anterioare. Sub acestea, la 1,40 m se aflau mormintele M168, M169, M171-173, toate deranjate fie de morminte posterioare, fie de secţiune arheologică. În aceste cazuri nu s-a putut constata pe teren sexul defuncţilor sau poziţia mâinilor faţă de corp. Observat încă la dezvelirea M168, la 1,48 m a apărut M170, cu mâinile aşezate pe bazin. La 1,50 m se afla M174, pe când M175 era deranjat, din schelet s-a păstrat doar tibia.
Sub podeaua de lut, în colţul sud-vestic al secţiunii, la adâncimea de 1,05 m s-a găsit un craniu (M108) şi un schelet de copil de 4-5 ani cu mâinile pe abdomen (M104), parţial deranjat de săpăturile recente. Din apropierea mormântului provine o monedă ruptă din vechime. Lângă aceasta a mai apărut un craniu în poziţie secundară (M109) şi un schelet M110 (femeie), care cu braţul stâng îmbrăţişa un schelet de copil. De lângă groapa acestui mormânt provine un inel de bronz. Nivelului de la adâncimea de 1,20 m în această zonă aparţine M122 (femeie), cu mâinile aşezate pe abdomen, M117 având în inventar un nasture, şi M126 în care scheletul avea mâinile aşezate lângă corp. La adâncimea de 1,50 m a apărut M137, la nord de acesta M138, la est de M137 M139, (femeie) cu mâinile pe abdomen, pe când M140, cu mâinile defunctului pe bazin se afla la est de M138. M141, cu mâinile de asemenea pe bazin era la nord de grupul anterior. La nivelul următor, la 1,60 m, din M144 s-au păstrat doar oasele membrelor inferioare, M145 (bărbat) şi M146, cu mâinile lângă corp fiind de asemenea deranjate în mare măsură. La adâncimea de 1,55 m au apărut mormintele M150-155. La 1,84 m adâncime se afla M160
Săpăturile din colţul nord-vestic al secţiunii au fost începute mai târziu pentru a facilita accesul în secţiune. La adâncimea de 1,20 m a apărut un schelet de nou născut - M127. Noi morminte au apărut la adâncimea de 1,38 m: M133 şi la nord de acesta M134 (bărbat), cu mâinile pe bazin, având un inel pe deget şi o aplică de bronz în umplutura gropii. M147 şi M148 au apărut la 1,42 m. La adâncimea de 1,55 m au apărut mormintele M156-M159, toate deranjate, din primele două păstrându-se doar membrele inferioare, din celelalte doar craniile.
Secţiunea a fost bogată şi în descoperiri preistorice. Din umplutura gropilor de morminte, de la adâncimea de 1,20 m provine o roată de car. În colţul sud-estic a secţiunii care totodată era şi colţul sud-estic al capelei pe o suprafaţă de 1,60 x 1,60 m s-a păstrat o porţiune din nivelul preistoric nederanjat de înmormântările din capelă, pe acest loc fiind amplasat în timpul funcţionării capelei. În partea sudică a secţiunii arheologice din secolul XX, sub fundaţia zidului capelei (-1,50 m de la nivelul actual) s-a observat o lutuire relativ groasă, ars intens (V1), care se continua pe o porţiune mică şi în profilul estic. După dezvelirea mormintelor s-a trecut la cercetarea în suprafaţă a întregii lutuiri din acest colţ sud-estic a capelei. Din umplutura vetrei care se adâncea până la 1,82 cm, s-a recuperat o cantitate redusă de material arheologic, printre care fragmente ceramice atipice şi un obiect de bronz grav deteriorat şi prost păstrat, fără posibilitatea de a definii funcţia acestuia. La adâncimea de 1,50 m au fost observate două gropi de pari adâncite cu 0,35-0,40 m de la nivelul lutuirii (G3 şi G4) alături de alte gropi de dimensiuni reduse (G1 şi G2). Material arheologic constând din fragmente ceramice a fost prelevat doar din G1. Din această podea au fost recuperate fragmente ceramice şi material osteologic animalier ars.
De la adâncimea de 2,40 m, din stratul arheologic aferent epocii bronzului s-a prelevat un altar de lut specific perioadei. De la acest nivel doar colţul sud-estic a fost săpat până la nivelul lutului, din acest strat care se adâncea până la 2,53 cm au fost recuperate fragmente ceramice neolitice.
