.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Târgu Mureş | Punct: Cetate | Anul: 2009

Descriere:
Anul cercetarii:
2009
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Cetate; Mănăstire;
Cod RAN:
| 114328.03 |
Județ:
Mureş
Unitate administrativă:
mun. Târgu Mureş
Localitate:
Târgu Mureş
Punct:
Cetate
Localizare:
| 114328.03 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Soós Zoltán participant Muzeul Judeţean Mureş
Rusu Adrian Andrei participant Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Raport:
Săpăturile arheologice din zona mănăstirii franciscane aveau ca obiectiv cercetarea zonei în afara teritoriului fostei mănăstiri, mai ales în zona nord-estică a aripii nordice, respectiv în zona grajdului militar de sec. XVIII, care ar urma să fie restaurat de către primăria municipiului Târgu Mureş şi este necesară descărcarea de sarcină arheologică a terenului. Zona cercetată nu a fost săpată nici parţial în anii precedenţi, deci am urmărit numai extinderea cercetării asupra zonei aflate la N de mănăstirea deja cercetată. În 2009 în cetate am deschis patru casete şi o secţiune după cum urmează: - C30, 5 x 6 m, orientat N - S, situat la E de C 21/2007, în continuarea acesteia, lăsând un profil de 1m între cele două casete. - C31, 5 x 6 m, orientat N - S, situat la 0,5 m E de C30, lăsând un profil de 0,5m între cele două casete. - C32, 6 x 4 m, situat la S de Bastionul Mic, aflat la vest de mănăstire (cca. 20 m); am intenţionat cercetarea liniei de fortificaţii din afara mănăstirii. - C33, 5 x 5 m, situat la 1 m V de grajdul militar; am urmărit identificarea complexelor arheologice din zona altarului bisericii. Sectorul B - BS1, 15 x 2,5 m, la 4 m E de grajd, orientat N - S, am intenţionat cercetarea zonei grajdului pentru descărcarea de sarcină arheologică a zonei, având în vedere renovarea clădirii. C30. Are profile complexe, dintre astea prezentăm profilul nordic şi respectiv profilul sudic din care reiese poziţia construcţiei L3 şi a cuptorului de ars var. Profilul nordic: - stratul 1, solul vegetal avea grosimea de 0,1 - 0,2 m. - stratul 2, umplutură modernă din sec. XVIII, avea grosimea de 0,2 - 0,5 m. Stratul avea culoarea brun deschis şi conţinea multe fragmente de cărămidă şi mortar. - stratul 3, avea grosimea de 0,2 - 1 m era umplutura superioară medieval târzie a construcţiei (sec. XV) în partea nordică a casetei. Umplutura avea culoarea brun deschis şi conţinea fragmente de piatră şi cărămidă. - stratul 4, lentilă în umplutura construcţiei, avea grosimea de 0,1- 0,3 m, avea culoarea ocru deschis şi conţinea pigmenţi de mortar. - stratul 5 era o lentilă de lut cu fragmente de cărămidă situată în mijlocul profilului avea o lungime de 2,5m şi o lăţime de 0,2m, era la adâncimea de 2,2 m. - stratul 6, era în partea estică a secţiunii avea grosimea de 0,4 - 0,5 m şi partea inferioară era la adâncimea de 1,6 m faţă de nivelul de călcare modern. - stratul 7, lentilă de var având grosimea de 0,2 - 0,3 m. Stratul reprezintă faza de construcţie a mănăstirii de sec. XV, când locul pivniţei L3 era folosit pentru prepararea varului. - stratul 8 era ultimul deasupra podelei pivniţei L3, avea grosimea de 0,4 - 0,7 m, se extinde pe profilul estic şi vestic, fiind prima umplutură a pivniţei, are culoare brun deschis şi conţine material arheologic bogat şi variat. Stratul este datat cu monede Sigismund de Luxemburg şi Vladislav I., deci s-a format în prima jumătate a secolului al XV-lea. Adâncimea maximă a podelei L3 este de 2,85 m. În partea vestică