.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Târgu Mureş | Punct: Cetate | Anul: 2006

Descriere:
Anul cercetarii:
2006
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Cetate;
Cod RAN:
| 114328.03 |
Județ:
Mureş
Unitate administrativă:
mun. Târgu Mureş
Localitate:
Târgu Mureş
Punct:
Cetate
Localizare:
| 114328.03 |
Lista Ilustrațiilor - 29
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Soós Zoltán participant Muzeul Judeţean Mureş
Raport:
Săpăturile arheologice şi lucrările de conservare din cetate au vizat zona de lângă turnul porţii şi zona bisericii reformate - fosta mănăstire franciscană. În raport despărţim zona mănăstirii franciscane de săpăturile executate la N de mănăstirea franciscană, spre zona bastionului porţii, cum am denumit sectorul C. Zona este situată între bastionul porţii şi latura nordică a mănăstirii, dinspre V este delimitat de o clădire de magazie modernă, la N de drumul de acces dinspre bastionul porţii, la S de teritoriul mănăstiri franciscane. Conform despărţirii sectorului am început o nouă numerotare a casetelor adăugând în faţă litera C, însemnând sectorul C. În acest sector am deschis două casete: -C1, 3,5 x 4 m la cca. 30 m N de zidul nordic a mănăstirii franciscane. -C2, 3,5 x 4 m la N de C1 în continuarea acestuia, între casete am lăsat un profil de 1 m. Secţiunile şi casetele din zona mănăstirii franciscane: -C13, la 1 m V de C10 2005 şi la 1 m N de C14, având dimensiunile de 6 x 5 m. -C14, la 1 m S de C 13 şi la 1 m V de C7 2004, având dimensiunile de 5 x 5,50 m. -C15, orientat N-S, se suprapune parţial cu capătul estic a S12 din 2001 şi S3 din 2003, la S de C8 din 2004, 9 x 3 m. -C16, la 1 m N de C11, având dimensiunile 5 x 5 m. -C17, situat la 1 m E (profil) de C6, la V de S4 2003, având dimensiunile de 9 x 3 m. -C18a, la E de mănăstirea franciscană, între capela mănăstirii şi grajdul militar de sec. XVIII, la capătul nordic al acestuia, dimensiuni: 4 x 3,5 m -C18b, la S de C18a, în continuarea acestuia, cu 0,50 m mai spre V, având dimensiunile de 3 x 4 m. Zona sector C Sectorul C este zona nord-vestică a cetăţii, delimitată de către magazia de sec. XX dinspre V, zona mănăstirii dinspre S şi clădirea comandamentului militar austriac dinspre N. În zona C am deschis două casete după cum urmează: -C1, 3,5 x 4 m la cca. 25 m de zidul nordic al mănăstirii franciscane. -C2, 3,5 x 4 m la N de C1 în continuarea acestuia, între casete am lăsat un profil de 1 m, orientat E-V. Descrierea stratigrafică: C1. Stratul superior era reprezentat de un strat de pietriş (nivel de călcare) de 0,2 - 0,3 m. Sub acesta se găseşte o umplutură modernă cu fragmente de cărămidă având gr. de 0,4 m. În colţul nord-estic al casetei am identificat groapa G1 adâncă de 0,3 m, care conţinea materialul a două sobe medievale aruncate. Groapa a fost identificată în C1-2/A. -al treilea strat avea gr. de 0,4 m, partea inferioară fiind la 1 m faţă de nivelul actual de călcare şi conţinea material ceramic hallstattian. -al patrulea strat avea gr. de 0,35 m era la ad. de 1,35 m şi conţinea material ceramic din epoca bronzului (cultura Wietenberg). -ultimul strat avea gr. de 0,25 m şi partea inferioară era la ad. de -1,65 m şi conţinea material ceramic din cultura Criş, neolitic. Menţionăm că la profilul estic am identificat o groapă de provizii din epoca bronzului şi fundul acesteia era la 2,10 m faţă de nivelul modern de călcare. C2. Primul strat era reprezentat de un strat de pietriş cu bucăţi de cărămidă groasă de 0,2 m. -al doilea strat este o umplutură modernă cu fragmente de cărămidă având gr. de 0,4 m. Sub umplutură în C1,2/ A,B am identificat o groapă de gunoi G2din sec. XV, care conţinea o cantitate însemnată de ceramică şi oase de animale. -al treilea strat avea gr. de 0,45 m, partea inferioară fiind la 1,05 m faţă de nivelul actual de călcare şi conţinea material ceramic hallstattian. -al patrulea strat avea gr. de 0,3 m era la ad. de 1,35 m şi conţinea material ceramic din epoca bronzului (cultura Wietenberg). -ultimul strat avea gr. de 0,3 m şi partea inferioară era la ad. de 1,65 m şi conţinea material ceramic din cultura Criş, neolitic. Menţionăm că la profilul vestic la ad. de -1,10 m am identificat urmele unei vetre din epoca bronzului. Materiale arheologice Obiecte din fier C1. Pinten cu rotiţă de la sfârşitul sec. XV, din C1 /B, la ad. -0,50 m. Mâner de cuţit de la începutul sec. XVI, C1/B, ad. -0,55. Ac de bronz din C3/C, ad. -1,30, epoca bronzului. Material osteologic Materialul osteologic cuprinde oase de animale de la diferite specii după cum urmează: ovine, porcine, păsări. Material ceramic Ceramica descoperită în sectorul B se încadrează după cum urmează: material ceramic neolitic (cultura Criş), material ceramic din epoca