Târgu Frumos | Judeţ: Iaşi | Punct: Baza Pătule | Anul: 2002
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Studiul resturilor faunistice
Anul cercetarii:
2002
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 95480.01 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
or. Târgu Frumos
Localitate:
Târgu Frumos
Punct:
Baza Pătule
Localizare:
| 95480.01 |
Lista Ilustrațiilor - 12
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Istina | Lăcrămioara Elena | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie "Iulian Antonescu", Bacău |
| Bodi | George | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Coroliuc | Anca | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Cotiugă | Vasile | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Haimovici | Sergiu | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Ursulescu | Nicolae | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Boghian | Dumitru | responsabil | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava |
Raport:
Materialul arheologic determinat este destul de abundent, fiind estimat la 2340 de resturi. El aparţine tuturor celor trei niveluri ale aşezării, dar cea mai mare parte provine din nivelul al II-lea (1911 piese), nivelul I având doar 141, iar nivelul al III-lea – 288.
Resturile provin numai de la două grupe zoologice distincte: lamelibranhiate şi mamifere. Prima grupă e reprezentată prin valve întregi sau fragmentare, toate aparţinând genului Unio, în cantitate destul de mică: doar 39 de fragmente (1,67%), lipsind în nivelul I. Indivizii erau de mărimi diferite, atât tineri cât şi maturi.
Resturile de mamifere sunt formate din 2301 piese, ce aparţin atât unor specii domestice, cât şi sălbatice. Au fost determinate cinci specii domestice: Bos taurus (taurine), Sus domesticus (porcine), Ovis aries şi Capra hircus (formând împreună ovicaprinele) şi Canis familiaris (câinele), reprezentând în total 1832 fragmente (78,29%), dar cu o pondere foarte inegală în privinţa speciilor. Pe primul loc se află taurinele, cu 1405 resturi (76,69% din totalul mamifere domestice). Restul se împarte între porcine şi ovicaprine, fiecare cu o cantitate aproape egală. Câinele are doar patru resturi, toate în nivelul al II-lea, deci o apariţie total nesemnificativă – fapt caracteristic pentru cultura Precucuteni.
Şapte specii, cu 469 resturi (20,04% din materialul determinat), aparţin mamiferelor sălbatice. Dintre acestea, patru specii sunt reprezentate prin artiodactile: cerbul (Cervus elaphus) – cel mai abundent –, urmat de mistreţ (Sus scrofa ferus) şi, foarte aproape de acesta, de bour (Bos primigenius), care apare într-o cantitate ce poate fi considerată mare pentru această specie; frecvenţa cea mai joasă o are căpriorul (Capreolus capreolus). Aceste specii reprezintă vânatul comun, de interes alimentar. Celelalte trei specii sălbatice au apariţii sporadice: calul (Equus caballus), cu un număr destul de ridicat de resturi (21), poate o caracteristică a staţiunii de la Tg. Frumos; lupul (Canis lupus), cu trei fragmente; castorul (Castor fiber) cu doar două resturi.
Deci, în ceea ce priveşte economia animalieră a staţiunii de la Tg. Frumos, putem afirma că o ocupaţie de prim rang era creşterea animalelor, cu precădere a taurinelor – totodată, specia cu talia cea mai mare. Vânătoarea avea un rol bine conturat, chiar destul de mare. În ceea ce priveşte ambientul, trebuie spus că actualul pârâu Adâncata trebuie să fi avut un debit mai mare şi mai consistent, iar malurile nu erau atât de abrupte, încât era propice pentru buna dezvoltare, în mâlul de la marginea sa, a speciei Unio, dar, mai ales, a castorului. Zona era totodată relativ bine împădurită (altitudinea locului indică prezenţa pădurilor alcătuite din stejărişuri), având în vedere abundenţa cerbului şi a mistreţului. Totuşi, existau şi porţiuni mai deschise (liziere, poieni), runcuri rezultate prin activitatea umană, în care căpriorul şi bourul se simţeau în largul lor.