a profilului nordic am identificat fundaţia de piatră a L3 la adâncimea de 2,6 m. Profilul sudic: - stratul 1, solul vegetal, 0,2 m. - stratul 1, umplutură modernă din sec. al XVIII-lea, grosimea, 0,2 - 0,45 m. Culoarea brun deschis, conţinea fragmente de mortar şi cărămidă. - stratul 2, o lentilă groasă de 0,1 - 0,35 m compus din lut nisipos. - stratul 3, lentilă compusă din sol brun cu fragmente de mortar şi cărămidă, avea grosimea de 0,2 - 0,45 m, se afla în partea vestică a profilului. - stratul 4, lentilă formată din cărămizi arse, grosimea ei variază între 0,1 şi 0,3 m, adâncimea maximă 1,2 m. Stratul se adânceşte în straturile din epoca de fier. - stratul 5, strat compus din var nisipos de culoare deschisă, ne ajută la stabilirea rolului gropii, care de fapt era un cuptor de ars var. Stratul avea grosimea de 0,1 - 0,2 m. - stratul 6, strat brun - gălbui, partea inferioară era la 1,5 m adâncime, avea grosimea de 0,2 m conţinea fragmente de cărbune şi numeroase pietre de râu. - stratul 7, lentilă de lut avea grosimea de 0,2 m. - stratul 8, lentilă galbenă de lut la fundul cuptorului, avea grosimea de 0,1m, lăţimea de 0,8m. - stratul 9, umplutură lutoasă de culoare gri, fundul gropii, stratul avea grosimea de 0,2 - 0,3 m pornea de la marginea gropii de ars var, 0,6m şi cobora până la adâncimea maximă de 1,95 m. - stratul 10, avea grosimea de 0,2 - 1 m, avea culoarea brun închis, şi conţinea material arheologic din epoca bronzului. Adâncimea maximă a stratului era la 1,8 m. - stratul 11, la adâncimea de 1,8 - 2 m, avea grosimea de 0,2 - 0,3 m, avea culoarea brun-gălbui, conţinea fragmente de ceramică neolitică. - stratul 12, sol steril la adâncimea de 2,3 m, stratul lutos avea culoarea gălbui roşcat. C31. Stratigrafia casetei era compusă din colţul N-vestic a locuinţei L3 şi straturile arheologice nederanjate care conţineau material preistoric. Cel mai reprezentativ din acest punct de vedere este profilul nordic unde am surprins atât stratigrafia L3 cât şi a straturilor preistorice. Primul strat era stratul vegetal, avea grosimea de 0,1 m. - stratul 2, umplutură modernă din sec. XVIII, grosimea, 0,2 - 0,3 m. Culoarea brun deschis, conţinea fragmente de mortar şi cărămidă. -stratul 3, groasă de 0,3 - 0,4 m compus din pământ brun deschis cu fragmente de mortar, ceramică, cărămidă, se află deasupra umpluturii casei. - stratul 4, avea grosimea de 0,38 m conţinea material ceramic din sec. IV-XI, sărac în material arheologic, de culoare brună. - stratul 5, avea grosimea de 0,2 m, avea culoarea brun gălbui strat cu puţine fragmente ceramice din epoca de fier. - stratul 6, era la adâncimea de 1,05 m avea grosimea de 0,25 m şi conţinea material relativ bogat din prima parte a epocii fierului şi o groapă menajeră. - stratul 7, avea grosimea de 0,3 m conţinea fragmente ceramice din epoca bronzului, avea culoarea brun gălbui. - stratul 8, era compus din lut brun gălbui, avea grosimea de 0,4 m, adâncimea maximă a casetei fiind de 2m până la stratul steril. Stratigrafia umpluturii L3 - stratul 9, avea grosimea de 0,8 m, de culoare brun închis, conţinea fragmente de mortar, cărămidă şi multă ceramică. - stratul 10, avea grosimea de 0,2 m, lentilă de lut brun gălbui. - stratul 11, avea grosimea de 0,1 - 0,2 m lentilă de culoare brună cu fragmente ceramice. - stratul 12, avea grosimea de 0,1m compus din lut galben, la adâncimea maximă de 1,9m. - stratul 13, avea grosimea de 0,2 - 0,85 m, de culoare brun - gălbui, conţinea fragmente de cărămidă, multe fragmente ceramice, monede