Târgşoru Vechi | Judeţ: Prahova | Punct: La Mănăstire | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Epoca romană timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Castru; Necropolă;
Cod RAN:
| 130927.01 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
Târgşoru Vechi
Localitate:
Târgşoru Vechi
Punct:
La Mănăstire
Localizare:
| 130927.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Niculescu | Gheorghe Alexandru | responsabil | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Măgureanu | Andrei Mircea | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Sârbu | Dorin | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Ciupercă | Bogdan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Frînculeasa | Alin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Lichiardopol | Dan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Paveleţ | Eugen-Cristian | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Raport:
Aflată la 9 km de oraşul Ploieşti, rezervaţia arheologică Târgşoru Vechi, punctul La Mănăstire, se întinde pe o suprafaţă de 17 ha pe malurile pârâului Leaota, azi colmatat.
Situl arheologic de la Târgşoru Vechi este unul dintre cele mai bogate şi mai importante din România, cercetarea arheologică a perimetrului rezervaţiei începând în 1956. În decursul celor 50 de ani de cercetări sistematice neîntrerupte, au apărut urme de locuire ce definesc toate epocile din paleolitic şi până în sec. XX. Practic este locul ideal pentru cercetători de a studia relaţiile şi interacţiunile dintre epoci, populaţii, mode. Unicatul descoperirilor îl reprezintă însăşi posibilitatea cercetării lor în paralel şi ca atare realizarea unei foarte importante comparaţii a datelor arheologice între diferitele ansambluri care alcătuiesc situl.
Anul acesta săpăturile arheologice de la Târgşoru Vechi s-au desfăşurat doar în perimetrul sectorului B şi, parţial, în zona castrului roman. Săpăturile programate în sectorul D (aşezările din epoca migraţiilor) nu s-au putut desfăşura din cauza cantităţii mari de precipitaţii din acest an, ceea ce a dus la creşterea nivelului pânzei freatice, făcând imposibilă cercetarea arheologică.
Astfel, obiectivele campaniei din 2005 de la Târgşoru Vechi au fost următoarele:
- cercetarea sistematică a sectorului B, în perimetrul resturilor de locuire medievale din zona celei de-a doua incinte a Curţii domneşti şi al necropolei Sântana de Mureş – Cerneahov;
- delimitarea construcţiilor din zona „Caselor domneşti”, în vederea finalizării proiectului de restaurare şi valorificare a acestora;
- sondarea zonei presupuse a castrului roman, în scopul delimitării acestuia.
Imediat după reluarea săpăturii, a fost stabilit un ax de triangulaţie, materializat în teren prin patru borne, având orientarea 900‰NE – 4100‰SV (busolă cu 6400‰), la care s-a raportat situaţia surprinsă în Cas.13B (ziduri, fundaţii, complexe), urmând ca plecând de la aceste borne, să se raporteze Cas.13B, precum şi săpăturile din zona „caselor domneşti”, la planul general şi la ridicarea topografică a sitului.
Sector B – colţul de NE al zidului „incintei 2”
În acest sector a fost reluată săpătura din Caseta 13B (Cas.13B), începută în campania 2003, al cărei scop iniţial a fost completarea informaţiilor privind necropola Sântana de Mureş – Cerneahov. Săpăturile din 2003–2004, în afară de zidul de incintă, au scos la iveală şi fundaţii de ziduri, a căror existenţă nu era cunoscută anterior săpăturilor, precum şi numeroase alte complexe medievale (gropi, pavaje, locuinţe etc.).
