Târgu Frumos | Judeţ: Iaşi | Punct: Baza Pătule | Anul: 1997
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Boghian | Dumitru | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Ursulescu | Nicolae | responsabil | Facultatea de Istorie, Universitatea Al. I. Cuza, Iași |
| Cotiugă | Vasile | participant | Facultatea de Istorie, Universitatea Al. I. Cuza, Iași |
Raport:
A continuat investigarea aşezării Precucuteni III în sectoarele A şi D. În sectorul A (cu o suprafaţă de circa 1100 mp), care urmează a fi investigat integral, au fost săpate noi suprafeţe în zona sudică, urmărindu-se, în continuare, traseul şanţului de îngrădire a aşezării din prima etapă de locuire. Până în prezent, au fost dezveliţi 19,5 m din traseul şanţuluiîn acest sector, rezultând trei probleme mai importante. În primul rând, în casetele E-G 17 s-a observat clar că peste fostul şanţ de îngrădire a fost construită o locuinţă (tip colibă), tot în prima etapă de locuire. Deci şi această etapă, care a lăsat cele mai puţine urme în comparaţie cu celelalte două ulterioare, a avut de fapt două orizonturi succesive (subetape). Orizontul mai vechi (I A) este marcat de săparea şanţului de îngrădire. Aceasta explică de ce delimitarea sa la suprafaţa antică de săpare se face cu destulă dificultate. Timpul scurt de utilizare a şanţului este sugerat şi de faptul că, în umplutura sa, materialele arheologice sunt extrem de rare, aproape inexistente, deci el nu a fost folosit pentru aruncarea deşeurilor (cu excepţia părţii de la suprafaţă, unde se observă o încercare de nivelare intenţionată). Acesta a avut o durată scurtă de existenţă, fiind astupat cu acelaşi pământ gălbui-cafeniu extras la săpare. În al doilea rând, în acest an s-a observat că şanţul, după un traseu arcuit, urmărit pe aproape 14 m, avea capătul estic tăiat de o mare groapă (nr. 21). În schimb, la circa 0,5 m spre sud, începe un alt şanţ, ceva mai îngust, pe care l-am putut urmări, până în prezent, pe aproape 6 m, fiind orientat VSV-ENE. Această mică întrerupe şi schimbare parţială de traseu ne indică existenţa unei intrări în "capcană" ("cleşte"), cele două capete fiind întrucâtva paralele. Din păcate, observaţii mai precise nu sunt posibile, datorită deranjării zonei de către groapa 21, săpată în a doua etapă de locuire. În al treilea rând, pe traseul noului tronson al şanţului s-a putut observa că pământul scos din şanţ a format, spre nord, un mic val, care se mai păstrează, pe alocuri, pe o înălţime de circa 25-35 cm şi pe o lăţime maximă de 1,10 m. Şi acest mic val a fost tăiat de groapa nr. 21, dar probabil, cea mai mare parte a lui a dispărut cu ocazia astupării şanţului. Probabil că pe acest val a existat, în timpul funcţionării, şi un grad (cu rol de palisadă), dar până acum nu am sesizat urmele sale. Şanţul avea un profil în formă de U, îngustat spre fund, cu marginile răsfrânte şi pereţii destul de abrupţi. La gură avea o lărgime de 1 până la 1,25 m (îngustându-se spre bază până la 25 cm), iar adâncimea era de circa 0,90 m.
Locuinţa colibă (notată cu nr. 10 în planul general) reprezintă orizontul I B. Suprafaţa ei nu poate fi delimitată decât după răspândirile de fragmente ceramice, oase, puţine lutuieli (inclusiv răzleţe spărturi mozaicale de vatră), câteva piese litice şi osteologice, fragmente de râşniţe şi trei fragmente de idoli antropomorfi. În ceramica sa se remarcă în mod deosebit un fragment cu decor spiralic incizat, umplut cu puncte, care trimite fie spre neoliticul Transilvaniei, de influenţă vinciană, fie spre un posibil import Gulmeniţa (unde se cunosc asemenea decoruri, puse tot pe seama legăturilor cu Vinèa). Apar de asemenea, fragmente de vase-suport (inclusiv de tipul "horă".), ca şi numeroase fragmente acoperite cu vopsea roşie crudă.