din prima jumătate a secolului al XV-lea. - stratul 14, ultimul strat de umplutură a L3, săpat în steril, până la adâncimea de 2,8m, stratul avea grosimea de 0,2 - 0,4 m, de culoare brună, conţinea fragmente ceramice şi cărămizi, pietre din fundaţia L3. C32. Stratigrafia din C32 se rezumă la umplutura terenului. Din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile nu am reuşit să finalizăm caseta în 2009, vom încerca în 2010. În zona casetei avem umpluturi de cca. 3,5 m din epoca modernă şi contemporană. C33. Stratul superior a casetei era format din pământ vegetal gros de 0,3 m. Profilul cel mai reprezentativ era pe latura sudică, celelalte profile fiind compuse din umpluturi de sec. XVII-XVIII în partea superioară iar la adâncimea de peste 1,3 m straturile erau similare. - stratul 2, avea grosimea de 0,2 şi 0,7 m, era compus din umplutură modernă, conţinea material arheologic din sec. XVII şi multe fragmente de cărămidă. - stratul 3, avea grosimea de 0,2 respectiv 0,7 m, avea culoarea brun deschis şi conţinea fragmente de cărămidă şi mortar, adâncimea maximă a stratului de la nivelul de călcare era de 1,3m. Stratul provenea din perioada umplerii şanţului mănăstirii. - stratul 4, avea culoarea galbenă era o lentilă de lut în colţul sud-vestic a casetei, avea grosimea de 0,1 m. - stratul 5, avea grosimea de 0,6 m respectiv în anume locuri 1,4m, era compus din lut brun închis şi conţinea material din demolări, mortar fragmente de cărămidă, era un strat de nivelare deasupra şanţului mănăstirii, provenea din sec. XVII. Adâncimea maximă a stratului era de 2 m. - stratul 6, avea grosimea de 0,4 - 0,9 m, era compus din lut brun închis şi conţinea material arheologic din epoca de fier, strat omogen, adâncimea maximă fiind la 2,8 m. - stratul 7, era primul strat de umplutură din groapa de provizii (G3), avea grosimea de 1,4 m, era compus din lut brun gălbui şi conţinea material din epoca bronzului. - stratul 8, era compus din sol brun, nu era compactat, fără materiale arheologice. Adâncimea maximă era de 5,5 m, umplutura avea grosimea de 1,9 m. Sectorul B BS1. Secţiunea a fost amplasată la N de grajdul militar în sectorul B. Secţiunea avea 15 x 2,5 m şi o stratigrafie destul de simplă, zona fiind caracterizată de prezenţa umpluturilor de sec. XVII. Stratul superior era solul viu şi avea grosimea de 0,1 m. - stratul 2, avea grosimea 0,3 - 0,4 m şi era prezent în toată lungimea secţiunii. - stratul 3, avea grosimea de 0,4 - 0,6 m era prezent pe toată lungimea secţiunii; în partea sudică grosimea stratului de umplutură ajungea la 1 m. De aici se diferenţiază straturile, în partea sudică a secţiunii sunt mai puţine straturi, fiind numai umpluturi. La G1 apare stratul 4, are grosimea de 1,1 m şi este compus din umplutură de culoare ocru deschis, conţine fragmente de cărămidă, cahle, ceramică, pietre, bucăţi de mortar şi nisip. - stratul 5, este la adâncimea maximă de 4m şi reprezintă umplutura gropii de provizii de sec. XVII, stratul are grosimea de 2 m, de culoare brună, conţine fragmente ceramice. - stratul 6, apare în partea nordică a secţiunii, este un strat de umplutură cu grosimea de 0,2 - 0,46 m, are culoarea brun roşcat conţine multe fragmente de cărămidă şi fragmente ceramice. - stratul 7, începe la c. 3 pe profilul vestic unde am identificat un negativ de zid şi un fragment de zid de cărămidă la adâncimea de 2,7, fragmentul de zid se termină în groapa G2 situat în mijlocul secţiunii. Stratul are grosimea între 0,3 - 1,2 m şi are culoarea gri din cauza fragmentelor