bronzului, material ceramic medieval timpurie, material ceramic sec XV-XVI. Cercetările arheologice în partea nord-vestică a cetăţii au vizat o zonă necercetată până acum. Am reuşit să identificăm două gropi de gunoi contemporane cu faza târzie a mănăstirii franciscane, sfârşitul sec. XV, începutul sec. XVI. Prima groapa G1, conţinea fragmentele de la una sau două sobe medieval târzii aruncate, iar groapa a doua G2, conţinea un material însemnat de ceramică şi material osteologic provenind de la animale. Totodată în C1 am identificat o groapă mare de provizii din epoca bronzului, G3, lutuită pe margini şi având o râşniţă la fund. Zona mănăstirii Franciscane Cercetarea fostei mănăstiri s-a început în 1999, descoperind şi identificând treptat planimetria, extinderea mănăstirii, precum şi rolul spaţiilor descoperite. În 2004 am reuşit să identificăm aripa nordică, mai precis deambulatoriul acestuia şi o porţiune mică din aripă vestică. Bazat pe aceste rezultate în 2005 am deschis 4 casete acoperind o suprafaţă de cca. 110 m2, la N de deambulatoriu, scopul fiind dezvelirea sistematică a aripii nordice. Necesitatea săpăturilor în această zonă era justificată şi de construcţia unui drum neavizat peste situl arheologic. În 2006 am continuat cercetările din fondurile obţinute de la Ministerul Culturii şi Cultelor, Consiliul Judeţean Mureş şi Primăria Municipiului Târgu Mureş. Lângă săpăturile arheologice am efectuat conservarea zidurilor scării bastionului porţii, demolat în anii 1960 şi la pregătirea terenului pentru crearea parcului arheologic din zona mănăstirii. Descriere stratigrafică C13.Dimensiuni: 6 x 5 m. Trasată în prelungirea casetei C10 (martor de 0,5 m) cu scopul surprinderii resturilor anexelor mănăstirii franciscane. Situat la 1 m V de C10. Prin C13 am dorit să identificăm linia zidului Z8, dar nu am reuşit să surprindem întoarcerea acestuia spre biserică, deci nu am surprins încă în această porţiune aripa vestică a mănăstirii. În direcţia vestică urmează să urmărim linia zidului Z8 în 2006. Totuşi am identificat câteva structuri interesante. Primul strat era reprezentat de pietrişul folosit la fundaţia drumului, aceasta având o gr. de cca. 0,10 m. Nivelele de umplutură se subţiau în funcţie de cum ne apropiam de marginea vestică a terasei de râu. Sub nivelul de pietriş (2) am identificat o umplutură groasă de cca. 0,30 m, (profilul estic) care conţinea moloz, bucăţi de cărămidă şi fragmente ceramice din sec. XVIII-XIX. Sub nivelul de umplutură a urmat negativul de zid în latura nordică a secţiunii. În latura vestică a secţiunii stratul de umplutură s-a îngroşat, având cca. 0,75 m gr. Umplutura avea rolul de a nivela scăderea stratului medieval. Al treilea nivel (3) era bine compactat, avea culoarea negricioasă şi reprezenta nivelul de călcare al mănăstirii. În acest strat era adâncită o groapă (G8) modernă de sec. XVII-XVIII, având ad. de cca. 0,50 m. Groapa avea formă patrulateră, orientată E-V, avea l= 1,10 m şi L= 1,80 m şi era împletită cu scânduri. Probabil servea ca loc de depozitare. Nivelul de călcare al mănăstirii menţinea nivelul identificat în C10 şi C11 numai până la mijlocul casetei C13, de unde nivelul a scăzut cu 0,90 m. Scăderea nivelului se poate explica cu apropierea marginii terasei pe care se afla mănăstirea. Pe această porţiune mai adâncă am identificat un pavaj de piatră de râu, având gr. de 0,20 m. Prin fragmentele ceramice identificate am stabilit că pavajul de piatră era funcţional în sec. XV-XVI, după care era treptat umplut, mai ales după demolarea mănăstirii. În partea vestică a casetei nivelul de călcare medieval era la o ad. de -1,50 m faţă de profilul estic unde nivelul medieval este la o ad. de cca. 0,30 m. O altă surpriză era sub pavajul de piatră, unde la ad. de -1,20 m am identificat un nivel călcare compus din lut. Lutuirea avea o gr. de cca. 0,20 m. Suprafaţa lutuită se afla în partea vestică a casetei în careurile 1-5/D-F. La E de lutuire am surprins urmele maronii a unei bârne de lemn, care era orientată N-S şi la capătul acesteia, în careul D/2 se afla o fundaţie din piatră, prinsă cu lut. De aici structura de lemn s-a continuat în direcţia E-V. În podeaua de lut am găsit mai multe fragmente ceramice care se datează în a doua jumătate a sec. XIV. Al patrulea nivel (4), avea gr. de 0,80 m, culoarea de brun-maroniu şi se afla sub stratul negricios medieval. Stratul conţinea material ceramic din epoca bronzului (Wietenberg). În partea vestică a secţiunii stratul se subţiază având o gr. de cca. 0,30 m. Al cincilea nivel avea gr. de 0,10 m, avea culoarea de galben maroniu şi conţinea o cantitate neînsemnată de ceramică din cultura Criş. Sub acest strat la o ad. de cca. -1,50 se află solul viu. Stratigrafia jumătăţii estice sub nivelul