A continuat investigarea staţiunii Precucuteni III, în sectoarele A şi D. În sectorul principal (A), care urmează a fi cercetat exhaustiv (circa 1100 m²), au fost săpate şirurile de carouri 18-19 (A-G), din partea sudică a suprafeţei, acolo unde se bănuia existenţa unui şanţ de delimitare a aşezării, datând din prima etapă de locuire. S-a dovedit că, într-adevăr, este vorba de un şanţ care a fost urmărit, până-n prezent, pe o lungime de 9 m, prezentând un traseu probabil arcuit, cu un capăt orientat spre nord-est. Şanţul avea o deschidere maximă de 2-2,5 m şi o adâncime de 0,90-0,95m de la nivelul de săpare (1,90-1,95 m de la suprafaţa actuală). Panta şanţului este mai accentuată spre nord. Şanţul a fost săpat în cea mai mare parte în lutul galben şi umplut cu acelaşi pământ, ceea ce îl face, uneori, dificil de sesizat. Conţinutul lui este extrem de sărăcăcios, ceea ce ne face să credem că umplerea lui (cel puţin pentru partea inferioară) s-a produs tot în timpul primei etape de locuire. Doar nivelarea, sa la suprafaţă, a putut avea loc accelerat, la începutul celei de a doua etape, având în vedere îndesirea materialelor. În campania următoare va fi urmărit traseul acestui şanţ pe liniile de carouri 16-17.

La marginea sudică a sectorului A, în carourile A-B19, a fost surprinsă parţial o groapă de mari dimensiuni (nr.12), care măsoară pe peretele de profil 3,30 m şi se întinde spre nord pe circa 1 m. Ea se continuă spre sud, sub aleea betonată, nemaiputând fi cercetată. A fost săpată din orizontul inferior al nivelului al doilea de locuire. Datorită dimensiunilor sale, nu este exclus să fie vorba, eventual, de o locuinţă adâncită, de felul celei cercetată în sectorul B în anul 1990. În sectorul D, situat la marginea estică a aşezării, deasupra văii Adâncata, a continuat dezvelirea locuinţei surprinsă anul trecut pe traseul şanţului nr.5 (cu lăţimea de 3 m). În acest scop, pe latura sudică a şanţului, între metrii 9 şi 24, s-au deschis cinci casete pătrate, fiecare cu latura de 3 m, efectuându-se totodată şpăcluirea şi desenarea vestigiilor de pe traseul întregului şanţ (29 m). S-au putut astfel delimita laturile de vest şi de est ale locuinţei, aflate în jurul metrilor 11 şi 19; locuinţa măsura pe acest ax, circa 8 m. Urmează ca în campania viitoare să se delimiteze şi laturile de nord şi de sud ale locuinţei (deja spre sud locuinţa pare să se termine), iar apoi se va stabili stratigrafia integrală a acestui sector marginal al aşezării. Locuinţa a avut o platformă de lut, probabil fără o substrucţie lemnoasă. Din păcate, atât resturile de platformă şi de vatră, cât şi dărâmăturile pereţilor au fost puternic deranjate de lucrările agricole, întrucât aici, la marginea platformei, stratul protector post-eneolitic s-a depus foarte puţin (doar circa 20 cm), datorită pantei accentuate. În inventarul locuinţei s-au găsit fragmente de râşniţe, frecătoare, o nicovală, percutoare sferice, numeroase unelte de silex, topoare şlefuite (întregi, dar mai ales fragmentare), fragmente de idoli, picioare de măsuţe-altar (dintre care unul rotund şi masiv), foarte multe oase (îndeosebi de bovine) şi numeroase fragmente ceramice. Se remarcă fragmentele unui vas, cu buza şănţuită pentru capac, de certă influenţă Stoicani-Aldeni.

Se pare că urmele unei alte locuinţe se conturează în primii trei metri ai şanţului nr.5, dar vestigiile sale continuă sub pătulul de cereale nr.10, aflat spre vest, făcând imposibilă cercetarea sa integrală.