de mortar. - stratul 8, este la adâncimea de 1,3 m are grosimea de 0,5 - 1,1 m, are culoarea de brun deschis, conţine fragmente de cărămidă şi ceramică. - stratul 9, are grosimea de 0,6 respectiv 1,2 m pe profilul nordic este un strat de culoare brun închis, conţinea material din epoca bronzului. - stratul am surprins în G3 care se află în profilul nordic are grosimea de 0,2 m, conţine material arheologic din epoca neolitică. Sub acest strat urmează solul virgin la adâncimea de 2,6 m. C30. Caseta era amplasată la 1 m E de C21/2007, în continuarea acesteia, depăşind cu 1m aliniamentul nordic a C21. La adâncimea de 1 m s-au diferenţiat clar două părţi distincte, pe partea sudică şi pe partea nordică a casetei. Prima dată am adâncit partea sudică care avea o umplutură mai închisă la culoare, maroniu iar pe partea nordică umplutura avea culoarea brun gălbui. După înlăturarea părţii sudice am ajuns la solul viu, fără să identificăm complex arheologic sau material arheologic valoros. Am trecut la înlăturarea umpluturii de culoare mai deschisă, care deja conţinea o serie de materiale medievale rare, unicate, cum ar fi ştampila gardianului mănăstirii franciscane din Győr, Ungaria din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. La adâncimea de 3,4 m în careurile 1-2/a-e am identificat un zid L3/Z1 orientat E - V, care în capătul nord-vestic al casetei s-a întors în 90 grade spre N. Zidul era compus din pietre de nisip legate cu lut galben între ele. Zidul avea două - trei rânduri de lespezi groase de 15- 30cm, amplasate una peste cealaltă, după care era nivelat şi, foarte probabil, urma o structură de lemn. Înăuntrul clădirii ne-am adâncit încă 0,30m, atingând adâncimea de 3,70 m faţă de nivelul actual de călcare. În colţul N-vestic a clădirii am identificat două gropi, prima fiind chiar la pe colţul zidăriei afectând parţial zidăria. Am identificat o groapă de mărimea 0,30 x 0,50 m care putea să rezulte din demolarea structurii clădirii din lemn. În interiorul colţului am identificat o urmă clară de suprastructură de lemn, aici am identificat o fundaţie rotundă de stâlp având diametrul de 0,60m. Diametrul destul de mare ne indică o structură masivă de lemn care trebuia să facă faţă presiunilor pământului în pivniţa clădirii. Deasupra gropii de stâlp am identificat un pahar ceramic aproape intact din perioada angevină, din pastă fină. C31, 5 x 6 m, orientat N - S, situat la 0,5 m E de C30, am urmărit continuarea clădirii L3. În această casetă am reuşit să identificăm destul de repede la 1m, amprenta şi umplutura clădirii demolate L3 identificată şi în C30. La adâncimea de 2,4 m am găsit zidul construit cu tehnică identică zidului identificat în C30. Zidul, format din trei rânduri de lespezi, era legat cu lut galben şi avea o lăţime de 0,66 m pe latura sudică iar latura estică avea numai 0,33 m lăţime. În cazul colţului sud-estic am descoperit a doua urmă de stâlp care, logic, trebuia să apară deoarece pe acesta era aşezată structura de lemn a clădirii. Clădirea avea umplutură similară compus din ceramică, material osteologic, oase prelucrate etc. În 2010 intenţionăm continuarea dezvelirii complexului L3. Latura sudică a clădirii era aproximativ 8 m, lungimea exactă o vom putea stabili abia după cercetarea laturii nordice a clădirii. C31. G1. Groapă menajeră din epoca fierului. Groapa era la 1,05 m adâncime şi avea o adâncime de 0,24 m. Groapa conţinea fragmente de vase de provizii, fragmente de vase şi chirpici. La N de groapă am identificat două vase din