În campania din anul acesta s-au completat observaţiile privind colţul de NE al curtinei celei de-a doua incinte. După demontarea martorului mare E - V s-au putut observa următoarele:
- pe latura de E şi în colţul de NE al curtinei se disting foarte clar două tipuri de construire a elevaţiei. Primul tip de zidărie este caracterizat prin casetoane de cărămizi, în care sunt încastraţi bolovani de râu, legaţi cu mortar. Din elevaţie nu s-a păstrat decât partea exterioară a peretelui, uşor înclinată către E, faţa interioară a acestuia, însă, lipsind. Fundaţia zidului respectiv este constituită din bolovani mari de râu, înecaţi în mortar. Lăţimea fundaţiei este de 1,10 m, având o adâncime de cca 0,50 m şi a fost surprinsă în Cas.13B pe o lungime de 3,40 m. Elevaţia păstrată are, însă, o lungime de cca 2,40 m de la profilul de S al Cas.13B. În colţul propriu-zis al curtinei se poate observa un alt tip de zidărie, constând din paramenţi cu două rânduri de cărămizi, între care s-a turnat un emplecton, constituit din bolovani de râu şi fragmente de cărămizi, înecate în mortar. Pe latura de N a acestui zid s-a putut observa că structura cu paramenţi şi emplecton a început să fi clădită abia după aşezarea a 3-4 rânduri de cărămizi peste fundaţie. Lăţimea zidului cu emplecton este de 0,90 – 1,00 m, elevaţia fiind păstrată pe o înălţime de 0,20-0,37 m. Pe latura de E a acestui zid, către S, nu s-au păstrat decât 5 asize de cărămizi. Acestea constituie, eventual, baza peste care putea să fie clădită structura cu emplecton, dar care lipseşte în această porţiune. În orice caz, este categoric vorba de unul şi acelaşi zid, întrucât s-a putut observa că în colţul curtinei zidăria este ţesută. Fundaţia zidului de colţ este constituită din bolovani de râu (de dimensiuni vizibil mai mici decât la fundaţia zidului cu casetoane) şi multă cărămidă spartă, înecată în mortar. Lăţimea fundaţiei este de 1,00 – 1,10 m. Partea ei superioară (baza elevaţiei) se află la 0,33 m (latura de N) / 0,17 m (în colţ) Waagriß, iar talpa fundaţiei la 0,75 m (latura de N) / 0,61 m (în colţ) Waagriß.
- fundaţia zidului construit cu paramenţi din asise de cărămizi şi emplecton „taie” fundaţia zidului cu „casetoane”, fiind săpată ceva mai de sus decât primul (cel mai de jos) rând de cărămizi aflat peste fundaţia cu bolovani mari de râu (de la care pornesc „casetoanele”). Pe o porţiune de 0,60 m zidăria lipseşte, astfel încât relaţia dintre elevaţiile celor două ziduri nu este clarificată.
- fundaţia constituită din bolovani de râu şi cărămidă spartă, înecată în mortar continuă şi pe latura de N a zidului de incintă, dar traseul acesteia este deviat faţă de traseul zidului cu cca. 7°.
Încă din campania 2003, în afară de zidul de incintă, au fost surprinse şi câteva fundaţii, despre care s-a bănuit iniţial că ar aparţine unei structuri unitare, notată în jurnal cu sigla Edificiul 1. Este vorba de două fundaţii (notate acum E1 şi E4), aproximativ perpendiculare pe traseul zidului de nord al incintei. Fundaţia E1 a fost surprinsă la adâncimea de 0,31 m (capătul de N) / 0,50 m (capătul de S) faţă de Waagriß (capul bornei A). Are o lungime de 4,90 m şi o lăţime variind între 0,70 şi 0,90 m. Adâncimea şanţului în care a fost turnată este de 0,90-0,75 m, talpa ei fiind surprinsă la 1,05-1,09 Waagriß. În capătul de S al fundaţiei E1, imediat la E de aceasta, se află o altă fundaţie, notată E2, aproximativ pătrată (0,80 × 1,00 m), puţin adâncită (0,30 m) şi care este adosată la fundaţia E1. Fundaţia E4, paralelă cu E1 şi perpendiculară pe zidul de incintă de N, se află la cca 4 m V de fundaţia E1. A fost surprinsă la 0,75 m Waagriß având o lungime de 4,60 m şi o lăţime de 0,90 m – 1,10 m. Fudaţia E3 este situată în capătul de nord al E4, perpendiculară pe aceasta şi paralelă cu zidul de incintă, adosată la acesta. Are o formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 1,5 x 1,2 m; talpa acesteia nu a putut fi surprinsă deoarece săpătura s-a oprit pe nivelul pavajului de bolovani identificat între fundaţiile E1 şi E4.