C36/2011
Secţiunea C36 a fost trasată în prelungirea secţiunii C35 spre vest, la 1m distanţă de acesta, pentru documentarea zidului capelei, a porţiunilor păstrate din podeaua lutuită şi dezvelirea mormintelor. Lungimea secţiunii (E-V) era de 6 m, lăţimea de 3 m. La o adâncime superficială de 15 cm se afla zidul nordic al capelei, reclădit din beton până la o adâncime de 90 cm, colţul nord-vestic al acesteia fiind de asemenea surprins aproximativ la mijlocul secţiunii. Sub rezidirea de beton - din care în secţiune s-a surprins o lăţime de 50 cm), la o adâncime de 90 cm se afla şi zidul medieval din piatră. Podeaua de lut a apărut doar pe un segment foarte redus în colţul sud-estic, de aici însă lipseau cărămizile de podea, nivelul fiind aranjat doar prin lutuire groasă de 10-15 cm, de culoare verzui-galbenă. Această podea a fost într-o foarte mare măsură deranjată de morminte ale căror gropi sepulcrale întretăiau atât podeaua, cât şi mormintele mai vechi, umplutura conţinând deosebit de multe oase umane în poziţie secundară. Înmormântări în capelă au fost şi înainte de lutuirea podelei, fapt dovedit de apariţia oaselor umane atât în poziţie anatomică, cât şi secundară sub acesta.
Primele morminte au fost sesizate la adâncimea de 110 cm, sub o umplutură cu multe fragmente de cărămidă şi dărâmătură. Acestea se aflau atât în exteriorul capelei, cât şi în interior. Între oase şi zidul vestic al capelei s-a observat pe o lăţime de 30 cm o fâşie de pământ negru cruţat (nederanjat de gropi mortuare). În afara capelei, mormintele M59 (bărbat, mâini pe pelvis) şi M60 (femeie, mâini pe pelvis, unde se afla şi o monedă) se aflau în apropierea zidului, s-au păstrat doar părţile superioare ale scheletelor, bazinul şi membrele inferioare fiind deranjate de o groapă posterioară. Umplutura gropilor de mormânt era pământ negru, afânat. Imediat sub mormântul celor doi adulţi, într-o poziţionare oarecum simetrică se afla scheletul foarte degradat al unui copil (M74). Deşi avea groapă proprie cu colţurile rotunjite (rotunjire superficială în partea estică şi mai proeminentă în ceea vestică), marginea gropii de la nivelul inferior în partea estică era identică cu ceea a adulţilor, astfel s-a considerat, că mormântul era în relaţie directă cu M59 şi M60. M75 (adult, 17-19 ani) se afla la nord de cel precedent, la adâncimea de 1,15 m, fiind deranjat la membrele inferioare de o groapă modernă. La sud de M74 se afla groapa mormântului M76, care se adâncea până la 1,40 m, din umplutură fiind recuperate multe oase umane aflate în poziţie secundară.
În interiorul capelei la acest nivel (1,10-1,20 m) au fost identificate 13 schelete, toate având orientarea E-V, fiind înmormântate aparent într-o groapă comună, M61-73, aparent toţi bărbaţi, cu craniul în apropierea zidului vestic, scheletele nefiind aşezate unul lângă celălalt, ci mai degrabă uşor suprapuse (parcă nu ar fi fost aşezate ci „aruncate" în groapa de mormânt). În privinţa poziţiei mâinilor s-a constatat, că în M69 acestea se aflau pe piept, în M72 mâna dreaptă pe abdomen, cel stâng pe pelvis, în M70 şi M73 ambele mâini pe abdomen, iar în M65, M66 şi M71 pe pelvis. Printre aceste oase se aflau în poziţie secundară - deranjate deci de posibila groapă comună - un craniu (M77) şi scheletul unui copil (M78). Sub nivelul acestor morminte se aflau mormintele M79 (inventar: o aplică şi o monedă) şi M80. La un nivel inferior acestorase aflau mormintele M81 (cel mai timpuriu mormânt in situ din această parte a capelei) şi la N de acesta M82, a cărui groapă întretăia mormântul precedent, distrugând în totalitate partea stângă a scheletului. Ultimul nivel de înmormântări începea la o adâncime de 1,80 m, în M83 (avea mâinile pe bazin) s-au păstrat şi urmele sicriului de lemn, groapa adâncindu-se până la 2,25 m.