aceeaşi epocă, respectiv o ceaşcă şi o farfurie de dimensiune mică. C33. G1. Groapă de provizii din epoca bronzului, are o adâncime 5,5 m faţă de nivelul actual de călcare. Groapa începe la adâncimea de 3,3 m, era situat la profilul sudic a casetei, avea un diametru de 2,5 m. Umplutura gropii conţinea o cantitate redusă de material arheologic, singurul element valoros descoperit în groapă era un ac de bronz. G2. Era situat la profilul vestic a casetei, începea la adâncimea de 2,2 m şi adâncimea maximă a gropii era la 3,56 m. Mare parte a gropii era în profilul vestic dar materialul arheologic identificat în groapă era nesemnificativ, deci nu avea rost să extindem suprafaţa de cercetare. Conţinea umplutură modernă din sec. al XVII-lea, de fapt groapa era în şanţul de apărare a mănăstirii franciscane, care era umplut în sec. al XVII-lea. G3. Groapa era în profilul nordic, numai o treime din groapă a fost cercetată, dar materialul arheologic sărac nu a justificat cercetarea gropii de gunoi din sec. al XVII-lea. Adâncimea gropii era la 3,2 m. BS1. Groapa G1 are diametrul de 2,5 m şi adâncimea de 4 m de la nivelul de călcare actual. Iniţial era o groapă de provizii din sec. al XVII-lea. Groapa G2, groapă din sec. al XVII-lea, la fundul gropii în pofilul vestic sunt fragmente de zid dintr-o construcţie necunoscută. G3, groapă menajeră din perioada neolitică. În 2009 am descoperit pentru prima oară clădiri din prima mănăstire de sec. XIV. În campaniile anterioare am identificat mare parte a mănăstirii de sec. XV şi o clădire de depozit a mănăstirii de sec. XIV care a fost distrus prin anii 1340 de un incendiu. Clădirea descoperită L3 în 2009 era situat la E de aripa estică a mănăstirii, avea cel puţin două nivele, o pivniţă şi, probabil, parter. Pe baza structurii masive nu este exclus să fi avut o mansardă. L3 era aşezat pe talpă de piatră lată de 0,6 - 0,7 m, iar colţurile clădiri am identificat urme de stâlpi masivi din lemn cu diametrul de 0,5 m. Importanţa L3 constă în faptul că este prima clădire mănăstirească din lemn din sec. al XIV-lea, descoperită parţial, care ne ajută să înţelegem procesul de întemeiere a mănăstirilor medievale. Etapele de dezvoltare în majoritatea cazurilor aveau o primă fază de lemn care este urmată de o extindere ulterioară şi reconstrucţie din piatră. Clădirile de lemn erau construite mult mai rapid şi costurile erau mult mai reduse faţă de construcţiile de piatră. Aşadar într-o primă fază fondatorul unei mănăstiri (în cazul Târgu Mureşului regele sau reprezentantul lui) construieşte primele clădiri din lemn, care adăpostesc primii călugări. Călugării contribuie prin prezenţa lor la edificarea lăcaşului de cult supraveghind lucrările şi în unele cazuri suntem înştiinţaţi că participă activ la construcţii, unii dintre călugări fiind meşteri, dulgheri sau zidari renumiţi (vezi mănăstirea franciscană din Cluj). Desigur, în perioada de început de sec. XIV avem foarte puţine surse scrise şi ştim puţin despre modul de întemeiere a mănăstirii şi a începuturilor. Important este că această clădire L3 este în folosinţă până la începutul sec. al XV-lea, când este construită mănăstirea de piatră, deci în cazul Târgu Mureşului a trecut un secol până la finalizarea proiectului ambiţios a franciscanilor. Celelalte suprafeţe cercetate la E de mănăstire au adeverit că aici era un şanţ de apărare până în sec. XVII, iar când şanţul este umplut şi se efectuează construcţii în această zonă, aceasta este înglobat în cetatea construită în sec. XVII. [Soós Zoltán]