Din elevaţiile zidurilor respective nu s-a păstrat nimic, partea lor superioară fiind acoperită, aşa cum s-a observat în campaniile din 2003-2004, de un strat de pământ în amestec cu o cantitate mică de mortar şi cărămizi sparte.
În caseta 13B, carourile 4-5/A-C, s-a continuat cercetarea complexelor identificate în campania 2004 şi care nu au fost finalizate, complexele noi fiind numerotate în continuarea celor vechi. Astfel, au fost identificate şi cercetate un număr de 24 de complexe, a căror descriere şi structură o prezentăm mai jos:
Complexul 7 (cpl.7), identificat în campania 2004, în carourile 4-5/B, la adîncimea de 0,70 m, are o formă aproximativ rectangulară (2 x 1,80 m), orientat N-S şi conţine pământ afânat cu pigment de cărbune. S-au confirmat observaţiile anterioare conform cărora cpl.7 deranjează masa de arsură de culoare roşie şi podina din lut galben a cpl.9. Ulterior s-a constatat că groapa cpl.7 este delimitată de o lutuială de pământ galben, similară cu podina cpl.9. După demontarea acestui complex s-a constatat că cpl.7 este o groapă ce aparţine cpl.9, podina acestuia coboară şi căptuşeşte pereţii şi fundul acestei gropi.
Complexul 9 (cpl.9), identificat în campania 2004, în carourile 4-5/A-B, la adîncimea de 0,90-1,07 m Wgrs., este constituit dintr-o masă de dărâmătură arsă puternic, căzută peste o podină lutuită, având dimensiunile de 3 x 2,30 m. Acest complex constituie resturile unei locuinţe (dependinţe) medievale construite anterior ridicării celei de-a doua curtine. Între masa de arsură şi lutuiala galbenă a cpl.9 s-a observat o dungă subţire, de culoare neagră şi pe alocuri fragmente de la scânduri arse. Complexul este perforat de o serie de gropi de par care ar fi putut avea rolul de a susţine suprastructura construcţiei.
Complexul 10 (cpl.10), a fost surprins în caroul 5/C, la adâncimea de 0,92 m Wgrs., în apropiere de fundaţia de nord a zidului de incintă, fiind reprezentat de o zonă rectangulară (2 x 0,55 m), orientată E-V. Cpl.10 continuă sub fundaţiile de N şi E ale incintei, umplutura acestuia fiind constituită din pământ relativ afânat, în care se găseşte o cantitate mare de arsură roşie. Materialul arheologic recuperat din umplutura cpl.10 este alcătuit din fragmente ceramice, oase de animal, piese din fier (cuie, piroane).
Complexul 11 (cpl.11), a apărut în carourile 4-5/A.B, la adâncimea de 1,25 m, ca o masă de lut ars situat sub cpl.9. Între cele două complexe, s-a observat un nivel de pământ în care se întâlneşte o catitate mare de fragmente ceramice şi oase de animal.
Complexul 12 (cpl.12), a fost surpris în carourile 2-4/D, si a apărut ca o groapă de mari dimensiuni, avînd umplutura din pământ de culoare neagră. Cpl.12 este suprapus de latura de N a zidului de incintă, acest fapt putând reprezenta cauza tasării respectivei porţiuni de zid. Inventarul arheologic al cpl.12 este constituit din oase de la animale, fragmente ceramice, bucăţi de zgură de fier.
Complexul 13 (cpl.13), a fost observat în caroul 4D, la adâncimea de 0,68 m Wgrs., la E de cpl.12, are o formă rectangulară, puţin adâncit. Marginile acestui complex sunt demarcate de o dungă de arsură care intră sub zidul de incintă. Materialul arheologic este compus din fragmente ceramice.
Complexul 14 (cpl.14), a fost surprins în carourile 4-5/D, la adâncimea de 0,70 m Wgrs., la E de cpl.13, are o formă aproximativ ovală, marginile sale fiind marcate pe latura de vest de o dungă de arsură asemănătoare cu cea întâlnită la cpl.13; iar pe cea de E este mărginit de trei pietre. Acest complex este suprapus de latura de N a zidului de incintă. Fundul acestui complex este drept.
