Târgu Frumos | Judeţ: Iaşi | Punct: Baza Pătule | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 95480.01 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
or. Târgu Frumos
Localitate:
Târgu Frumos
Punct:
Baza Pătule
Localizare:
| 95480.01 |
Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Balahur | Radu | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Benedict | Bogdan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Bulgariu | Bianca | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Cotiugă | Vasile | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Creţu | Ana Petronela | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Mocanu | Radu-Florin | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Boghian | Dumitru | responsabil | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava |
Raport:
În perioada 18-28 iulie 2005 au continuat cercetările arheologice sistematice pe şantierul arheologic-şcoală de la Târgu Frumos „Baza Pătule”(a XVI-a campanie), cu participarea studenţilor practicanţi de la Facultăţile de Istorie ale UAIC Iaşi şi UŞtcM Suceava. Aflat în partea de NE a oraşului Târgu Frumos, pe reversul de cuestă din stânga pârăului Adâncata, situl se înscrie printre cele mai importante din eneoliticul timpuriu est-carpatic
Cercetarea din anul 2005 a avut drept obiectiv principal încheierea cercetărilor arheologice în sectorul A, din cea mai întinsă aşezare Precucuteni III din România, cu trei niveluri de locuire. Astfel, a continuat investigarea şirurilor de casete A-B/7-10 şi C-G/8-10, pe o suprafaţă de aproximativ 125 m2, de la o adâncime de aproximativ 0,80 m, corespunzător orizontului superior al nivelului II de locuire precucuteniană. În aceste condiţii, s-a încheiat, după 16 ani de săpături arheologice, cercetarea sectorului central al marii aşezări de la Târgu Frumos, pe o suprafaţă de 1100 m2.
Din păcate, descoperirile din această campanie nu au fost la fel de spectaculoase ca cele din anii precedenţi. Astfel, la demontarea martorilor de profil a casetelor A-B/7-8, la cca. 1 m de vatra exterioară descoperită în campania anterioară, a fost descoperită o porţiune din aceasta, deplasată spre E. Fragmentul de vatră, de o formă oarecum semilunară, cu lungimea de 0,90 m şi lăţimea de 0,30 m, prezenta tot trei etape de folosire, ca şi vatra descoperită în 2004, cu grosimi şi structură identice. Acest fapt ne determină să considerăm acest fragment ca parte componentă a vetrei exterioare, deplasată în timp spre E. Ca şi în campania anterioară, în jurul resturilor de vatră nu s-au identificat structuri de construcţie de tip locuinţă (colibă) sau paravan.
O atenţie deosebită s-a acordat complexelor arheologice descoperite în primii ani de cercetare la Târgu Frumos, care se continuau în suprafeţele cercetate în 2005. Astfel, s-a continuat cercetarea gropii nr. 10, aparţinând nivelului al II-lea Precucuteni, căreia i s-au stabilit forma şi dimensiunile. Foarte interesant este faptul că pe o suprafaţă mică a acestei gropi, de cca. 1 mp, pe o adâncime de cca. 0,40 cm s-au descoperit peste 100 de piese de silex şi un nucleu epuizat, ceea ce ridică unele probleme. Dacă nu am ţine cont că acestea au fost descoperite într-o groapă menajeră (cu inventar specific, fără urme de lipitură de perete şi de vatră, care să permită identificarea gropii ca groapă de locuinţă adâncită), am putea spune că ne aflăm în faţa unui atelier de prelucrare a silexului. O cercetare amănunţită a acestor piese va aduce, suntem siguri, mai multe elemente care să ne ajute să înţelegem mai bine această situaţie.
O altă groapă asupra căreia ne-am aplecat în 2005, descoperită în primii ani de cercetare la Târgu Frumos, a fost groapa nr. 11, aparţinând tot nivelului al II-lea Precucuteni. Şi în cazul acesteia s-au putut stabili forma şi dimensiunile. S-a remarcat, pe lângă numeroasele fragmente ceramice şi osteologice, prezenţa mai multor fragmente de râşniţă. Mai mult, pe fundul gropii (la adâncimea de 1,65-1,75 m de la suprafaţa actuală de călcare) au fost găsite, pe lângă unele fragmente ceramice şi un frecător, mai multe fragmente de râşniţă depuse cu faţa în jos pe un strat de arsură alcătuit din cărbuni mărunţi şi cenuşă. S-au mai găsit în stratul de arsură: un os calcinat, câteva valve de scoică Unio şi spărturi mozaicate de vatră. În nivelul I a fost identificată o groapă nouă, de dimensiuni mici, groapa nr. 52, cu un inventar sărac.
Analiza preliminară a materialelor arheologice descoperite în această campanie permite doar câteva observaţii. Astfel, ceramica, foarte fragmentară, se înscrie în tipologia categoriilor şi formelor fazei a III-a a culturii Precucuteni. S-a constatat prezenţa a numeroase fragmente ceramice provenind de la vase din categoria semifină, decorate cu motive incizate specifice. Se remarcă: un fragment ceramic mare provenind de la o tipsie, un fragment de vas cu tub de scurgere, un fragment de la un suport de vas cu fante ovale (tip „horă”), un fragment pictat cu roşu crud. Acestora se adaugă şi un fragment de coadă de căuş.