Groapa nr. 21 (săpată din orizontul II A, circa 1 m de la suprafaţa actuală; circa 0,65 m de la suprafaţa de călcare) a fost evident pentru scoaterea lutului. Avea o formă oval neregulată (la -1,50 m: 2,10 x 1,50 m), prezentând numeroase praguri şi cotloniri în interior. A servit apoi ca groapă de deşeuri, dar se pare că umplerea ei s-a făcut destul de repede, prin aruncarea resturilor dintr-o locuinţă dezafectată. Are un material arheologic bogat, în care predomină oasele de animale domestice. Printre materialele descoperite aici se remarcă, în mod deosebit, o figurină de galinacee (I = 56 mm), cu bază uşor concavă, modelată extrem de realist, dintr-o pastă de bună calitate, nisipoasă, cu amestec de cioburi mărunt pisate; figurina a avut şi o angobă, de culoare cafeniu deschis, care s-a desprins aproape în totalitate. Piesa este o nouă dovadă a influenţelor sudice (din ariile Stoicani-Aldeni şi Gulmeniţa incipientă), în faza târzie a culturii Precucuteni.
Săpătura din acest an ne-a confirmat că, în etapele a doua şi a treia, locuirea din sectorul A, care este densă spre nord, se prezintă sporadică în zona fostului şanţ din prima etapă. Explicaţia acestui fapt va putea fi dată doar prin continuarea cercetărilor spre sud, dincolo de aleea betonată a bazei de recepţie a cerealelor.
În sectorul D, de la marginea estică a terasei pe care este situată aşezarea, a continuat dezvelirea marii locuinţe nr. 8, cu platformă de lut, în parte pe structură de bârne. Din punct de vedere stratigrafic, ea se plasează în ultima etapă de locuire (III). Au fost stabilite laturile sudică, vestică şi estică, urmând a mai fi cercetată doar partea nordică a locuinţei (unde pare a se contura existenţa încă a unei camere). Axul lung al locuinţei era NNV-SSE, bârnele podelei (cu diametrele de până la 30 cm) fiind orientate perpendicular pe ax. Structura de bârne a existat doar în partea centrală şi sud-vestică a locuinţei (unde a fost probabil şi vatra). Lutuielile de pereţi dovedesc, de asemenea, existenţa unui schelet lemnos masiv. La demontarea parţială a locuinţei s-a scos o mare cantitate de materiale ceramice. Deosebit de interesante sunt nişte turte de lut aplatizate, aproape circulare, care ar fi putut fi utilizate, eventual, ca suporturi pentru prelucrarea ceramicii. De asemenea, se remarcă mai multe fragmente ceramice care indică legături în aspectul Stoicani-Aldeni şi în cultura Gulmeniţa.
Cu ocazia secţionării complete a profilului nordic al S.V, la est de locuinţa nr. 8 au fost intersectate două noi gropi: una săpată din nivelul al III-lea (Gr. 23) şi alta din nivelul al II-lea (Gr. 24).
Descoperirea cea mai importantă o reprezintă sesizarea şanţului de îngrădire a aşezării din prima etapă de locuire şi în sectorul D, cu acelaşi traseu ca în sectorul A. Şanţul a putut fi urmărit pe aproape 15 m, sub resturile locuinţelor nr. 8 şi 9. Se pare că traseul său continuă până la marginea terasei, pe încă aproximativ 20 m. Are aceeaşi adâncime, de circa 0,90-1 m, lăţimea la gură fiind, pe alocuri, ceva mai mare (1,20-1,40 m). Şi aici s-a observat că pământul a fost aruncat spre nord, formând probabil un mic val, actualmente abia sesizabil; probabil,cea mai mare parte a lui s-a scurs în şanţ. După umplere, suprafaţa şanţului a fost nivelată, prin aruncarea a numeroase deşeuri, mai ales în etapa a doua de locuire. Ca urmare a tasării pământului în dreptul fostului şanţ, resturile locuinţelor nr. 8 şi 9 prezentau, în această zonă, o uşoară alveolare.
În campania viitoare va continua atât cercetarea şanţului de îngrădire pentru stabilirea întregului traseu, cât şi a zonei locuinţei nr. 8, din sectorul D.