La vest de capelă, la adâncimea de 1,65 cm am identificat o podea gălbuie, pe alocuri de culoarea piersicii, cu nuanţe cenuşii, în care au fost găsite fragmente ceramice răzleţe din prima epocă a fierului, oase de animal, un cercel din bronz, iar în partea estică s-a identificat şi o groapă de par, din apropierea căreia se observau urme de lemn carbonizat „aliniate" în direcţie nord-vestică, constituind o posibilă urmă de stâlp de susţinere. În colţul de NE a secţiunii se afla o vatră, a cărui strat de arsură şi pământ era mai gros, de culoare roşu-maronie. În unele locuri podeaua a fost deranjată de vizuini de animale. Stratul din epoca bronzului se adâncea până la 2,30 m, unde începea cel din neolitic.
C37/2011
Secţiunea a fost trasată la intrarea sudică a bisericii, având iniţial lungimea pe axa N-S de 4 m şi lăţimea de 3 m, cu lăţire ulterioară de încă 3 m, în final fiind dezvelit întreaga suprafaţă dintre cei doi contraforţi apropiate intrării sudice (4 x 6 m).
În prima fază, la adâncimea de 0,20 m s-a observat un strat de dărâmătură în apropierea zidului bisericii, pe când în zona centrală a secţiunii s-a dezvelit un strat de pietriş. În partea sudică a secţiunii straturile arheologice au fost deranjate de şanţul (E-V) săpat pentru o conductă. Primul mormânt (M84) aparţinea unui copil (2-3 ani) şi unui adult, şi a apărut la adâncimea de 1,20-1,30 m, la circa 0,80 m de zidul sudic a bisericii. Pe craniul copilului s-au observat mici mărgele dintr-o diademă împreună cu 15 cm din materialul textil pe care acestea au fost aplicate. După o primă lăţire necesară din cauza surpări profilului în urma ploilor abundente, au apărut două morminte. M85 se afla în apropierea intrării la -0,65 m, mâinile fiind aşezate pe bazin. La sud de acesta, un craniu indica M86, care se afla la 0,50 m adâncime. Din umplutura secţiunii provine o aplică de carte şi o cataramă din bronz. Din M87, care se afla în partea sudică a secţiunii, s-au păstrat doar braţul drept şi partea inferioară a scheletului.
În partea de est a secţiunii, cercetată într-o a doua fază, la o adâncime superficială de 0,10-0,18 m, a fost descoperit un zid de cărămidă pe fundaţie de pietre (N-S), cu lăţimea de 0,53 m, care era perpendicular spre colţul estic a intrării sudice în biserică. De lângă acesta provine un craniu aflat în poziţie secundară M88. Zidul suprapunea mormântul M89, care era orientat NV-SE, şi din care lipsea craniul, o parte din vertebre şi umărul stâng. Între M85 şi M86 s-a găsit un craniu M90 aflat în poziţie secundară. M85 intersecta membrele inferioare ale mormântului M91, care a mai fost deranjat şi de zidul de cărămidă. La un nivel inferioar acestui grup de morminte se aflau alte gropi sepulcrale. Dintre aceste M92 se afla sub M85, fiind grav afectat, păstrându-se doar părţi din membrele inferioare. Un alt mormânt M93 aparţinea unui copil de 4-5 ani, şi a fost descoperit înspre mijlocul secţiunii. Din umplutura mormântului provine un fragment dintr-un cercel de bronz. În jurul acestui mormânt s-au păstrat în număr mare şi in situ cuiele de la sicriu. La adâncimea de 80 cm a apărut un nou mormânt M94, din care s-au păstrat membrele inferioare şi cuiele de la sicriu. În colţul sud-estic a apărut M95, de la sicriu s-au păstrat câteva cuie, din umplutură provin şi câteva cărămizi de podea. Mormântul a fost săpat într-o platformă preistorică (prima epocă a fierului ?) formată din fragmente ceramice aranjate pe o lutuire. Acesta a mai fost parţial intersectată şi de M87. În apropiere de zidului bisericii se afla M96, din care se păstrează doar partea superioară a scheletului. Sub M87 se afla M97, din care s-au păstrat membrele inferioare. La adâncimea de 1,35-1,40 m a apărut M98, care aparţinea unui copil de 3-4 ani, pe craniul căruia se afla o diademă. Caracteristicile acesteia indică o datare în secolele XVII-XVIII.