de călcare de piatră se prezenta astfel: - strat de nivelare din lut galben şi nisip amestecat cu lut brun-gălbui, având gr. de 0,05 - 0,20 m - nivel de călcare format din dale de calcar şi lut amestecat cu nisip - strat de pământ brun-negricios, lat de 0,15 - 0,20 m, pigmentat pe alocuri cu lut galben şi verzui - strat de nivelare, gros de 0,15 - 0,20 m, format din lut galben şi pământ negru alterat cu lut galben bătătorit - umplutura unei construcţii din lemn adâncită până la solul virgin, gr. lui fiind de 0,30 - 0,35 m - dărâmătura construcţiei de lemn (0,30 - 0,35 m) - podea de lut galben - steril, la ad. de -2,40 m faţă de nivelul modern de călcare. C14. era situat la 1 m S de C13 şi la 1 m V de C7, având dimensiunile 5 x 5,50 m, profilul vestic fiind parţial suprapus cu S13, 2001, pe care am identificat la careurile 2-3 la profilul vestic. Straturile superioare la C14 aveau o uşoară ridicare spre V. Primul strat era humusul de suprafaţă, având gr. de cca. 0,10 m. Sub acest strat urma un strat de pietriş gros de 0,10 - 0,40 m care am identificat între careurile 3-5,5 m. Sub nivelul de pietriş am identificat o umplutură groasă de cca. 0,10 m pornind de la colţul estic al profilului nordic şi care până la partea vestică a profilului nordic avea gr. de 0,80 m, conţinând moloz, bucăţi de cărămidă şi fragmente ceramice din sec. XVIII-XIX. În latura vestică a secţiunii stratul de umplutură s-a îngroşat, având cca. 0,80 m gr. Umplutura avea rolul de a nivela scăderea stratului medieval. Al patrulea nivel era bine compactat, avea culoarea negricioasă şi conţinea foarte multe bucăţi de cărămidă, avea gr. de cca. 0,15 - 0,20 m. Nivelul de călcare al mănăstirii medievale, asemănător situaţiei din C13 a început să coboare, scăzând cu 1,60 m faţă de nivelul medieval de la partea estică a profilului nordic. Scăderea nivelului se poate explica cu apropierea marginii terasei pe care se afla mănăstirea. Pe această porţiune vestică mai adâncă, am identificat un pavaj de piatră de râu, având gr. de 0,20 m. Prin fragmentele ceramice identificate am stabilit că pavajul de piatră era funcţional în sec. XV-XVI, după care era treptat umplut, mai ales după demolarea mănăstirii. În colţul nord-vestic al C14 am identificat urmele locuinţei adâncite în solul steril care se continuă din C13. Locuinţa numită G13 se termină în C14, linia peretelui estic a acestuia întorcând spre V în C14. Numai o porţiune de 1 m2 am identificat în colţul lui C14. După ce am curăţat umplutura locuinţei am identificat urme ale structurii de lemn arsă şi am identificat mai multe fragmente ceramice care se datează în a doua jumătate a sec. XIV. Adâncimea maximă a locuinţei de sec. XIV era de 2,30 m, faţă de nivelul modern de călcare. Situaţia era diferită pe partea estică a profilului nordic deoarece aici nivelurile preistorice s-au păstrat mult mai bine, deoarece panta şi locuinţa medievală nu distrug stratigrafia. Între careurile 1-3, la ad. de -0,70 -1,30 m am identificat un nivel care conţinea material ceramic din epoca hallstattiană şi epoca bronzului, având gr. de 0,60 m. Stratul avea culoarea de brun-maroniu şi se afla sub stratul negricios medieval. La profilul vestic, careul 1-2 am identificat la ad. de -2,10 m o groapă umplută cu pietre din perioada culturii Wietenberg. Groapa G 18, avea d. de 0,80 m şi ad. de 0,20 m. Ultimul nivel avea gr. de 0,40 m, avea culoarea de galben maroniu şi conţinea o cantitate neînsemnată de ceramică din cultura Criş. Sub acest strat la o ad. de cca. -2,40 se află solul steril. C15. era situat la V de C8 (2005) unde am identificat intrarea în pivniţa mănăstirii şi se suprapunea parţial cu S12 (2001). Caseta era orientată N-S având dimensiunile de 9 x 3 m. Straturile identificate reprezintă o diferenţă clară în partea nordică şi în partea sudică a casetei, delimitarea între cele două părţi fiind făcută de negativul de zid Z2, aflat în careul 5. Stratigrafia casetei până la careul 5 este destul de uniformă, fiind umplutura structurilor demolate. Stratul superior brun negricios, conţine boabe de mortar şi lăţimea ei variază între 0,30 - 0,70 m şi poate fi urmărit pe toată lungimea casetei. Sub acest strat se afla o lentilă între careurile 1-3, având l de 0,30 m, fiind compus din nisip lutos. Stratul următor este o lentilă care se poate identifica până la negativul de zid Z2, deci până la careul 6, şi are o gr. variabilă de 0,18 - 0,40 m. Stratul avea culoare gălbui lutos şi conţinea bucăţi de cărămidă, piatră şi mortar, provenind din dărâmarea mănăstirii. La ad. de 0,80 m pe profilul estic între careurile 3-5, am identificat o lentilă groasă de 0,10 - 0,20 m, având o culoare brună şi conţine bucăţi de cărămidă şi mortar. Următorul strat este compus din nisip cu mortar şi