Complexul 15 (cpl.15), a fost identificat în caroul 5D, fiind reprezentat de o groapă situată la est cpl.14, ce intră în profilul de E al casetei 13B. Are o formă rotundă, iar umplutura constă din pământ amestecat cu fragmente de lipitură arse. Ulterior s-a constatat că cpl.15 împreună cu cpl.16 fac parte din una şi aceeaşi structură. Este vorba de o construcţie adâncită cu structură de bârne şi pereţi lipiţi. Fundul este drept şi marcat printr-un nivel de arsură.
Complexul 16 (cpl.16), este situat în caroul 5D, între cpl.14 şi cpl.15, fiind suprapus de fundaţia zidului de incintă şi de latura de E a cpl. 14. Umplutura acestui complex este alcătuită din pământ de culoare neagră, cu pigment de cărbune şi pigmentaţie slabă de chirpic. În urma cercetării acestui complex s-a observat existenţa unei cantităţi mari de lipitură arsă cu impresiuni de nuiele, cât şi a unei bârne, surprinse „in situ”, având orientare N-S. Constatându-se existenţa unor puncte comune între cpl.10 şi cpl.16 (situarea în aceaşi zonă, de o parte şi alta a zidului de incintă; nivel comun; prezenţa aceluiaşi material de construcţie în umplutură, existenţa unor bârne surprinse „in situ”, care delimitează o structură unitară, etc.) s-a emis ipoteza conform căreia cele două complexe ar constituii un singur complex, probabil o structură de locuire aparţinând perioadei medievale. Urmează ca în momentul când se v-a cerceta suprafaţa situată la nord de caseta 13B, această ipoteză să se confirme sau nu.
Complexul 17 (cpl.17), a apărut în partea de nord a cas.13B, carourile 4-5/D, stratigrafic acesta este situat sub nivelul complexelor 14 şi 15-16. Cpl.17 apare ca o masă de pământ de culoare neagră, puternic pigmentat cu var şi cărbune. Inventarul acestui complex este alcătuit din fragmente ceramice.
Complexul 18 (cpl.18), este situat sub cpl.14, constând dintr-o groapă de formă circulară. Umplutura cpl.18 constă din pământ negru lutos, compact, cu pigmetaţie de chirpic.
Complexul 19 (cpl.19), acest complex a apărut sub nivelul lui cpl.13, fiind mărginit de cpl.14 la est. Forma complexului este rectangulară, asemănătoare cu un şanţ în partea superioară, umplutura fiind constituită din pământ castaniu cu pietricele, pigmentaţie de lut galben, iar în partea superioară sporadic urme de chirpic şi cărbune. Inventarul arheologic este alcătuit din fragmente ceramice.
Complexul 20 (cpl.20), a fost identificat sub nivelul cpl.15-cpl.16, fiind despărţit de acestea printr-un nivel de pietriş amestecat cu pământ de culoare cenuşie, având o grosime de 0,03-0,04 m. Cpl.20 se constitue dintr-o concentraţie de fragmente ceramice, dintre care se întregeşte cel puţin un vas. Fragmentele ceramice se găseau aşezate pe un strat de pământ de culoare neagră, gros de 0,01-0,04 m.
Complexul 21 (cpl.21), a fost observat în caroul 5D şi apare ca un nivel de lipitură arsă, omogenă, dură ca consistenţă, făţuită, probabil o podea de locuinţă, dar peste care nu s-a găsit un strat de dărâmătură. Forma cpl.21 este rectangulară în plan, cu colţuri rotunjite, iar pe profilul E-V al cas.13, apare ca o mică albiere. În colţul de SE a fost identificată o groapă de par în care s-a observat resturi de cărbune de la un stâlp al locuinţei. În umplutura acestui complex s-au găsit fragmente ceramice şi o cantitate mare de pigmenţi de cărbune.
Complexul 22 (cpl.22), apare în carourile 4-5/C, la adâncimea de 0,90 m, ca o zonă, puţin albiată (groapă), de formă ovală (0,80x0,50m), având orientare E-V. Umplutura acestui complex este alcătuită din cenuşă, pietricele şi fragmente ceramice medievale. Sub cenuşa cpl.22 apare o lentilă de lut roşcat cu o grosime de 0,04 m.