C38/2011
C38 a fost trasată la nord de zidul nordic de incintă a mănăstirii, la 3 m vest de secţiunea C34 cercetată în anii trecuţi. C38 avea dimensiunile de 5 x 5 m. La adâncimea de 10-15 cm a apărut o platformă de cărămidă amorfă, cu urme de lutuire pe suprafaţă. Pe lângă cantitatea însemnată de fragmentele ceramice, din stratul aferent acestei platforme au apărut mai multe monede, alături de câteva obiecte de metal (degetar) şi os (nasturi). În nivelurile inferioare au apărut mai multe monede la diferite adâncimi: la adâncimea 0,40-0,60 m două monede alături de un ac de bronz; la 0,60-0,80 m; la 0,80-0,90 m; la 1,40 m o monedă a apărut alături de numeroase fragmente ceramice, la 1,50 m fiind descoperită alte două monede.
La adâncimea de 1,30 m s-a observat un complex arheologic (V1), care s-a conturat prin urme de arsură circulară, cu urme de cărbune şi pământ ars intens. Marginile complexului păstrat zidurile de pământ şi lut ars ale complexului, din estremitatea estică a acestuia fiind recuperate două cărămizi. Diametrul complexului interpretat precum cuptor era de 1,30 m, o parte din acesta fiind sub profilul sudic a secţiunii.
Stratul arheologic preistoric, grav afectat de amenajările medievale a apărut la adâncimea de 1.80 m, aici fiind observat şi primul complex arheologic: câteva pietre aşezate grupat. La aceeaşi adâncime s-a contura şi o groapă (G1) din umplutura căreia provin şi fragmente de cărămidă şi ceramică, dar şi un pahar de sticlă. O altă groapă (G2) pornea de la aceeaşi adâncime şi se adâncea până la 1,65 m, din acesta provin fragmente ceramice preistorice, chirpici, dar şi un idol de lut fragmentar. În stratul preistoric de la adâncimea de 1,80 m a apărut o greutate de pescuit şi câteva fragmente ceramice. La adâncimea de 2,25 m s-a observat o platformă formată din multe fragmente ceramice, material osteologic de animal şi pe alocuri cu chirpici, de aici fiind recuperat şi un fragment de obsidian. Din acest nivel pornea o groapă (G3), care se adâncea până la 2,85 m.
Sector B - C4/2011
Secţiunile C4 şi C5 din sectorul B se aflau în partea nord-estică a grajdului, în imediata apropiere a intrării din acest colţ. Au fost trasate paralel cu zidul estic a grajdului, dimensiunile secţiunilor fiind de 5 (N-S) x 3 m, cu un martor de 1 m, lungimea totală ajungând deci la 11 m. Primele complexe arheologice au apărut la adâncimea de 0,90-1,00 m G7 a apărut în colţul sud-estic a secţiunii, umplutura acestuia era lutoasă, cu puţine fragmente ceramice mărunte. Groapa se observă marcant şi în profilul sudic a secţiunii. Din groapă provine şi un fund de vas cenuşiu şi alte fragmente ceramice. La aceeaşi adâncime în colţul sud-vestic a secţiunii sa observat un strat de dărâmătură conţinând fragmente de cărămidă şi ceramică, precum şi urme de lemn pe fundul gropii (identificat anterior precum G5). În colţul nord-vestic a secţiunii acelaşi strat avea o altă omogenitate, şi consta din multe fragmente de cărămidă şi pietre, cu fragmente ceramice, cahle şi oase de animal (identificat anterior precum G6, săpat în nivelul preistoric). Stratul nisipos-lutos, de culoare gălbuie din colţul sudic conţinea cahle în cantitate mai mare. Sub acest strat a apărut dărâmătura cu multe pietre şi fragmente de cărămidă amestecate cu nisip fin, pământ cenuşiu cu material arheologic constând din fragmente ceramice şi cahle. Această dărâmătură se adâncea până la 1,55 m. De la adâncimea de 1,20-1,50 m, din dărâmătură provin mai multe piese de metal, majoritatea piese de harnaşament: un pinten, catarame, potcoavă, etc., dar şi obiecte de bronz, printre care un lanţ, nasturi şi alte obiecte de metal. Sub dărâmătură, la 1,50 m s-a conturat şi zidul de cărămidă şi piatră a unei clădiri cu axa lungă pe direcţia nord-sud. Nivelul de călcare a clădirii (podeaua bătătorită ?) se afla la adâncimea de 1,70 m. Încăperea era compartimentată de un zid de cărămidă cu direcţia est-vest. La est de zid s-a mai observat şi o construcţie de cărămidă de dimensiuni mici, de formă patrulateră, probabil fundaţia hornului. Lângă zid, în exteriorul clădirii, la est de acesta, în partea nordică a secţiunii s-a conturat groapa G9 de formă semicirculară, formă tronconică, cu umplutură din epoca modernă şi câteva fragmente ceramice preistorice. Având diametrul de 1,58 m, acesta se adâncea până la 4,00 m, lutul steril fiind la adâncimea de 2,30 m.