pământ lutos, având o culoare gri şi conţine pietricele şi bucăţi de cărămidă. Grosimea stratului de umplutură variază între 0,15 - 0,45 m, respectiv de la nivelul de călcare -0,80 - 1,20 m şi se află între careurile 1-6. La ad. de -1,10 la profilul nordic şi la profilul estic, careul 1, am identificat un zid de cărămidă Z3, identificat parţial în 2001, S12. Lângă Z3 în careul 2-3, am identificat o umplutură masivă de lut care la zid avea gr. de 0,70 m la careul 3 de 0,15 m şi partea inferioară a stratului era la ad. de 1,50 m. După careul 3 acest strat de lut se continua în trei lentile care ţineau până la negativul de zid, primul având gr. de 0,40 - 0,20 m, aflat la o ad. de 1,20 m, al doilea având o gr. de 0,15 - 0,40 m, iar al treilea de 0,18 m. Cele trei lentile aveau culoarea de brun spre gri şi conţineau bucăţi de cărămidă, mortar şi pietricele. Ad.max faţă de nivelul de călcare era la -1,70 m sub care am identificat un strat care conţinea ceramică din epoca bronzului dar din cauza spaţiului îngust şi a structurilor de cărămidă nu era posibil pe această porţiune adâncirea până la stratul steril. Faţă de nivelul de epoca bronzului talpa zidului aripii estice Z2 era la ad. de -1,50 m şi are l= 0,74 m. Stratigrafia între careurile 6-9: Primul strat este stratul brun negricios care se poate urmări pe toată lungimea casetei şi care la careurile 6-9 este la ad. de 0,80 m. Stratul este rezultatul distrugerii mănăstirii, care distruge şi stratul nivelului de călcare. Pe porţiuni s-a păstrat nivelul de construcţie aflat la -0,40 m de nivelul de călcare modern. În colţul sud-estic a C15 aflat în careul 8-9 am identificat o groapă de gunoi modernă, G 24, care are ad.max -1,34 m. Nivelul de construcţie medieval lângă negativul de zi era distrus de G23 respectiv G24, care aveau ad. de -1,24 m, aveau forma rotunjită pe latura sudică. Sub nivelul de construcţie medieval la ad. de -0,65 -1,34 este situat un strat de culoare negricioasă care conţine material ceramic mixt, hallstatt şi epoca bronzului. Sub acest strat la ad. de -1,35 m se află un nivel de călcare, podea care conţinea material hallstattian. Următorul strat avea gr. de 0,60 m, aflat la ad.max -2 m şi care conţine material ceramic din cultura Wietenberg. Sub acest strat urmează stratul culturii neolitice Criş, având gr. de 0,40 m şi fiind la ad. de -2,40 m, sub care urmează solul steril. Stratul avea o culoare de brun - negricioasă. C16. (5 x 5 m) Situat la 1 m N de C7/2004, lângă clădirea unei magazii moderne la N de mănăstirea franciscană, la 1 m N de profilul nordic al C11, având dimensiunile de 5 x 5 m. C16 era amplasat în afara mănăstirii în vederea identificării unor structuri extramuros. Am descoperit şanţul mănăstiri care era orientat NE-SV şi tăia jumătatea nordică a C16. Urmărind profilul vestic se poate stabili că şanţul medieval care înconjura mănăstirea, pe această latură avea o ad. de cca. 2,10 m. Umplutura şanţului s-a făcut începând din evul mediu târziu, deci am avut mai multe succesiuni de lentile. Pe partea estică a secţiunii s-a păstrat stratigrafia originală a dealului, descrierea până la steril va urmări această zonă, deoarece straturile din şanţul mănăstirii nu au relevanţă. După înlăturarea humusului care avea o gr. de 0,20 m, am identificat un strat brun negricios, aflat la ad. de -0,20, -0,65 m şi care conţinea material ceramic medieval timpuriu, arpadian, şi câteva fragmente romane. Al doilea strat era la cotele de ad. cuprinse între -0,65 şi -1,20 m. Avea culoarea brună şi conţinea ceramică de epoca bronzului şi pigmenţi de ceramică. Al treilea strat era la ad. cuprinsă între -1,20 şi -1,54 m şi conţinea un număr redus de fragmente ceramice aparţinând culturii Criş, neolitic. Având în vedere numărul redus al ceramicii medievale am stabilit, că foarte probabil terenul era folosit pentru agricultură. La ad. de -1,55 am identificat solul steril. Singura diferenţă era în colţul nord-vestic al C16, deoarece aici la nivelul sterilului s-a conturat urma unei gropi G 21. După curăţirea acestuia am stabilit că erau urmele unei locuinţe abandonate, care avea două straturi de umplutură. Primul strat avea gr. de 0,70 m şi culoarea galben-maronie. Sub acest strat am identificat urmele unui cuptor în poziţie secundară care făcea parte din primul nivel de umplutură, care avea gr. de 0,60 m şi se afla la cotele de ad. de -2,30 m şi -2,90 m. La ad. de -2,90 m am identificat solul steril lutos. C17. Situat la cca. 3 m E de C6, având dimensiunile de 9 x 2,5 m. Am urmărit identificarea structurii zidului exterior al porticului. Stratul superior avea culoarea maroniu închis, cu multe bucăţi de cărămidă. Grosimea stratului varia între 0,16 - 0,20 m. Al doilea strat era la ad. de -0,80 -0,40 m şi avea culoarea