Complexul 23 (cpl.23), a apărut în caroul 4/D, la adâncimea de 1,26 m, ca o groapă delimitată de pietriş, ce intră însub talpa fundaţiei de nord a zidului de incintă.
Complexul 24 (cpl.24), a fost identificat în carourile 5/C-D, la nord de zidul de incintă şi este reprezentat de o podina arsă. Acest complex suprapune un strat de pământ ars la roşu, cu o grosime de 0,02m, care la rânul său suprapune un pământ de culoare cafenie închisă.
Complexul 25 (cpl.25), a fost identificat în caroul 4/D, sub nivelul cpl.24 şi este o groapă delimitată de pământ de culoare cafenie.
Complexul 26 (cpl.26), în caroul 5C, la adâncimea de 1,17 m Wgrs a apărut o groapă rotundă cu diametrul de 0,22-0,29 m. Umplutura acestui complex este alcătuită din pământ negricios, afânat, chirpic, cărbune şi cenuşă. În interiorul acestui complex la adâncimea de 1,20 m Wgrs. a fost observată o zonă circulară cu diametrul de 0,18-0,20 m puternic pigmentată cu cărbune, reprezentând amprenta stâlpului pentru care a fost săpată această groapă. În partea superioară a umpluturii cpl.26 a fost descoperită o monedă bizantină, bine conservată, confecţionată din bronz, care după curăţare a fost identificată ca fiind emisă de împăratul Iustin II în anul 572/573, fiind prima monedă bizantină descoperită la Târgşoru Vechi.
Complexul 27 (cpl.27), în caroul 5/B-C, la adîncimea de 1,23 m Wgrs., înconjurând cpl.7, a fost observată o groapă cu o formă rectangulară, conţinâd pământ cafeniu, afînat, amestecat cu lut galben, cărbune, cenuşă şi câteva pietricele. După cum s-a observat pe profil cpl.27 este o groapă mai veche, în umplutura căreia a fost săpat cpl.7. Între cele două complexe se găseşte un nivel cu mult cărbune şi cenuşă, gros de 0,05-0,06 m, peste care se află o lentilă de lut galben-roşcat şi un nivel de cenuşă ce corespunde lui cpl.22.
Complexul 28 (cpl.28), a apărut în caroul 5B, la adâncimea de 1,20 m Wgrs., lângă fundaţia de E a zidului de incintă, ca o zonă relativ circulară (0,45x040 m), conţinând pigment de cărbune şi un pământ lutos de culoare galbenă.
Complexul 29 (cpl.29), în caroul 5C, la aproximativ 0,70 m S de colţul fundaţiei zidului de incintă, la adâncimea de 1,18 m Wgrs., a apărut o zonă circulară, cu diametrul de 0,23 m, conţinând pământ de culoare cafenie, afânat.
Complexul 30 (cpl.30), în caroul 4C, la adâncimea de 1,19 m Wgrs., la 0,18 m S de fundaţia zidului de incintă, a fost observată o zonă de formă rotundă (0,32 x 0,34 m), conţinând un pământ negru c tentă verzui-roşcată, pigmentat cu cărbune şi fragmente ceramice.
Complexul 31 (cpl.31), în jumătatea de sud a caroului 4C, la adâncimea de 1,15 m Wgrs., în jurul cpl.7 a fost observată o zonă de pământ negru amestecat cu lut galben coţinând o cantitate mare de bucăţi de cărbune şi cenuşă.
Cele 24 de complexe prezentate mai sus aparţin nivelului de locuire medievală de la Târgşoru Vechi, anterior ridicării zidului celei de-a doua incinte datată la sfârşitul sec. XVII, cel mai probabil sec. XVI. Încadrarea cronologică mai exactă a fiecăruia dintre complexele cercetate se v-a realiza după finalizarea integrală a cercetării în această suprafaţă (cas. 13B) şi după prelucrarea materialului arheologic rezultat.
Sector B – zona Caselor Domneşti
În campania arheologică din anul 2005 au fost intreprinse cercetări şi în zona de N a Curţii Domneşti, în perimetrul beciului datat în sec. al XVI-lea, şi a zidului nordic al incintei întâi, datat în a doua jumătate a sec. XVII.
