Târgşoru Vechi | Judeţ: Prahova | Punct: La Mănăstire | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; Epoca romană timpurie; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 130927.01 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
Târgşoru Vechi
Localitate:
Târgşoru Vechi
Punct:
La Mănăstire
Localizare:
| 130927.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Măgureanu | Andrei Mircea | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Niculescu | Gheorghe Alexandru | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Ciupercă | Bogdan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Frînculeasa | Alin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Lichiardopol | Dan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Raport:
Rezervaţia arheologică de la Târgşoru Vechi este situată la 9 km NV de municipiul Ploieşti, în apropierea satului Târgşoru Vechi, la dreapta drumului judeţean Ploieşti–Strejnic–Târgşor, întinzându-se pe ambele maluri ale pârâului Leaota, astăzi colmatat. Pe o suprafaţă de aproximativ 17 ha au fost identificate mai multe obiective arheologice cuprinzând nivele de locuire din neolitic, epoca bronzului, Hallstatt, castru roman cu terme, aşezări din sec. II – III, V – VII şi VIII – X p. Chr., necropolă din secolele III-IV p. Chr., de tip Cerneahov, curte domnească şi târg medieval. Cercetările arheologice de la Târgşoru Vechi au debutat în anul 1956, sub conducerea arheologului Gheorghe Diaconu, continuând până în prezent.
Campania de cercetări arheologice din anul 2003, s-a desfăşurat în perioada iulie-octombrie, beneficiind de fonduri de la MJIA Prahova şi MCC. În această campanie au fost continuate cercetările în sectorul B, sector care circumscrie aria vestică a necropolei de tip Cerneahov şi a doua incintă a Curţii Domneşti, şi au fost reluate cercetările în sectorul D ce corespunde aşezărilor din secolele II-III, V-VII şi VIII-X p. Chr.
Obiectivele campaniei din anul 2003 au fost continuarea cercetării în zona de V a necropolei de tip Cerneahov, urmărindu-se surprinderea limitei sale din această parte şi reluarea cercetării celor trei aşezări suprapuse, aparţinând mileniului I, identificate şi cercetate parţial în sectorul D.
În sectorul B a fost finalizată cercetarea secţiunii S III B, începută în anul 2001, având orientarea SV - NE, în lungime de 62 de m şi lată de 2 m, fiind deschisă o nouă suprafaţă în colţul de NE al celei de-a doua incinte medievale şi anume caseta 13 B având dimensiuni de 8,30 x 6,5 m.
În sectorul D au fost trasate două secţiuni de control cu scopul de a identifica suprafeţele aferente cercetării derulate în anii ’60 secolului XX, în primul rând secţiunea magistrală S. I. Suprafeţele deschise în acest an au fost denumite ca Secţiunea de control I (S c.I), orientată NV (310o) – SE (130o) şi Secţiunea de control II (S c.II), orientată NV(340o) – SE(160o), având următoarele dimensiuni: 120 m lungime şi 1,5 m lăţime S c.I şi 23 m lungime şi 2 m lăţime S c.II.
Derularea cercetărilor arheologice de la Târgşoru Vechi pe durata a patru luni a fost determinată de faptul că "acordarea permisiunii de cercetare arheologică pe terenul proprietatea Mânăstirii Turnu" a fost emisă de către Consiliul Economic al sus numitei mânăstiri abia la data de 22 august, iar lucrările în sectorul B al rezervaţiei au fost demarate în aceste condiţii începând cu data de 1 septembrie. De altfel, ca urmare a atribuirii de către instanţele de judecată (inclusiv de către Curtea Supremă de Justiţie a României) a suprafeţei de 12,7 ha din teritoriul Rezervaţiei Arheologice Târgşoru Vechi în proprietatea Mănăstirii Turnu, reînfiinţată în anul 1995, cercetarea arheologică a cunoscut grave şi numeroase obstrucţionări, membrilor colectivului nu li s-a permis derularea cercetărilor arheologice în anul 2002, în ciuda asigurării unei finanţări importante din partea MJIA Prahova şi a MCC.