maronie conţinând bucăţi de mortar şi cărămidă. La careul 5 am identificat zidul exterior al porticului, având o l= 0,60 m. În careurile 1-4, deci la N de zidul porticului Z4. În capătul nordic al C17 am identificat negativul de zid al Z5, care avea l= 1 m şi talpa fundaţiei la ad. de -1,80, faţă de nivelul de călcare. Între negativul de zid Z4 şi zidul Z5 era dărâmătura porticului mănăstirii groasă de 0,70 m şi conţinea multe cărămizi şi fragmente de pietre profilate, ogive împreună cu ceramică de sec. XVI, început de sec. XVII. Sub acest nivel urma un strat de culoare neagră spre maroniu, care conţinea material ceramic hallstattian. Dat fiind spaţiul îngust din portic şi instabilitatea zidului descoperit adâncirea până la steril ar fi periclitat stabilitatea structurilor descoperite. La S de zid era curtea mănăstirii, unde stratigrafia se prezenta astfel: - sub cele două straturi superioare prezentate mai sus, care ajungeau la ad. de -0,80 m am identificat un strat de umplutură având gr. de 0,10, 0,30 m care a rezultat din demolarea mănăstirii. - al patrulea strat avea gr. de 0,10 m, de culoare maroniu închis, conţinea bucăţi de mortar şi a rezultat din amenajarea curţii interioare a mănăstirii după construcţii, deci era nivelul medieval de călcare. - al cincilea strat avea gr. de 0,002, 0,006 m şi era compus din mortar şi nisip. El reprezenta nivelul de construcţie al mănăstirii şi era la ad. de 0,96 m. - al şaselea strat era la ad. de -0,98 şi -1,24 m, de culoare negru-maroniu şi conţinea ceramică hallstattiană şi din epoca bronzului. - ultimul strat era la ad. de -1,24 -1,80 m unde am identificat ceramică de epoca bronzului. Talpa zidului Z4 era la ad. de -1,70 m. Sub Z4 am identificat o fundaţie de zid anterioară care mergea paralel cu Z4 şi era parţial sub aceasta. Fundaţia de zid avea l= 0,30 m până la Z4 de unde mai mergea spre N 0,20 m sub Z4, deci avea în total 0,50 m l şi ad.max a acesteia era -1,90 m de la suprafaţa modernă. Probabil era o fundaţie săpată greşit care ulterior s-a astupat şi au săpat o altă fundaţie pentru Z4. În profilul estic al secţiunii am descoperit o groapă de gunoi care conţinea cahle medievale târzii, G20. Sub groapa G20 am descoperit două morminte orientate E-V, M33 care era parţial răvăşit de groapă, avea craniu, cutia toracică, şold, bazin, piciorul şi mâna dreaptă, partea stângă fiind distrusă de groapă. Lângă M33 am identificat rămăşiţele unui mormânt M34, care era distrus de M33. Din acesta s-a păstrat numai craniul. C18a.Stratigrafie: - strat cu pietriş şi beton, drum de acces contemporan - strat de nivelare brun-negricios, cu multe fragmente de cărămizi, bolovani, mortar, etc. (aproape fără material arheologic) - strat de umplutură cu fragmente numeroase de cărămizi, pietre şi mortar - strat de umplutură brun-maroniu cu fragmente de cărămizi, pietre de râu, pigmenţi de mortar şi lut galben - nivel de călcare (podea) lutuită - nivel de călcare amenajat din pietre de râu şi lut - strat brun deschis uşor pigmentat cu lut galben, epoca bronzului După înlăturarea stratului de beton şi pietriş, am început degajarea nivelării brun-negricioase, care conţinea multe fragmente de cărămizi şi bolovani şi câteva fragmente de ceramică modernă. Sub nivelarea amintită, la ad. de -0,35 -0,60 m am găsit un nivel de umplutură de cca. 0,20 - 0,30 m gr. plină cu fragmente de cărămidă şi piatră care s-a adâncit treptat de la V spre E. Sub acest strat, în c. 1/A-D (lângă profilul sudic) am găsit fundaţia unui zid. În structura fundaţiei au folosit pietre de râu, blocuri de calcar şi cărămidă, liantul fiind doar lut galben amestecat cu nisip. Fundaţia avea l= 0,45 - 0,50 m şi s-a adâncit până la limita de 1,60 - 1,70 m. La jumătatea lungimii fundaţiei s-a profilat o fisură clară, ceea ce ar putea indica şi motivul demolării zidului. La ad. de 1,40 - 1,50 m, sub nivelul de umplutură şi dărâmătura zidului am găsit o podea de lut brun-gălbui având gr. de 0,08 - 0,12 m. Stratul de lut s-a amenajat peste un alt nivel de călcare, format din pietre de râu şi lut, lat de 0,15 - 0,20 m. C18b.Stratigrafie: - strat cu pietriş şi beton, drum de acces contemporan - strat de nivelare brun-negricios, cu multe fragmente de cărămizi, bolovani, mortar, etc. (aproape fără material arheologic) - strat de umplutură cu fragmente numeroase de cărămizi, pietre şi mortar - strat de umplutură brun-maroniu cu fragmente de cărămizi, pietre de râu, pigmenţi de mortar şi lut galben - nivel de călcare (podea) lutuită - nivel de călcare amenajat din pietre de râu şi lut În c. 2-3/A-D (la 0,50 m distanţă şi paralel cu profilul nordic) la ad. de 0,40 - 0,60 m am găsit urmele unei fundaţii, similară ca tehnică de construcţie şi paralelă cu fundaţia săpată în C18A. Fundaţia a fost