Pentru dezvelirea mai amplă a clădirii, s-a trecut la lărgirea spre vest a secţiunii cu 2 m, şi demontarea martorului şi astfel lungirea secţiunii spre sud cu 2 m (profilul estic a noii secţiuni „intrând" în profilul vestic a secţiunii B/C5), dimensiunile finale fiind de 7 x 5 m. În această parte sudică, din zidul clădirii provine o monedă din secolul XVII, din dărâmătură fiind recuperate fragmente ceramice, cahle, piese de metal, dar şi de sticlă.
Sector B - C5/2011
Un prim complex, G1 se afla în colţul nord-vestic a secţiunii, şi era o groapă de dimensiuni mari, care pornea de la 0,68 m de la nivelul actual de călcare, adâncindu-se până la 3,30 m, marginea de sud fiind căptuşită cu cărămizi, umplutura conţinând fragmente de cărămidă, mult mortar, pietre şi pământ amestecat cu nisip până la cca 1,80 cm, după care umplutura era pământ brun închis. Din acest complex provine şi un sigiliu de bronz. Diametrul era de 1,55 (N-S) x 0,98 (E-V) m.
În această secţiune, după îndepărtarea stratului de umplutură din epoca modernă, la adâncimea de 1,20 m s-a ajuns în nivelul din prima epocă a fierului (cultura Gáva ?), unde au apărut fragmente ceramice şi material osteologic. G2, de formă rotundă, se afla în partea estică a secţiunii, avea formă ovală, adâncindu-se în trepte până la 1,45 m. Materialul prelevat se datează în preistorie. G3 era un complex de dimensiuni mici, cu material ceramic preistoric în umplutura brun-cenuşie. Un căţel de vatră provine de la adâncimea de 1,18 m, de lângă profilul estic. De la adâncimea de 1,50 m, la 0,30 m de profilul nordic, din nivelul preistoric provine un fragment dintr-o seceră de bronz. La 1,60 m s-au conturat două vetre preistorice V1 şi V2, precum şi gropile G4 şi G5. G4 cu diametrul de 0,60 m şi adâncimea superficială de 0,05 m se afla în apropierea profilului sudic, parţial sub profil, conturându-se precum o groapă semicirculară, cu umplutură omogenă de pământ de culoare neagră, şi tăia V1. Aceasta din urmă se afla în colţul sudic, la 1,66 m, parţial sub profil, fiind marcată prin pământ şi arsură de culoare cărămizie, roşiatică şi portocalie, având formă circulară, diametrul fiind de 1,25 m şi grosimea arsurii de 0,07 m. V2 se afla sub profilul estic, doar o mică parte fiind surprinsă în secţiune, la adâncimea de 1,70 m. Diametrul era de 0,80 m (N-S), iar culoarea brună. V3 s-a observat în profilul vestic, la 1,60 m adâncime, avea diametrul aproximativ de 56 cm (N-S), fiind deranjat parţial de G1, culoarea cărămizie-gălbuie, forma nu s-a putut defini, grosimea de 0,07-0,10 m. V4 era un cuptor din epoca bronzului, în apropierea colţului sud-estic a secţiunii, la 0,15 m sub nivelul V1 şi 20 cm sub nivelul V2, la adâncimea de 1,94 m. S-a conturat prin urme de arsură de culoare brună şi roz, precum şi urme de cenuşă brun-negricios, formând un cerc aproape perfect. Diametrul superior era de 1,10 m. La 197 cm s-a observat o lutuire omogenă galbenă, pereţii cuptorului păstrându-se parţial pe partea estică. Sub lutuire dimensiunile cuptorului erau de 1,05 x 1,35 (N-S) m. Umplutura gropii cuptorului a fost dezvelită mai întâi pe jumătate, fiind recuperate fragmente ceramic şi osteologice, observându-se şi fragmente foarte mici de bronz, acestea din urmă nu au putut fi recuperate datorită fragilităţii. V5 era o arsură superficială, iar V6 avea diametrul de a lungul profilului de 0,85 m, cu umplutură de culoare brună. G8 se afla în partea de sud a secţiunii, imediat sub profil, deranjând parţial complexele V1 şi G4, fiind surprins doar o mică parte din acesta, umplutura conţinând şi un cui de fier, datând astfel complexul în epoca modernă.