Sectorul B:
Complexul 36, a fost cercetat în secţiunea S III B, în carourile 21-22, fiind observat la adâncimea de 1,30 m. În urma cercetării, acest complex s-a dovedit a fi un mormânt de inhumaţie aparţinând necropolei de tip Cerneahov, fiind numerotat ca M 470, cu o orientare N - S. Groapa mormântului avea o lungime de 1,60 m şi o lăţime de 0,50 m, adâncindu-se până la -1,50 m, conturul său fiind greu vizibil. Pământul din umplutură avea o pigmentaţie de culoare negricioasă-verzuie. Corpul defunctului a fost depus în poziţia decubit dorsal, cu mâinile pe lângă corp, observându-se că lăţimea gropii a fost mai mică decât ar fi fost necesar, de aceea corpul a fost uşor "înghesuit" în mormânt. Oasele scheletului erau foarte friabile, după dimensiunile corpului ar putea fi vorba de un adolescent sau un tânăr. Acest mormânt nu a conţinut inventar, singurele obiecte descoperite în pământul de umplutură fiind un fragment ceramic de mici dimensiuni şi o bucată de silex.
Complexul E 1, a fost identificat în caseta 13 B, la o adâncime ce variază între 0,42 m şi 0,52 m, fiind fundaţiile a una sau două construcţii realizate din piatră de râu şi cărămizi fragmentare zidite cu mortar. Acest edificiu, plasat în colţul de NV al celei de-a doua incinte medievale (faza Constantin Brâncoveanu), este până în prezent singura construcţie de zid din această parte a curţii domneşti. Complexul este alcătuit din două fundaţii de zid, paralele, dispuse aproximativ perpendicular pe latura de NV a curtinei medievale. Una dintre fundaţii are o lungime de aproximativ 4,7 m, cu lăţimea o cuprinsă între 0,6 şi 0,8 m; iar cea de-a doua are lungimea de 4,8 m şi lăţimea între 0,7 şi 0,9 m. Între cele două ziduri a fost observată o amenajare, având aspectul unui pavaj, realizată din cărămizi fragmentare şi pietre de râu, între care se găseşte pământ, ce a fost utilizat ca liant, dimensiunile acesteia fiind de 4,30 x 3,5 m. Materialul arheologic recuperat din zona acestui edificiu este alcătuit din fragmente ceramice provenite de la vase de uz casnic în majoritate nesmălţuite, oale cahlă, cahle decorative şi câteva cuie din fier. Urmează ca în campania din anul 2004 să se precizeze în totalitate traiectul acestor fundaţii ce alcătuiesc Edificiul 1, precum şi relaţia cu zidul de incintă, funcţionalitatea şi încadrarea cronologică.
Sectorul D:
Complexul 1, a fost identificat în secţiunea S c.I, carourile 23-24, observat la adâncimea de 0,50 m şi se închide la -1,83 m, este o groapă de formă ovală în plan având dimensiunile de 0,76 x 1,32 m, ce continuă în profilul de NE al secţiunii. Umplutura acestui complex este alcătuită din pământ de culoare neagră-cenuşie, în amestec cu pigment de cărbune şi fragmente ceramice. Materialul arheologic recoltat din cadrul acestui complex este alcătuit din fragmente ceramice provenind de la vase de uz casnic, oale cahle, cahle decorative şi un cuţit din fier ce se încadrează din punct de vedere cronologic în secolele XVI-XVII.
Complexul 2, a fost observat în secţiunea S c.I, carourile 25 - 26, la adâncimea de 0,60 m, continuând până la adâncimea de 1,20 m şi se prezintă ca o groapă de formă aproximativ rotundă în plan, cu dimensiunile de 1,80 x 0,60 m şi continuă în profilul de NE al secţiunii. Umplutura acestui complex este alcătuită din pământ de culoare cenuşie, pigment de chirpic şi materiale ceramice. Materialul arheologic recoltat din cadrul acestui complex este alcătuit din fragmente ceramice ce provin de la vase de uz casnic, unele dintre ele fiind smălţuite. Datare în secolele XVI-XVII.