Cercetările arheologice în acest sector s-au desfăşurat în perioada 10 octombrie 2005–11 noiembrie 2005, la solicitarea Mănăstirii Turnu, în a cărei proprietate se află o parte a rezervaţiei arheologice Târgşorul Vechi, incluzând şi zona Curţiilor Domneşti.
Scopul cercetării a fost acela de a stabilii cu precizie traiectele zidurilor din această parte a Curţii Domneşti şi de a clarifica unele aspecte privind fazele de construcţie ale Caselor Domneşti, şi nu în ultimul rând de a stabili stratigrafia acelei zone a rezervaţiei arheologice de la Târgşorul Vechi.
Trebuie menţionat că zona a fost cercetată parţial în anii ‘60 ai sec. XX de către Nicolae Constantinescu, iar rezultatul cercetărilor a fost publicat în SCIV 20, 1, 1969, p. 83-100. Cercetarea noastră a avut în vedere partea nesăpată din perimetrul Caselor Domneşti, fiind trasate două secţiuni denumite S I B/2005 şi S II B/2005.
Secţiunea S I B 2005 a avut lungimea de 17 m şi lăţimea de 1,5 m, fiind orientată pe direcţia NV 320°-SE 140°, perpendicular pe zidurile beciului şi pe zidul incintei întăi. În această secţiune au fost descoperite mai multe complexe:
Complexul 1, beci datat în sec. al XVI-lea, aparţinând primei etape de construcţie a Curţii Domneşti. Au fost surprinse zidurile de fundaţie ale beciului, groase de cca. 60 cm, făcute din piatră de rău şi cărămidă, prinse cu mortar de var şi tencuite spre interior. Lăţimea beciului este de aproximativ 4,75 m, iar adâncimea de cca. 2,20 m. În umplutura beciului am descoperit fragmente de cărămizi, pietre şi mortar, rezultate în urma prăbuşirii zidurilor, precum şi fragmente ceramice. De asemenea, am constatat că pe fundul beciului a fost amenajat un strat de pietriş. Iniţial a fost săpată groapa viitorului beci pe limitele căreia au fost ridicate zidurile de fundaţie.
Complexul 2, camera unei construcţii de zid, posterioare beciului, aparţinînd foarte probabil uneia dintre fazele Caselor Domneşti. Camera cercetată de noi are lăţimea de aproximativ 3,10 m. Fundaţiile zidurilor camerei sunt construite din piatră şi cărămidă prinse cu mortat de var şi sunt groase de cca. 0,70 m şi adânci de 0,50 m
Complexul 3, o locuinţă de suprafaţă, construită din bârne şi pereţii lipiţi cu lut, incendiată. Această locuinţă este perforată de zidurile fundaţiei camerei descrise mai sus. Adâncimea la care a fost descoperită este de 1,10 m – 1,30 m. Au fost descoperite resturi de bârne arse, fragmente de chirpici şi urme ale podelei făcute din pământ galben bătătorit. Fragmentele ceramice descoperite pe podeaua locuinţei sunt datate în perioadă medievală (sec. XV-XVI).
Complexul 4, mormânt. Sub locuinţa medievală de bârne, descrisă mai sus, la adâncimea de 1, 50 m a fost descoperit un mormânt. Din păcate nu s-a putut stabili perioada din care datează, ci numai faptul că defunctul a fost depus cu capul spre est şi mâna dreaptă pe lângă corp. Din cauza vremii nefavorabile mormântul nu a fost cercetat integral urmând a fi cercetat în campania de anul viitor.
Complexul 5, zid medieval. Acest zid a fost construit pentru a marca limita nordică a primei incinte şi a perforat zidul nordic al locuinţei a cărui cameră (complexul 2) am descris-o mai sus. Grosimea lui este de cca. 1 m, iar adâncimea fundaţiei de 0,70 m.