adâncită, asemenea celuilalt, până la limita de 1,60 - 1,75 m, gr. lui fiind de 0,45 - 0,55 m. Distanţa dintre cele două ziduri este de 5,10 - 5,20 m. Spre V de fundaţie s-a arătat groapa de fundare a acestuia, lângă care am săpat un strat negricios, pigmentat uşor cu fragmente de mortar şi conţinând mai multe fragmente ceramice medievale şi preistorice. La ad. de 1,25 - 1,30 m s-a arătat un strat brun-deschis, lutos, compact, cu pigmenţi de mortar şi cărămidă, pe care am identificat-o ca nivelul de călcare aferent fundaţiilor de ziduri găsite anterior. Construcţii identificate În cele opt casete deschise în campania arheologică din 2006 am descoperit urme de construcţii, provenind de la mănăstirea de sec. XIV-XV şi de la o casă orăşenească de la sfârşitul sec. XVII. Scopul nostru a fost clarificarea planimetriei aripii nordice şi estice, precum şi cercetarea aripii estice. În ordine cronologică prima construcţie descoperită era clădirea de lemn din C13. Urmele construcţiei le-am identificat sub pavajul de piatră al mănăstirii de sec. XV, la ad. de -1,20 m. Am identificat un nivel de călcare compus din lut, lutuirea avea o gr. de cca. 0,20 m. Pe toată lungimea casetei, în c. 1/A-D (lângă profilul nordic), am degajat negativul zidului mănăstirii, care s-a adâncit până la 1,20 m de la nivelul de călcare actual (în continuare NCA) În jumătatea vestică a casetei, de la limita de -1,00 -1,10 m am curăţat un nivel amenajat din dale de calcar, gros de cca. 0,10 m şi care avea funcţionalitatea de podea exterioară. Materialul arheologic redus şi atipic ar indica plasarea cronologică al acestuia în sec. XVI-XVII. Sub nivelul de dale am găsit un strat de nivelare din lut galben ce conţinea foarte puţine fragmente ceramice medievale şi s-a adâncit până la -1,50 -1,60 m de la NCA. Alături de ceramică, în caroul 6E am descoperit un pinten cu rotiţă caracteristic sec. XIV-XV pe baza căruia lutuirea se poate data la sfârşitul epocii medievale. Cele două urme de bârnă descoperite la limita estică şi nordică a lutuirii permit ipoteza existenţei unei construcţii de lemn (anexă ?) în această zonă. L1 s-a surprins în jumătatea vestică a secţiunii sub forma unei pete uriaşe care se adâncea în stratul brun-gălbui neolitic. Din motive obiective nu am reuşit să stabilim parametrii construcţiei, caseta fiind delimitată la N de clădirea unui depozit, iar la V de drumul de acces spre biserica reformată. Am reuşit să surprindem doar colţul sud estic al L1 în C14. L1 a fost orientată NE-SV, lungimea măsurabilă a laturii estice fiind de 6 m. Umplutura construcţiei a început de la 1,60 m ad. de la NCA şi a continuat până la cca. 2,00 m. Umplutura era formată din straturi succesive de pământ cenuşiu pigmentat cu cărbune, cenuşă, fragmente mărunte de cărămidă alterat cu pământ brun-gălbui, lutos, cu fragmente de cărbune şi chirpici. După degajarea umpluturii, am descoperit resturi din structurile de lemn ale construcţiei. S-au păstrat extrem de bine câteva din bârnele de susţinere, precum şi scândurile de căptuşeală ale peretelui estic. Bârnele aveau secţiune patrulateră rotunjită la colţuri sau circulară, dimensiunea lor fiind variabilă de la 0,20 x 0,15 x 0,10 m până la 0,25 x 0,18 x 0,12 m. Scândurile aveau l= 1,45 sau 0,15 m, gr. lor înscriindu-se în intervalul dintre 0,35 şi 0,55 m. În cursul săpăturii am descoperit şi câteva fragmente de şindrilă folosită la acoperişul locuinţei. Din stratul de dărâmare (rezultată în urma unui incendiu), gros de 0,30 - 0,40 m au fost culese numeroase fragmente de chirpic ars. La ad. de -2,40 -2,50 m de la NCA am descoperit podeaua din lut galben curat al L1 sub care am găsit solul steril. L1 a fost adâncită cca. 0,50 m în lutul steril. În C14 am încercat să surprindem fundaţia zidului porticului Z5, a cărui întoarcere nu am reuşit să o surprindem în C7. Dat fiind faptul că porticul avea numai 1,50 m l pe porţiunea aripii vestice decât pe lângă aripa nordică (2,50 m l), nu am identificat în C14 întoarcerea zidului Z5, ci am identificat numai după desfacerea profilului estic a C14 negativul de zid Z5, care se întorcea cu 90° spre S. În C14 am excavat o structură de cărămidă aflat lângă profilul sudic, structură deja identificată în 2001. Construcţia avea formă patrulateră, 1,20 x 1,20 m şi era la ad. de -1,20, -2,00 m. Modul exact de utilizare al acestei construcţii de anexă încă este necunoscut. Ultima construcţie identificată aparţine casei de lemn adâncite descoperite în C3 şi care se termină în colţul nord-vestic al C14. Aici am identificat colţul sud-estic al construcţiei de lemn, care avea o urmă de bârnă în colţ şi urmele a două bârne aşezate pe pământ pe lângă latura estică a pereţilor casei. Materialul arheologic din umplutura casei era predominant ceramică şi material osteologic. În C15 am identificat mai multe complexe arheologice şi o structură de cărămidă. Printre complexele arheologice se numărau gropile moderne din sec. XVII-XVIII, conţinând foarte puţin material arheologic, G22 la profilul sudic şi vestic, careurile 9/B-C, G23 la S de negativul de zid Z2, careul 6/A-B şi groapa G24 lângă profilul estic, care porneşte din negativul de zid Z2 şi se află în careul 6/A. Următorul complex negativul de zid Z2, l-am identificat deja în secţiunea S2 (2003) unde am găsit o parte din talpa zidului fiind la ad. de 1,80 m faţă de nivelul modern de călcare. Zidul este orientat V-E, porneşte din Z1 care este zidul vestic a aripii estice. Construcţia lui Z2 este datată după un parvus de Sigismund găsit în tencuiala fundaţiei zidului, care prin urmare a fost construit în jurul anilor 1420-1430. La N de Z2 am identificat două ziduri de cărămidă orientate N-S, care sunt legate de Z2 şi care se termină tot la un zid de cărămidă care este paralel cu Z2, orientat V-E şi se află la distanţa de 3,20 m faţă de aceasta. Aşadar spaţiul închis de zidurile de cărămidă Z3a, b, c avea 7,68 m2, era la ad. de -2,30 m. Menţionăm că în 2001 (S12) am identificat deja colţul nord-vestic al acestei structuri, identificând o cantitate însemnată de cahle oală. După tipologie şi forme cahlele se datau la sfârşitul sec. XV, începutul sec. XVI. Analizând forma structurii şi analogiile publicate de Victoria Paraschiva Batariuc putem afirma că am descoperit o instalaţie de încălzire care se alimenta din subsol de la sfârşitul sec. XV, poate prima de pe teritoriul României. În C16 am identificat mai multe gropi moderne neînsemnate din punctul de vedere al materialului, cum este G15 care avea 0,60 x 0,50 m şi o ad. de 0,30 m, conţinând material ceramic sărăcăcios din sec. XVII. G 19 făcea parte din umplutura şanţului medieval. Singurul complex important identificat era situat în colţul nord-vestic al casetei C16, numit cpl. G21. Aici am identificat o urmă de locuinţă adâncită cu 1,30 m în solul steril, având două straturi de umplere. Primul strat conţine fragmentele unui cuptor în poziţie secundară. Forma locuinţei era ovală şi din păcate pe suprafaţa cercetată nu am reuşit să identificăm urme de bârne de acoperiş. După mărime, 2,90 m pe profilul vestic, 1,70 m pe profilul nordic, casa avea L= cca. 5,50 - 6 m şi l= cca. 3,5 - 4 m. În casetă am surprins cca. 20 la sută din locuinţa G21. Bazat pe materialul ceramic locuinţa poate fi datată în sec. IV-V şi aparţine culturii Sântana de Mureş-Cerneahov. C17 era deschis la 3 m E de C6 unde am identificat porticul aripii nordice. În C17 am identificat continuarea Z4, care era zidul sudic al porticului şi la S aceasta era curtea interioară a mănăstirii. Z4 are o l= 0,60 m în elevaţie, confecţionat din cărămidă. La nivel de fundaţie zidul era confecţionat din piatră de râu cu bucăţi de cărămidă şi avea l= 0,70 m. În partea estică a C17 zidul Z4 era distrus de o groapă modernă de var, din zid am identificat o porţiune de 2,80 m. Aceasta este prima porţiune unde am reuşit să surprindem elevaţia zidului, care pe această porţiune avea 0,50 m. Am observat că zidul avea l= 0,60 m pe o L= 1,20 m, iar pe ambele părţi ale acestei porţiuni de zid l zidului avea 0,42 m. Prin urmare am reuşit să identificăm mărimea pilastrelor spre curte. Prin prelungirea C17 spre V sperăm să identificăm şi lungimea deschiderii dintre pilastre, care ar face posibil reconstrucţia exactă a structurii porticului. Negativul zidului nordic al porticului Z5 avea l= 0,80 m la nivel de fundaţie, Z5 era complet excavat. Din porţiunile de zid aparţinătoare Z5 descoperite în C10, C11, C12, putem conclude că aceasta era un zid mai solid de rezistenţă, pe aceasta fiind sprijinit porticul şi totodată era zidul sudic al refectoriului. În colţul nord-estic al C17 am identificat întoarcerea spre N al Z5, ceea ce era de aşteptat deoarece în C12 (2005) am identificat acest zid numit Z11, care închidea dinspre E refectoriul. C18a/b. Prin săpăturile executate în cele 2 secţiuni am reuşit să identificăm resturile unei construcţii, a cărei funcţionalitate nu o cunoaştem deocamdată, urmând ca investigaţiile următoare să clarifice atât planimetria şi funcţionalitatea cât şi perioada de construcţie a acestuia. Pe baza materialului din umplutură construcţia se poate data în sec. XVI-XVII. Material Arheologic Monede C13. careul 5/C, ad. -1,80, monedă, denar de argint, încă neidentificat, în stare de degradare avansată. Moneda este din umplutura casei L1, care după ceramică şi situaţie stratigrafică este datat în sec. XIV. Obiecte din Metal Bronz În C13 4/D la ad. de -1,50 m-am identificat un stilus din bronz folosit la scrierea pe tăbliţe de ceară. Analogii mai apropiate găsim la mănăstirea carmelită din Freiburg, Germania. În C15 din careul 2, ad. -1,85, am găsit o greutate de cântar şi un gât de ploscă fabricat din os, ambele de la sfârşitul sec. XV. Fier Printre obiectele de fier în cel mai mare număr am descoperit cuie folosite la structurile de lemn, respectiv, acoperiş, schelă sau pereţii caselor din lemn. Mărimea lor variază de la 0,05 m la 0,20 m şi apar în toate straturile de la sec. XIV până în sec. XVIII. În C13, c. 6/E, în lutuirea de sub nivelul de călcare din piatră am descoperit un pinten cu rotiţă, databil după tipologie la începutul sec. XV. În partea nord-vestică a L1 s-au găsit mai multe fragmente din peretele şi buza unui vas de bronz reîntregibil. Din categoria metalelor fac parte şi cele câteva fragmente de cuie şi plăci din fier (probabil fragmente de feronerie de uşă?). C14, c. 5/A, ad. -1,70, fragment de lacăt medieval. Material osteologic Material osteologic animalier Materialul osteologic provine din complexe preistorice, medievale, respectiv moderne. Materialul osteologic preistoric este compus din oase de animale (urmează să fie identificat), precum şi câteva unelte preparate din os. Uneltele făcute din os sunt exclusiv ace. Materialul osteologic medieval este compus atât din oase umane (morminte deranjate) cât şi din oase de animale. Majoritatea oaselor provin de la diferite animale după cum urmează: ovine, porcine, bovine, peşte. Prelucrarea acestora se va efectua în vara anului 2007. Materialul Osteologic modern este compus exclusiv din oase de animale, majoritatea fiind de la porcine, ovine, bovine şi păsări. Materialul urmează să fie prelucrat. Material osteologic uman În C17 am descoperit un mormânt M33 şi urmele de la încă un schelet M34. M33. era orientat E-V, fără inventar, din schelet sa păstrat parţial craniul, cutia toracică, şoldul, bazinul, piciorul şi mâna dreaptă, restul fiind tăiat de groapa G22. Mormântul se afla în curtea mănăstirii, scheletul aparţinea unui bărbat. M34. - s-au păstrat câteva fragmente osteologice din craniul individului, restul scheletului fiind distrus de M33. Ceramică Materialul ceramic descoperit în cetate se încadrează cronologic după cum urmează: (materialul ceramic este în curs de prelucrare), ceramică Neolitică, cultura Criş, ceramică Eneolitică, cultura Coţofeni, ceramică Epoca Bronzului, Cultura Gava, ceramică Romană, sec. III (fără complex arheologic), ceramică Gotică, sec. IV (fără complex arheologic), ceramică Arpadiană, sec. XII-XIII, ceramică medievală, sec. XIV-XV, ceramică modernă, sec. XVI-XVII C13 Ceramica găsită se înscrie în categoria veselei reprezentative pentru sec. al XIV-lea. Alături de numeroase fragmente de ceramică zgrunţuroasă de bucătărie, reprezentată prin oale fără toartă, căni trilobate etc. s-au păstrat în întregime câteva piese de ceramică fină. Două căni şi un ulcior din pastă fină cenuşie sunt forme caracteristice ceramicii de lux medievale. Din aceeaşi categorie face parte şi ceaşca de culoare albă, caolinică, reprezentativă pentru ceramica fină central-europeană din sec. XIII-XIV. Pe podeaua de lut s-au găsit şi două fragmente de piatră fasonată, rolul acestora nefiind fi deocamdată identificat. Materialul osteologic constă din mai multe fragmente de oase animaliere, abundenţa oaselor de peşte fiind surprinzătoare. Pe toată suprafaţa L1 am găsit cca. 20 de saci de seminţe carbonizate. Informaţiile stratigrafice precum şi materialul arheologic indică prezenţa unei construcţii de mărimi considerabile, probabil o construcţie aferentă primei faze de construcţie a mănăstirii franciscane din zonă. Prin săpăturile arheologice din 2006 am identificat pentru prima oară urmele unei structuri de încălzire din sec. XV ceea ce reprezintă o noutate absolută în România. În continuare am surprins şanţul mănăstirii pe partea nordică a acesteia, care avea o ad. de cca. 2 m, deci era în primul rând o protecţie împotriva apei, mai puţin pentru defensivă. Am reuşit să identificăm prima porţiune din elevaţia porticului unde după elementele păstrate foarte probabil va fi posibil reconstrucţia teoretică a porticului mănăstirii. Pe teritoriul fostei mănăstiri franciscane am reuşit să identificăm ceea mai timpurie fază a mănăstirii din sec. XIV. Stratul de arsură puternică şi bârnele descoperite înseamnă existenţa unei structuri de lemn dinaintea clădirilor de piatră, datate pe baza ceramicii şi a stratigrafiei în a doua jumătate a sec. XIV. Este pentru prima oară când se dovedeşte arheologic existenţa clădirilor de lemn în prima fază de funcţionare a unei mănăstiri aparţinătore ordinelor cerşetoare. În cazul mănăstirilor de la Cluj şi de la Suseni suntem informaţi din documente că pe parcursul construcţiilor, călugării locuiau în clădiri de lemn. [Soós Zoltán]