Complexul 3, a fost identificat în secţiunea S c.I, carourile 39 - 40, la adâncimea de -0,44 m pe profilul de NE al secţiunii şi de -0,70 m în grund. Acest complex are o formă rectangulară în plan, fiind surprins pe o distanţă de 3,10 m, continuând sub ambele profile ale S.c.I. Complexul 3 se adânceşte cu aproximativ 0,30 m de la nivelul unde a fost observat. Umplutura acestui complex este alcătuită din pământ de culoare negricioasă în amestec cu pigment de chirpic, var, fragmente provenind de la cărămizi medievale, oase de animale şi pietre. Materialul arheologic recuperat este compus în totalitate din fragmente ceramice provenind de la vase de uz casnic, smălţuite sau nu, un fragment de la un pahar din sticlă de culoare albastră şi oase de animale. Limitele acestui complex observate în S c.I ne-au determinat să considerăm că ar putea fi vorba de o construcţie ce a aparţinut târgului medieval şi care a fost utilizată probabil cândva în perioada secolelor XV şi XVI.
Complexul 4, a fost surprins în secţiunea S c.I, caroul 58, la adâncimea de 1,02 m şi se adânceşte cu cca. 0,44 m de la nivelul de surprindere. Este o groapă de formă rotundă în plan, cu dimensiunile de 1 x 1,54 m, ce intră în ambele profile ale secţiunii. Umplutura este compusă din pământ de culoare negricioasă, cu pigment de cărbune şi cărămidă. Inventarul este alcătuit din fragmente ceramice, oase de animale şi fragmente de cărămidă. Datarea complexului: în secolele XV-XVI.
Complexul 5, observat în secţiunea S c.I, carourile 59-60, la adâncimea de 0,80 m finalizându-se la -1,05 m. Complexul are o formă rotundă în plan, cu dimensiuni de 1 x 1,14 m, şi intră în cele două profile ale S.c.I. Umplutura este alcătuită din pământ de culoare neagră în amestec cu pigment de cărbune, cenuşă şi fragmente de cărămidă. şi nu a avut nici un fel de inventar; presupunem că acest complex se încadrează în tipul gropilor care aveau ca scop extragerea pământului galben, fiind apoi utilizată ca groapă menajeră. Acest tip de complex se datează în sec. XVI-XVII.
Complexul 6, identificat în secţiunea S c.I, carourile 28-29, la adâncimea de 0,95 m, continuând până la -1,76 m şi se prezintă ca o groapă de formă aproximativ ovală în plan, cu dimensiuni de 1 x 1,84 m, intrând în ambele profile ale secţiunii. Umplutura gropii este alcătuită din pământ de culoare neagră cu puternică pigmentaţie de cărbune şi chirpic. Materialul arheologic recoltat este alcătuit din fragmente ceramice provenind de la părţile inferioare ale unor castroane modelate la roată şi oale lucrate cu mâna, specifice sec. II-III p. Chr.
Complexul 7, a fost cercetat în secţiunea S.c.I, carourile 31-32, surprins la adâncimea de 0,50 m, fundul fiind observat la adâncimea de 1,43 m, este o groapă de formă rotundă în plan, cu dimensiuni de 1,90 x 0,84 m şi intră în profilul de SV al S.c.I. Umplutura complexului 7 era alcătuită din pământ de culoare neagră, ce conţinea pigment de var, pietricele, fragmente de cărămidă şi oase de animale. Acest complex pare să se încadreze în categoria de gropi similare complexului 5, care se datează larg în cadrul secolelor XVI-XVII.
Complexul 8, identificat în secţiunea S.c.I, carourile 35-36, surprins la adâncimea de 0,60 m, a fost săpat până la adâncimea de 1,64 m, are o formă ovală în plan, intră în profilul de SV al secţiunii. Groapa acestui complex are dimensiunile de 0,80 x 1,80 m, având o umplutură alcătuită din pământ de culoare neagră, în care se întâlnesc fragmente de cărămidă de mici dimensiuni, pigment de cărbune, lentile de pământ galben, oase de animale, chirpic şi pietre. Şi acest complex se încadrează în tipul de groapă ce a avut ca destinaţie iniţială extragerea pământului galben, apoi fiind utilizată ca groapă menajeră. Datarea acestui complex, ca şi a celorlalte similare, în secolele XVI-XVII, este asigurată de analogia cu alte complexe descoperite în cadrul sectorului B, din perimetrul celei de-a doua incinte medievale.
Complexul 9, a fost surprins în secţiunea S c.I, carourile 41-42, la adâncimea de 0,90 m, observată până la -1,50 m, are o formă ovală, în plan şi dimensiunile de 1 x 1 m. Groapa complexului 9 continuă sub ambele profile ale lui S c.I, iar umplutura sa este alcătuită din pământ de culoare neagră, pigment de cărămidă, cărbune şi pământ galben. Materialul arheologic recoltat din pământul de umplutură este alcătuit din fragmente ceramice provenind de la vase de uz casnic şi oase de animale. Acest complex a fost iniţial tot o groapă pentru extragerea pământului galben, ce a fost utilizată după aceea ca groapă menajeră. Datare în secolele XVI-XVII.
Complexul 10, identificat în secţiunea S c.I, carourile 43-44, la adâncimea de 0,90 m, adâncindu-se cca. 0,64 m, este o groapă de formă rotundă, în plan cu dimensiuni de 1,16 x 0,60 m,ce intră în profilul de SV al secţiunii S c.I. Groapa acestui complex conţine o umplutură de pământ de culoare neagră cu pigment de chirpic şi cărbune. Materialul arheologic recuperat din acest complex este alcătuit din fragmente ceramice provenind de la vase modelate cu mâna, ce se încadrează din punct de vedere cronologic în secolele II-III p. Chr.
Complexul 11, a fost cercetat în secţiunea S c.I, carourile 44-45, la adâncimea de 0,86 m, fundul surprins la -1,10 m. Acest complex este o groapă de formă rotundă, în plan cu dimensiuni de 1 x 0,44 m, ce intră sub profilul de SV al secţiunii. Umplutura gropii era alcătuită din pământ de culoare neagră, pigment de cărbune, pigment de cărămidă şi bucăţi relativ mari de lemn carbonizat. Complexul 11 se încadrează din punct de vedere tipologic şi cronologic în tipul de gropi destinate extragerii pământului galben, utilizate după aceea ca gropi menajere, datate în secolele XVI-XVII.
Complexul 12, identificat în secţiunea S c.I, carourile 45-46, la adâncimea de 0,90 m, se adânceşte aproximativ 0,30 m, are o formă rotundă, în plan cu dimensiuni de 1,32 x 0,52 m, intrând în profilul de NE al secţiunii S.c.I. Groapa acestui complex conţinea o umplutură de pământ negru cu pigment de cărbune, cărămidă mărunţită şi var fără material arheologic. Acest complex este similar cu cel anterior, datat în secolele XVI-XVII.
Complexul 13, a fost surprins în secţiunea S c.I, caroul 42, la adâncimea de 1,52 m şi continuă până la -1,70 m, este o groapă de formă rotundă în plan, cu dimensiuni de 0,7 x 0,4 m, intră în profilul de NE al secţiunii S c.I. Umplutura acestui complex este compusă din pământ de culoare cenuşie cu pigment de cărbune, pigment de chirpic. Inventarul complexului 13 este alcătuit din câteva fragmente ceramice de la vase modelate cu mâna, hallstattiene.
Complexul 14, a fost cercetat în secţiunea S.c.I, carourile 44-45, la adâncimea de 0,88 m, fundul fiind surprins la -1,30 m, are o formă rotundă cu dimensiuni de 1,04 x 0,72 m. Umplutura gropii complexului 14 era alcătuită din pământ de culoare cenuşie, în care au fost descoperite fragmente ceramice ce se încadrează din punct de vedere cronologic în epoca bronzului.
Complexul 15, a fost identificat în secţiunea S c.I, carourile 45 - 46, la adâncimea de 0,90 m, şi continua aproximativ 0,85 m de la nivelul de surprindere, avea o groapă de formă aproximativ rotundă, cu dimensiunile de 0,32 x 0,35 m, a cărei umplutură era alcătuită din pământ de culoare cenuşie. Materialul ceramic recuperat este alcătuit din fragmente ceramice modelate cu mâna, provenind de la vase de epoca bronzului.
Complexul 16, a fost cercetat în secţiunea S c.I, caroul 52, la adâncimea de 1,02 m, fundul fiind surprins la -1,55 m, este o groapă de formă aproximativ rotundă, cu dimensiuni de 1,60 x 0,80 m, intră în profilul de SV al secţiunii. Umplutura gropii acestui complex este alcătuită din pământ de culoare cenuşie şi conţinea fragmente ceramice modelate cu mâna, provenind de la vase ce se încadrează cronologic în epoca bronzului.
În afară de complexele prezentate mai sus, în cadrul cercetărilor arheologice desfăşurate în sectorul D al Rezervaţiei Arheologice de la Târgşoru Vechi au fost observate câteva zone de concentrare a materialului arheologic (fragmente ceramice), fără a se observa limite de complexe. Ca ipoteză de lucru, în momentul actual nu excludem posibilitatea ca cel puţin în unele cazuri să avem complexe care au fost distruse sau deranjate în perioada medievală de către locuitorii târgului.
O astfel de zonă a fost cercetată în secţiunea S.c.I, carourile 27-31, unde, la adâncimea de -0,40 - 0,72 m, a fost recuperată o cantitate mare de fragmente ceramice specifice secolelor II-III p. Chr. Materialul ceramic provenit din această zonă este alcătuit din fragmente de vase modelate cu mâna, dar şi modelate la roată, confecţionate dintr-o pastă de bună calitate, de culoare cenuşie, cunoscută ca tip "ciment". Împreună cu materialul ceramic a fost recoltată şi o cantitate mare de chirpic, inclusiv bucăţi mari de lipitură cu impresiuni de nuiele, provenind de la pereţii unor locuinţe. În acest caz considerăm că este probabil vorba de un spaţiu situat în apropierea unor locuinţe aparţinând aşezării din secolele II-III p. Chr.
În carourile 9-11, ale S c.II, la adâncimea de 0,45-0,55 m, a fost recuperată o cantitate foarte mare de material ceramic provenind în cea mai mare parte de la vase modelate cu mâna, specifice sec. II - III p. Chr. Nici în acest caz nu a fost observată existenţa unor limite clare de complex. Ulterior, în caroul 12 al secţiunii S.c.II, la 0,40 m de zona în discuţie şi la adâncimea de 0,70 m, a fost identificat colţul unei locuinţe ce urmează a fi cercetată în campania viitoare.
În campania din anul 2004 urmează a se continua cercetările în perimetrul necropolei de tip Cerneahov, pentru a se surprinde limitele acesteia, precum şi în colţul de nord-est al celei de-a doua incinte a Curţii Domneşti, unde trebuie clarificate problemele legate de edificiul descoperit în campania din anul 2003. Paralel, va continua cercetarea aşezărilor din mileniul I aflate în sectorul D.
Într-un viitor care sperăm să nu fie foarte îndepărtat, rezervaţia arheologică de la Târgşoru Vechi trebuie să se constituie într-un parc arheologic, în cadrul căruia să se pună în valoare atât monumentele medievale (curtea domnească, bisericile), cât şi celelalte vestigii aparţinând perioadelor mai vechi. Acest proiect trebuie să plece de la o premiză simplă, şi anume că prioritatea este de a conserva şi pune în valoare bogăţia de monumente ce acoperă o marjă largă de perioade şi nu administrarea eficientă din punct de vedere economic a unui teritoriu. Faptul că terenul viitorului parc se află în proprietatea mai multor instituţii ar putea constitui un obstacol care poate fi trecut prin înţelepciune şi negocieri.
Rezumat:
Rezervaţia arheologică de la Târgşoru Vechi este situată la 9 km NV de municipiul Ploieşti, în apropierea satului Târgşoru Vechi, la dreapta drumului judeţean Ploieşti–Strejnic–Târgşor, întinzându-se pe ambele maluri ale pârâului Leaota, astăzi colmatat. Obiectivele campaniei din anul 2003 au fost continuarea cercetării în zona de V a necropolei de tip Cerneahov, urmărindu-se surprinderea limitei sale din această parte şi reluarea cercetării celor trei aşezări suprapuse, aparţinând mileniului I, identificate şi cercetate parţial în sectorul D. În campania din anul 2004 urmează a se continua cercetările în perimetrul necropolei de tip Cerneahov, pentru a se surprinde limitele acesteia, precum şi în colţul de nord-est al celei de-a doua incinte a Curţii Domneşti, unde trebuie clarificate problemele legate de edificiul descoperit în campania din anul 2003. Paralel, va continua cercetarea aşezărilor din mileniul I aflate în sectorul D.