Târgşoru Vechi | Judeţ: Prahova | Punct: Balastieră Holcim | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ciupercă | Bogdan | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Anton | Alin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Hila | Tudor | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Dîșcă | Cătălin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Raport:
În perioada 25 septembrie – 22 noiembrie 2019 Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova a derulat cercetări arheologice preventive în zona comunei Târgşoru Vechi, jud. Prahova la vest de satul Târgşoru Vechi, la aproximativ 1,2 km est de râul Prahova. Cercetările au fost prilejuite de realizarea unei investiţii pe care o realizează firma Holcim în zonă şi anume un punct de exploatare a agregatelor.
Cercetarea arheologică preventivă a fost necesară deoarece o parte din terenul pe care urmează a se realiza exploatarea de agregate se găseşte în zonele de proteţie a doi tumuli de epoca bronzului, mai exact la 260 m vest-sud-vest de tumulul T 27 (Cod RAN: 130927.13), şi 295 m vest de tumulul T 29 (Cod RAN 130927.12). În campania de cercetări din anul 2019 a fost cercetat colţul de nord-est al acestei suprafeţe, pe o întindere de cca. 1 ha, lucrările fiind oprite din cauza condiţiilor meteorologice. Cercetările vor fi reluate în anul 2020 şi vor continua până la cercetarea integrală a sitului care se află în zona viitoarei exploatări de agregate.
Teritoriul comunei Târgşoru Vechi este unul foarte bogat în vestigii istorice şi arheologice. În cei peste 60 de ani de când cercetările arheologice au fost demarate în zona Târgşoru Vechi s-a acumulat o cantitate importantă de informaţii şi artefacte, contribuind la rescrierea istoriei locului. Cercetările arheologice întreprinse pe malurile pârâului Leaota au scos la lumină urme de locuire ce definesc toate epocile din paleoliticul superior şi până în secol al XIX-lea.
În anul 2019 cercetările arheologice preventive s-au derulat la aproximativ 2,2 km sud-vest faţă de Rezervaţia arheologică Târgşoru Vechi, spre râul Prahova şi au condus la delimitarea şi cercetarea unei importante aşezări datate în secolel VIII-X p. Chr. Aşezarea se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 2,5 ha, din care anul acesta a fost cercetată aproximativ jumătate.
Din punct de vedere metodologic pentru delimitarea întinderii sitului într-o primă fază a cercetărilor au fost proiectate trei secţiuni de control (S I, S II şi S III) de pe suprafaţa cărora a fost îndepărtat prin mijloace mecanizate stratul vegetal. Astfel, S I, având orientarea NE – SV, a fost amplasată la o distanţă de 105 m sud de drumul DC 129, având o lungime de 175 m şi o lăţime de 2 m.; S II, având orientarea NV – SE, porneşte de la sud de DC 129, intersectează în unghi de 90o secţiunea S I şi are o lungime de 312 m şi o lăţime de 2 m; iar S III, având orientarea NV – SE, porneşte de la sud de DC 129, intersectează secţiunea S I în unghi de 90o, este paralelă cu S II, la 48 de m est de aceasta şi are o lungime de 312 m şi o lăţime de 2 m.
După îndepărtarea stratului vegetal afectat de lucrări agricole din S I, S II şi S III au fost identificate mai multe complexe şi un volum important de materiale arheologice reprezentat cu precădere de fragmente ceramice, oase de animale, bucăţi de chirpic şi piatre de diferite dimensiuni. Cea mai mare parte a acestor materiale aparţin din punct de vedere cronologic secolelor VIII – X p. Chr.
În cea de-a doua etapă a cercetării prin practicarea celor trei secţiuni au fost delimitate şase suprafeţe care au fost identificate cu litere de la A la F. Astfel, Suprafaţa A (S. A): între drumul DC 129 la nord, S I la sud, limita zonei cercetate la est şi S III la vest; Suprafaţa B: între drumul DC 129 la nord, S I la sud, S III la est şi S II la vest; Suprafaţa C: între drumul DC 129 la nord, S I la sud, S II la est şi limita zonei cercetate la vest; Suprafaţa D: între S I la nord, limita zonei cercetate la sud, limita zonei cercetate la est şi S III la vest; Suprafaţa E: între S I la nord, limita zonei cercetate la sud, S III la est şi S II la vest; Suprafaţa F: între S I la nord, limita zonei cercetate la sud, S III la est şi limita zonei cercetate la vest.
În campania de cercetări din anul 2019, în suprafeţele A, B şi C au fost identificate şi cercetate un număr de 55 de complexe arheologice dintre care: 11 locuinţe, şase dependinţe / anexe gospodăreşti, trei instalaţii de foc exterioare locuinţelor, un cuptor metalurgic, două fântâni, două depozite de unelte şi arme din fier, două morminte de inhumaţie poziţionate pe axa E-V şi 28 de complexe reprezentând gropi de dimensiuni diferite, unele având funcţionalitate încă nedeterminată. Cea mai spectaculoasă descoperire a fost aceea a două depozite de unelte şi arme din fier, depuse în două gropi alături de oale şi ulcioare din lut.
Aşezarea identificată, a cărei cercetare a început în anul 2019 şi urmează a fi finalizată în anul 2020, este una dintre cele mai mari aşezări din perioada secolelor VIII-X p. Chr. din Muntenia şi se alătură celor cercetate până acum la Bucov Tioca, Bucov Rotari, Dridu sau cea de la Ţârgşoru Vechi din perimetrul Rezervaţiei Arheologice de aici.
Cele două depozite de unelte şi arme din fier reprezintă o descoperire unică în peisajul arheologic al Munteniei, fiind primele descoperiri de acet tip realizate în cadrul unei cercetări arheologice. Până în prezent depozitele de unelte şi arme cunoscute proveneau din descoperiri întâmplătoare, aşa cum este cazul depozitelor de la Radovanu, Curcani (jud. Călăraşi), Bârlogu (jud. Argeş), Budeşti, Dragosloveni, Obrejiţa, Răstoaca (jud. Vrancea), Ploieşti Triaj (jud. Prahova). Îngroparea acestor depozite de unelete şi arme se realizează în contextul ”embargoului” asupra fierului şi a pieselor de armament instaurat de către împăraţii biznatini asupra teritoriilor de la nordul Dunării. În acest context, la sfîrşitul secolului al IX-lea şi începutul secolului al X-lea, depozitele de unelte şi arme din fier ar fi putut căpăta valoarea de bunuri de prestigiu.
Bibliografie: