Târgu Frumos | Judeţ: Iaşi | Punct: Vest de oraş | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Boghian | Dumitru | responsabil | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava |
| Enea | Sergiu Constantin | responsabil | Liceul Teoretic "Ion Neculce" Târgu Frumos |
| Pîmău | Radu-Gabriel | participant | Departamentul de Geografie, Academia Română, filiala Iași |
| Ciobanu | Ion | participant | Agenția Arheologică Națională Chișinău |
| Popovici | Sergiu | participant | Agenția Arheologică Națională Chișinău |
| Simalcsik | Angela | participant | Centrul de Cercetări Antropologice "Olga Necrasov" |
Raport:
Cercetarea de diagnostic arheologic, desfăşurată între 13-18 octombrie 2019 (nota 1), a vizat studierea tumului T. 1/2019, pentru stabilirea caracterului, distribuţiei spaţiale, datării, integrităţii, stării de conservare, calităţii patrimoniului şi pentru încadrarea crono-culturală a acestui monument aflat, aşa cum arătam în raportul precedent (nota 2), la 600 m vest de intravilanul oraşului Târgu Frumos (fig. 1.1-2; 2.1-3), 575 m de colţul de NV al cimitirului evreiesc Târgu Frumos, 158 m S de Releul Orange Târgu Frumos şi 125 m S de axul DN 28A Târgu Frumos-Paşcani, care a avut o înălţime iniţială de 2 m, figurând ca reper trigonometric (cota 170 m, coordonate geografice: 47°12'16.16"N; 26°59'14.19"E), şi ca movilă de hotar a moşiei Târgului Frumos în Evul Mediu; afectat de lucrările agricole (proprietatea cetăţeanului Creţu Ion).
Pentru obţinerea unor date stratigrafico-planimetrice cât mai complete, colectivul de cercetare a optat pentru împărţirea suprafeţei investigate în patru sectoare, despărţite de martori centrali, orientaţi cardinal (N-S şi E-V), şi martori longitudinali intermediari (N-S), pentru a putea surprinde toate elementele de detaliu (fig. 3). Decaparea s-a făcut mecanic, pe straturi succesive de câte 10 cm, sub atenta supraveghere a specialiştilor din colectiv, profilurile stratigrafice au fost corectate manual, iar complexele funerare au fost investigate de arheologi şi antropolog. Din zona centrală a tumulului, reperul central, au fost recoltate probe pedologice, care sunt studiate de către colegul dr. Radu-Gabriel Pîrnău.
Deocamdată, a fost cercetată numai jumătatea estică a tumului, pe o suprafaţă de 150 mp, restul urmând a fi investigat în campania viitoare. Din datele arheologice obţinute, tumulul T. 1/2019 a avut diametrele de 40 x 36 m (N/S-E/V) şi cinci mantale, dispuse diferit în planimetria tumului, vorbind de existenţa a nu mai puţin de cinci faze de construcţie şi de utilizare a acestei movile ca necropolă. În decursul timpului, din cauza purtării solului prin arăturile repetate, suprafaţa aparentă a tumului s-a mărit, căpătând o formă circulară, uşor alungită N-S (diametre de 60 x 50 m). Deşi la suprafaţă nu se observau urmele unor eventuale intervenţii post-pre-/protoistorice, în interiorul monumentului funerar s-au identificat urmele unor lucrări genistice (adăpost, punct de observaţie, porţiuni de tranşeu) din cel de-al doilea război mondial (1944, Bătăliile Târgului Frumos şi Operaţiunea Iaşi-Chişinău).
Până în prezent, în suprafaţa cercetată, au fost investigate cinci morminte de înhumaţie, grupate în sectorul sud-estic al tumului, pe care le descriem în continuare, şi indiciile unui alt mormânt, observate pe profilul martorului principal, chiar sub reperul central (prima înmormântare din tumul, nenumerotată deocamdată).
Astfel, M. 1/2019 a apărut la 10 m sud-est de reperul central (RC), la adâncimea de -1,45 m, fiind vorba de un individ înmormântat chircit pe partea stângă (90°-), având scheletul fragmentat şi o stare de conservare precară (nota 3). Orientarea scheletului era NNE-SSV şi era depus pe un fel de suport organic, care se păstra sub formă de urme roşiatice. Groapa avea o formă cvasi-rectangulară, cu colţurile rotunjite şi laturile arcuite, cu dimensiunile 1,05 m/NNE-SSV x 0,80 m/NNV-SSE (fig. 5.1). În partea dorsală a zonei toracice a fost descoperit un mic vârf de săgeată (23 x 14 mm), lucrat din silex de Prut, asimetric, cu baza concavă/cvasi-unghiulară şi barbelurile inegale, uşor rotunjite, probabil proiectilul care l-a ucis pe defunct (fig. 5.2). Acest mormânt este greu de încadrat crono-cultural, de aceea îl atribuim ipotetic, pe baza elementelor de orientare, inventar şi depunere, perioadei de sfârşit a Bronzului mijlociu şi început a celui final (Mnogovalikovaya/Noua ?).
M. 2/2019 se afla la 11,10 m sud-est de RC şi la adâncimea de -1,52 m, indiciile gropii conturându-se clar de la -1,45 m. Groapa mormântului era rectangulară (1,50/1,60 m x 0,80/0,85 m), orientată VNV-ESE, având secţionată, latura sudică, pe mai bine de o treime, de complexul contemporan 1 (CC1), (fig. 4). Acest deranjament (CC1) era un adăpost rectangular din cel de-al doilea război mondial (2,40/2,50 x 1,70/1,90 m, 0,75 m adâncime, de la nivelul de individualizare, -1,45 m), în care au fost descoperite numeroase bucăţi de tablă şi platbandă ruginită, tuburi de cartuşe normale şi de mitralieră antiaeriană, bucăţi de lemn, oase de oaie (în conexiune, cu un astragal), oase umane decontextualizate şi bucăţi milimetrice de pigment roşu, din mormântul deranjat. Acest adăpost se continua, în partea de nord, cu o porţiune de tranşeu (1,50 x 0,60-0,65 m), cu o treaptă amenajată la distanţa de un metru de extremitatea nordică a canalului de acces.
În aceste condiţii, defunctul din M. 2/2019 se mai păstra doar parţial şi destul de rău, având oasele fragmentate. Este vorba de un schelet depus în poziţie chircită pe stânga, orientat VNV-ESE, cu faţa spre nord, la -1,80 m, într-un sol negru granulat, fără alte piese de inventar. În zona picioarelor, s-a observat prezenţa unor urme de pigment roşu. Chiar dacă mormântul nu prezintă alte piese de inventar, pe baza caracteristicilor generale, presupunem, evident tot cu titlul de ipoteză de lucru, că mormântul poate fi legat de sfârşitul Bronzului timpuriu-începutul Bronzului mijlociu (Yamnaya finală-Mnogovalikovaya?).
M. 3/2019 a fost identificat în martorul transversal (E-V) şi la sud de acesta, la 7,90 m est de RC şi adâncimea de -1,93 m. Groapa mormântului era rectangulară, având axul lung pe direcţia N-S, cu dimensiunile de 2 x 1 m şi adâncimea de -0,28 m de la nivelul de surprindere. Scheletul era depus cardinal S-N, pe fundul camerei sepulcrale, în poziţie chircit pe spate, cu craniul spre sud şi cu faţa întoarsă spre vest (fig. 5.3). Membrele superioare erau dispuse paralel cu trunchiul, iar cele inferioare, plasate iniţial cu genunchii în sus, au căzut pe partea dreaptă. Gradul de chircire a picioarelor era mediu (90°+). Pe oasele scheletului au fost semnalate clare urme de ocru roşu, cu o prezenţă mai pronunţată pe partea dreaptă a craniului (frontal, temporal şi parietal), a humerusului drept, a bazinului, pe femure şi labele picioarelor. La 8 cm spre vest de craniu a fost depistată o pată de ocru roşu, care avea, în plan, forma ovală cu dimensiunile de 15 x 10 cm şi grosimea de circa 2 cm. Şi în acest caz, luând în consideraţie doar elementele de ritual funerar, considerăm, cu prudenţa ştiinţifică de rigoare, că acest mormânt poate fi atribuit comunităţilor culturii Yamnaya (târzie ?).
M. 4/2019 a fost descoperit la 12,70 m sud-sud-est de RC şi la adâncimea de -1,76 m, fiind vorba de o amenajare funerară mai complexă, atribuită comunităţilor culturii Katakombnaya (fig. 6). Mormântul propriu-zis era compus dintr-o groapă trapezoidală de acces, cu colţurile rotunjite (1,50 x 1,10/1,30 m), cu adâncimea de 0,55-0,60 m de la nivelul de identificare. În partea nordică a acesteia, printr-o microgalerie largă de 0,80 m, a fost săpată, în argilă, camera funerară, cu treaptă de acces, care avea o formă circulară alungită (2 x 1,40 x ≈ 0,50/0,60 m), orientată longitudinal pe direcţia NNE-SSV, cu o boltă înaltă de 0,50-0,70 m, faţă de nivelul de depunere a defunctului (-2,75 m). Defunctul a fost depus pe fundul camerei mortuare, în poziţie chircită pe spate, uşor întors spre dreapta, cu mâna dreaptă deplasată spre gura de acces în catacombă, iar cea stângă îndoită din cot şi cu palma plasată sub coxalul stâng. Membrele inferioare erau chircite mediu (90°+ şi 90°-), pe partea dreaptă. Craniul era orientat spre sud-vest, cu faţa către sud, şi prezenta urme de ocru roşu, mai pronunţat pe frontal şi parietal.
Pe fundul camerei funerare şi sub schelet se găsea un strat de culoare maronie, care avea, în plan, o formă dreptunghiulară neregulată, cu dimensiunile de 1 x 1,70 m şi o grosimea medie de 0,8 cm, reprezentând, probabil, un aşternut vegetal/rogojină (?). Ca inventar, la 10 cm de craniu, spre marginea de sud-vest a camerei funerare, a fost depus un vas care avea buza răsfrântă în exterior, decorat cu motive semicirculare imprimate (nota 4).
M. 5/2019 a fost surprins la 13 m sud-sud-est de RC, la adâncimea de -1,70 m. Acesta se afla deasupra M. 4/2019, fiind, evident, ulterior acestuia. La momentul individualizării conturului, groapa mormântului avea, în plan, o formă cvasi-trapezoidală, cu dimensiunile 2 x 1,20 x 0,70 m (fig. 5.4). După degajarea umpluturii, la adâncimea de -0,50 m, faţă de nivelul de conturare, a fost identificată o treaptă care avea dimensiunile de 0,30 m (NV) x 0,20 m (SE) x 0,60 m (NE) x 0,30 m (SV), şi groapa sepulcrală, care era de formă ovală, cu dimensiunile de 1,10 x 0,70 m şi adâncimea, de la nivelul treptei, de -0,15 cm. Este vorba de o inhumaţie în poziţie puternic chircită (90°-) pe partea stângă, cu capul spre nord-est şi faţa spre sud. Sub schelet, precum şi pe întreaga suprafaţă a fundului gropii au fost semnalate resturi de lemn putred, care forma un strat cu o grosime de 0,3-0,5 cm de culoare maronie, reprezentând, foarte probabil, aşternutul funerar. Luând în calcul elementele de ritual funerar, nu excludem atribuirea acestei înmormântări, perioadei de sfârşit a Bronzului mijlociu şi început a Bronzului final (Mnogovalikovaya/Noua ?).
Ca descoperiri, a căror destinaţie urmează să fie precizată ulterior, menţionăm două lespezi de gresie sarmaţiană, dispuse pe cant în S. II E, între -0,95/-1,10, la marginea primei mantale, care pot să fie posibile semne de morminte sau indicatoare ale unui ring de piatră (?), precum şi un segment de şanţ circular (?), aflat în sectorul de NE, la -1,80 m adâncime.
În concluzie, prin investigarea jumătăţii estice a tumulului T1 de la vest de Târgu Frumos s-a constat faptul că acesta reprezintă o necropolă utilizată de comunităţile epocii bronzului care au pătruns şi/sau vieţuit în zonă din perioada timpurie până în cea târzie, completând astfel tabloul etno-cultural al devenirii istorice din spaţiul est-carpatic. Evident, cercetările viitoare, vor aduce noi date, care le vor verifica pe cele obţinute până acum.
Consideraţii preliminare privind stratigrafia şi cronologia relativă a tumulului T. 1/2019
Cu toate că a fost afectat de lucrările agricole şi de parţiala decopertare din anul 2017, de cca. 1 m (a se vedea nota 2), pe toată suprafaţa tumulului a fost identificat un strat vegetal actual, de circa 20-30 cm grosime, alcătuit din cernoziom în amestec cu vegetaţie. În construcţia tumulului, aşa cum s-a observat în profilele de N-S şi E-V, au fost decelate cinci straturi şi etape de amenajare/completare a acestui ansamblu funerar, definind cinci mantale succesive (vezi profilele din fig. 3).
Mantaua I era alcătuită dintr-un sol cenuşiu-deschis, cu înălţimea de până la 1,15 m în zona mediană (afectată de decopertarea din 2017) şi în scădere lină spre extremităţi. În partea centrală a tumulului, la adâncimea de -1,10 m faţă de reperul central, a fost depistat nivelul preistoric de călcare, observabil pe o distanţă de 7,30 m, cu mici întreruperi, spre sud, şi 4,25 m spre nord de RC. În profilul central, înălţimea tumulului de la stratul de lut galben era 1,90 m, iar diametrul primei mantale era de cca 15-16 m.
Mantaua a II-a, alcătuită dintr-un sol cenuşiu-închis, avea un diametru aproximativ de 20 m şi o grosime de 1,05 m, în zona completă de surprindere, scăzând treptat spre poale.
Mantaua a III-a, constituită dintr-un sol compact de culoare neagră, a fost surprinsă în partea de sud şi nord a profilelor stratigrafice şi avea o grosime medie de 0,75 m şi diametrul de circa 23,5 m.
Mantaua a IV-a, compusă dintr-un sol cenuşiu-lutos, a fost observată în partea sudică pe o lungime de 6 m şi în partea nordică pe o lungime de 7,5 m.
Mantaua a V-a a fost documentată doar în partea sudică a profilului central (pe o lungime de 4 m, pe nivelul antic de călcare), reprezentând, cel mai probabil, doar un adaos în această zonă a tumulului, caracteristică specifică comunităţilor din faza târzie a Bronzului mijlociu dar, mai ales, pentru cele din Bronzul târziu, de tip Sabatinovka şi mai puţin Noua.
În stadiul actual de cercetare, considerăm că este prematur să evidenţiem anumite orizonturi cultural-cronologice şi încadrări stratigrafice, deoarece nu dispunem de toate complexele funerare şi de ansamblul planimetriei şi stratigrafiei tumulului T. 1/2019, care trebuie înţeles şi interpretat ca un întreg arhitectural, o necropolă propriu-zisă. Având în vedere elementele arheologice decelate până în prezent şi cunoscând specificul culturilor arheologice ale epocii bronzului şi al construcţiilor tumulare de la răsărit de Carpaţi, putem emite, cu titlu provizoriu, câteva ipoteze de lucru, care vor fi verificate sau invalidate de investigaţiile viitoare. Astfel, considerăm că prima manta a fost ridicată deasupra unui mormânt de tip Yamnaya (faza Preyamnaya), cea de-a doua manta putând fi în legătură directă cu un mormânt Yamnaya, faza clasică, în vreme ce cea de-a treia manta, poate fi atribuită, cu un grad de probabilitate, M. 3/2019, Yamnaya, faza finală. Se pare că, cea de-a patra manta a fost ridicată, probabil, deasupra M. 4/2019, atribuit complexului cultural Katakombnaya, iar mantaua a cincea poate fi legată, cel mai probabil, de unul sau mai multe morminte din epoca bronzului mijlociu şi/sau târziu. S-ar completa astfel, una dintre lacunele cultural-cronologice ale locuirii preistorice din zona Târgului Frumos (nota 5), în special, şi din spaţiul dintre Carpaţi şi Prut, în general.
Note:
1.
1. Mulţumim, şi pe această cale, Primăriei oraşului Târgu Frumos (primar Ionel Vatamanu, viceprimar Ion Alexa-Angheluş), Primăriei comunei Ion Neculce (primar Gheorghe Văleanu) şi organizaţiei Societas Pro Patrimonium Târgu Frumos, pentru sprijinul logistic şi financiar acordat, Domnului Creţu Ion, pentru permisiunea de a folosi terenul în scopul cercetărilor arheologice, elevilor Alexandru Gafon, Andrei Apostol, de la Liceul Teoretic Ion Neculce Târgu Frumos, precum şi voluntarilor Andrei Botezatu şi Mihai Botezatu pentru preţioasa contribuţie.
2. D. Boghian, S.-C. Enea, A. Asăndulesei, Târgu Frumos, jud. Iaşi, Punct: Vest de oraş, trimis la CCAR. Campania 2018, din păcate nepublicat.
3. Materialele osteologice din toate mormintele descoperite se află în studiu la Centrul de Cercetări Antropologice ”Olga Necrasov” al Academiei Române, Filiala Iaşi.
4. Vasul se află în curs de restaurare la Laboratorul Complexului Naţional Moldova din Iaşi.
5. D. Boghian, S.-C. Enea, Habitatul uman din zona Târgului Frumos în Epoca Bronzului, în D. Boghian, S.-C. Enea, M. Chelcu, I. Minea, Monografia oraşului Târgu Frumos, Ed. Universităţii ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Iaşi, 2018, p. 137-144.