Tot din lut, în această campanie s-au mai descoperit un picior de măsuţă-altar şi şase fragmente de statuete antropomorfe feminine. Dintre acestea, se remarcă un fragment din regiunea bazinului unei statuete de dimensiuni mari, care a avut fesele modelate cu o cavitate în interior. Din păcate, bazinul era spart şi nu se poate spune dacă în interiorul feselor se aflau depuse bile de lut, ca în cazul cunoscutei descoperiri de la Poduri.
Din os au fost descoperite doar două împungătoare, dintre care unul lung de 13,5 cm, şi o dăltiţă. În categoria uneltelor litice, cele mai numeroase sunt cele cioplite din silex. În afara celor descoperite în groapa nr. 10, s-au descoperit şi altele, toate încadrându-se în tipologia deja cunoscută pentru aşezarea de la Târgu Frumos.
Uneltele de piatră şlefuită sunt puţine, majoritatea fiind fragmentare. Se remarcă o dăltiţă de marnă. Mai numeroase au fost descoperirile de râşniţe şi nicovale, toate fragmentare. Alături de acestea s-au descoperit şi frecătoare şi percutoare.
Raport tehnic referitor la ridicarea topografică a sitului Târgu Frumos „Baza Pătule”, jud. Iaşi
Ovidiu Iacobescu, Ionuţ Bârnoaia, Dumitru Boghian (UŞtcM Suceava)
În baza Contractului pentru cercetare arheologică şi conservare primară a sitului Târgu Frumos – „Baza Pătule”, jud. Iaşi, înregistrat cu nr. 4436 din 20. 07. 2005, la MCC - DGPCN şi cu nr. 3878 din 10. 06. 2005, la UŞtcM Suceava, care prevedea finanţarea lucrărilor cu 40 000 000 ROL, colectivul ştiinţific al şantierului arheologic Târgu Frumos – Baza Pătule, reprezentat prin conf. univ. dr. Dumitru Boghian, a procedat la efectuarea ridicării topografice a aşezării, în vederea realizării documentaţiei complete a săpăturii şi publicării rezultatelor sub forma unei monografii.
În acest sens, a fost contactată o echipă de specialişti în lucrări topografice, de la Facultatea de Silvicultură din cadrul UŞtcM Suceava, alcătuită din trei cadre didactice şi şapte studenţi, sub îndrumarea Şefului de lucrări dr. Ovidiu Iacobescu, care au procedat la ridicarea topografică a sitului menţionat mai sus şi a împrejurimilor acestuia, însumând o suprafaţă totală de 16 ha. Lucrările s-au efectuat în perioada 15-30 septembrie 2005.
În ceea ce priveşte amplasamentul, măsurătorile topografice s-au efectuat în oraşul Târgu Frumos, judeţul Iaşi şi a avut ca obiect realizarea ridicării în plan a locului unde s-au efectuat săpăturile arheologice între anii 1990–2005. Amplasarea geografică a sitului este în partea de NE a oraşului, pe un revers de cuestă situat pe partea dreaptă a pârâului Adâncata, afluent de partea dreaptă al Bahluieţului.
Ca soluţie tehnică, echipa a efectuat măsurători în cadrul sistemului Stereografic 1970 pe plan secant unic, legalizat la noi. S-a pornit de la puncte de coordonate cunoscute (163 din drumuirea principală a oraşului şi antena secţiei de drumuri), aflate în inventarul de coordonate al punctelor folosite în lucrările de cadastru imobiliar – edilitar al oraşului. Pornind de la aceste puncte s-au desfăşurat drumuiri care formează poligoane în scopul de a acoperi întreaga zonă de interes.
Măsurătoarea a fost executată cu o staţie totală Sokkisha, iar reţeaua de ridicare a fost compensată prin metoda celor mai mici pătrate, rezultând erori pe coordonate mai mici de 3 cm, după cum reiese din listele anexă. Schiţa drumuirilor este de asemenea ataşată şi cuprinde punctele vechi şi cele noi.
Ca rezultate obţinute menţionăm planul de situaţie digital al terenului, la scara dorită de beneficiar (1:2.000), cuprinzând situaţia actuală a folosinţelor şi a proprietarilor, cotele punctelor în zonele în care s-au executat săpături, precum şi profilele terenului în zonele de interes arheologic, indicate de beneficiarul lucrării. La cerere, echipa de topografi poate furniza şi planuri digitale de situaţie ale acestui sit şi la alte scări (1:100, 1:1000).
Planul de situaţie digital al terenului are o deosebită relevanţă pentru amplasarea sectoarelor şi secţiunilor săpate, în ansamblul celei mai mari staţiuni eneolitice timpurii (Precucuteni) de pe teritoriul Moldovei (aproximativ 10 ha). Colectivul de cercetare, prin responsabilul său, a verificat şi aprobat ridicarea topografică realizată. Din păcate, deşi documentaţia, cu anexele specifice, şi devizul pentru lucrările efectuate au fost înaintate la MCC prin adresa nr. 7904/25 octombrie 2005 (UŞtcM Suceava), nici până la data întocmirii prezentului raport (27 decembrie 2005) nu s-au făcut decontările.