Sector B - C6/2011
Secţiunea a fost trasată la nord de grajd, în apropiere de acesta, pe o viitoare traiectorie de conductă. Nivelul superior consta din umplutură modernă, cu multă cărămidă şi piatră. La adâncimea de 1,30 m se afla un craniu d cal, alături de materiale ceramice, de sticlă şi pipe de lut din epoca modernă. Nivelul cu material arheologic identic se adâncea până la 1,50 m, unde în colţul sud-vestic s-a observat un aranjament din pietre de râu în formă de L. Material ceramic preistoric a fost observat la 170 cm adâncime, lutul steril aflându-se la 2,30 m adâncime.
Sector B - C7/2011
Secţiunea C7 a fost trasată la est de grajd, în apropierea pavajului actual, pe traseul liniei de canalizare din proiectul de modernizarea a cetăţii. După stratul de pietriş modern a urmat nivelul din epoca modernă, cu multe fragmente ceramice şi osteologice, de la adâncimea de 0,70-0,80 m provenind şi o monedă. Nivelul preistoric de la începutul epocii fierului (cultura Gáva ?) s-a observat la 1,20-1,40 m, de aici provin fragmente ceramice dar şi un ac de bronz, stratul adâncindu-se până la 1,75 m. Nivelurile inferioare conţineau materiale arheologice sporadice. Lutul steril se afla la 2,40 m adâncime.
Zona mănăstirii Franciscane.
Zidul nordic al capelei s-a conturat de a lungul profilului vestic al secţiunii C36 printr-o umplutură omogenă de nisip, pământ, cărămizi, printre care şi oase umane şi fragmente de sticlă. În partea estică umplutura fostului zid prezenta o stratificare, nivelul superior - care începea la -0,15 m - era un strat subţire de pământ negru, dedesubtul căruia se afla un alt strat mai gros, cu fragmente de cărămizi, pietricele şi dărâmătură,de culoare albuie şi grosimea de 0,18 m. Fundul şanţului prin care s-a exploatat piatra şi cărămida zidului capelei era stratul negru, specific în acest sit epocii bronzului. Negativul de zid se adâncea în general până la 1,70-1,80 m, dar în partea vestică din secţiune în acest negativ se adâncea o groapă modernă, de formă amorfă, ulterioară exploatării negativului de zid, dar observat doar la nivelul tălpii zidului, care avea fundul la 2,10 m, în stratul preistoric. Părţi din structura zidului s-a păstrat doar în colţul nord-estic al secţiunii, alte cărămizi întregi fiind recuperate din groapa modernă cu fundul la 2,10 m. Lăţimea surprinsă din zid era de 0,80 m, o mică parte aflându-se sub profilul nordic. Zidul capelei a fost surprins în C35 şi în C36. Pe baza săpăturilor arheologice am reuşit să stabilim etapele de construcţie a fostei capele care era ulterior adosat sacristiei la începutul secolului XV. Până la săpăturile arheologice din 2011 s-a crezut că fosta capelă era prima biserică franciscană din secolul XIV în jurul căreia s-a dezvoltat mai târziu mănăstirea de secol XV. Săpăturile arheologice însă au contribuit cu date noi la istoricul clădirii aflând că capela cercetată este din secolul XV iar locul primei biserici încă este neidentificat.
În C35/a au fost identificate urmele unui atelier de prelucrat metale din epoca fierului. Atelierul s-a păstrat în nava fostei capele în colţul sud-estic a acesteia. Gropile identificate în atelier conţinea bulgări de metal topit, iar în partea sud-vestică a platformei atelierului s-a păstrat urmele unei vetre.
Sector B.
Sectorul B se situează în colţul sud-estic a cetăţii în zona fostului grajd militar. În casetele C5, C6, C7 am identificat gropi menajere şi urme de nivelare fără construcţii sau structuri. În C4 am identificat fundaţiile unei case din secolul XVII, care conţinea material arheologic valoros. Casa avea fundaţii de piatră peste care s-a construit structura de lemn, nu avea pivniţă numai o groapă de provizii adâncă de 3m. Cea mai reprezentativă parte a casei din punct de vedere arheologic era zona fundaţiei hornului unde am identificat şi o serie de cahle de secol XVII dintre care mai multe erau cu smalţ verde iar unele aveau stema familiei Kornis. Pe baza acestor descoperiri putem presupune că casa identificată putea să aparţine familiei nobiliare şi puteau să aibă o rezidenţă orăşenească între zidurile cetăţii oraşului Târgu Mureş.