Complexul 6, beci de cărămidă, a fost descoperit în capătul de NV al S I B/2005. Este o construcţie târzie (sec. XVIII sau sec. XIX), făcută din cărămidă prinsă cu mortar de var. După distrugerea beciului acesta a fost folosit ca zonă menajeră. În umplutura lui, alături de fragmente de cărămidă şi pietre de râu, am descoperit vase întregi, fragmente ceramice, urme ale unor recipiente de sticlă (pahare cu picior sticle, etc) şi obiecte de fier toate de foarte bună calitate ceea ce sugerează că cei care au folosit beciul aveau un standar de viaţă ridicat. Lăţimea beciului este de 1,95 m, iar adâncimea maximă de 2,70 m. În acest complex, la adâncimea de 1,90 m a fost sesizat un nivel compact de mortar amestecat cu lemn putrezit şi fragmente de cărămizi rezultat probabil din prăbuşirea unui planşeu al locuinţei ce suprapunea beciul. Grosimea acestui nivel de distrugere variază între 0,30-0,50 m. Sub acest nivel a fost descoperit un alt nivel de pământ negru amestecat cu fragmente mici de mortar şi cărămidă, gros de cca. 30 cm. Nu au fost observate urme ale amenajării podelei beciului ci doar un nivel de călcare din pământ galben.
Secţiunea S II B 2005 are lungimea de 14,50 m şi lăţimea de 2 m, fiind orientată pe direcţia NV 320°-SE 140°, paralel cu S I B/2005, la 3,70 m de aceasta. Această secţiune a avut drept scop stabilirea exactă a limitelor vestice ale beciului cu zona de acces. În vederea obţinerii unor informaţii cât mai exacte au fost lăsaţi doi martori stratigrafici cu grosimi de 1,50 m şi 1 m, în zona intrării în beci. Datorită vremii nefavorabile nu am reuşit să ajungem în pământul steril din punct de vedere arheologic în această secţiune urmând a continua lucrările anul viitor.
În această secţiune am descoperit zona de intrare în beci, inclusiv locul unde era introdus tocul uşii de acces. A fost surprins şi colţul de NE al beciului, completându-se astfel planurile Caselor Domneşti publicate de către Nicolae Cnstantinescu în articolul din anul 1969. Lăţimea beciului în dreptul porţii de intrare este de 4,90 m. Grosimea zidurilor laterale este de cca. 50 cm, iar cea a zidului de la intrare, situat spre NE, 40 cm.
Sector „Castru Roman”
În campania din acest an, unul dintre obiectivele de cercetare a fost reluarea săpăturilor în perimetrul castrului roman, cu scopul de a se identifica limitele acestuia. De aceea s-a decis trasarea secţiunii magistrale SI/2005 (lungimea de 80 m, lăţimea de 1,5 m), în partea dreaptă a şoselei Ploieşti – Târgşoru Vechi, capetele acesteia fiind marcate cu două borne, denumite convenţional A (spre curtea domnească) şi B (spre şosea). Din traiectul acestei secţiuni în anul 2005 s-a început cercetarea pe o lungime de 12 m, ajungându-se la o adâncime de 0,60 m, de unde nu s-a mai putut continua activitatea din cauza ridicării nivelului pânzei freatice in zonă, lucru datorat ploilor abundente. În SI/2005 au fost identificate şi cercetate parţial un număr de 4 complexe aparţinând locuirii medievale.
Complexul 1 (cpl.1), a fost identificat în caroul 11, la adâncimea de 0,24 m (de la nivelul actual solului), prezentându-se ca o masă compactă de mortar de var, groasă de 0,04-0,12 m, cu dimjensiunile de 1 x 0,80 m.
Complexul 2 (cpl.2), a apărut în carourile 8-9, la adâncimea de 0,23 m (de la nivelul actual solului), este o groapă (0,70 x 1,20 m) umplută cu fragmente de cărămizi cu urme de arsură şi fragmente ceramice.
Complexul 3 (cpl.3), a apărut în carourile 2-3,sub forma unei gropi delimitată de o dungă de lut galben (1,40 x 1,20 m). Inventarul constă din fragmente ceramice, fragmente de sticlă, cărămizi fragmentare.
Complexul 4 (cpl.4), situat în caroul 2, la sud de cpl.3 se dezvoltă cpl.4 sub formă de masă de chirpic ars (1,50 x 1,80 m). Inventarul arheologic constă din fragmente ceramice medievale.
Bibliografie: