Târgşoru Vechi | Judeţ: Prahova | Anul: 1999
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Şantierul arheologic de la Târgşoru Vechi
Anul cercetarii:
1999
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Hallstatt; Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Necropolă;
Cod RAN:
| 130927.01 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
Târgşoru Vechi
Localitate:
Târgşoru Vechi
Localizare:
| 130927.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ciupercă | Bogdan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Lichiardopol | Dan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Diaconu | Gheorghe | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Niculescu | Gheorghe Alexandru | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Raport:
Campania de cercetări arheologice sistematice de la Târgşoru Vechi s-a desfăşurat în perioada 12 iulie-14 octombrie 1999, în sectoarele B şi C ale rezervaţiei (pe grindul care domină zona). Investigaţia s-a desfăşurat în cadrul a două suprafeţe: cas. 15C, plasată în colţul de NNE al incintei medievale, lungă de 15 m şi lată de 4 m (deschisă încă din campania anterioară) şi S II B 1, deschisă chiar în această campanie, situată chiar în interiorul celei de-a doua incinte medievale, lungă de 45 m şi lată de 2 m (în campania 1999 au fost cercetaţi până la solul viu numai primii 26 m).
Pe cele două suprafeţe deschise a fost surprinsă prezenţa a 24 de complexe (5 sunt complexe funerare aparţinând necropolei Sântana de Mureş – Cerneahov şi 19 medievale), cu inventarul lor, la care se adaugă material ceramic în cantităţi restrânse (câteva zeci de fragmente) provenit din nivelurile hallstattian, roman şi din sec. VIII-X p. Chr.
Complexele funerare aparţinând necropolei de tip Sântana de Mureş - Cerneahov sunt în număr de 5 (două de incineraţie – M 463 şi M 465 – şi trei de inhumaţie – M 464, M466, M467).
Mormintele de incineraţie sunt amândouă de tipul "în urnă", la unul dintre ele fiind sigură prezenţa capacului (M 463), cu groapa de formă aproximativ rotundă, adâncite între 0,57 şi 0,66 m de la nivelul actual al solului. Inventarul mormintelor de incineraţie este format din ceramică: urna M 463 este o oală, lucrată la roată, din pastă zgrunţuroasă, de culoare cenuşiu deschis, iar capacul un pahar din acelaşi tip de pastă, decorat cu rotiţa; urna M 465 (deranjat de groapa M 466, inhumat) se pare că este o oală lucrată cu mâna, alături de care mai apar fragmente de vase lucrate la roată din pastă zgrunţuroasă şi fină. Oasele calcinate, cel puţin în cazul M 463, nederanjat, se aflau depuse în urnă.
Mormintele de inhumaţie au groapa de formă dreptunghiulară, orientată N-S sau NE-SV, cu fundul aflat la adâncimi cuprinse între 1,00 m şi 2,03 m şi scheletele zăcând în decubit dorsal cu membrele întinse. Dintre cele trei morminte de inhumaţie două aparţin unor maturi (M 466 şi M 467) şi unul este de copil (M 464). Inventarul mormintelor de inhumaţie însumează o gamă destul de largă de tipuri de obiecte, dacă avem în vedere numărul restrâns de morminte dezvelit în această campanie. Ceramica reprezentată în special de vase din grupa fină cenuşie – căniţă (M 466), - castron (M 464); obiecte de metal – cataramă şi verigă de fier (M 467), cuţite de fier (M 466 şi M 467), fibule de bronz cu piciorul întors pe dedesubt, aflate pereche în centura scapulară a M 466; obiecte de corn – piepţeni de tipul cu mâner semicircular şi umeri laterali, din trei plăci prinse cu nituri de bronz (unul în M 466 şi celălalt antrenat într-o groapă de animal, la –1,10 mîn caroul 5 la S II B 1); obiecte de sticlă – mărgică (lângă craniul M 464) şi un pahar de sticlă, de formă conică (la N de craniul M 466).
Complexele medievale, cercetate în campania 1999, sunt în număr de 19 şi se înscriu în două categorii: gropi a căror utilitate a fost probabil menajeră şi urme ale amenajării celui de-al doilea zid de incintă al curţii domneşti.
Gropile de uz menajer, în număr de 10, au în general formă circulară, iar în profil formă de sac, mai înguste la gură (cu diametrul de 1,00 – 1,20m), uşor lărgite la mijloc şi albiate spre fund. Conţinutul lor este format din fragmente ceramice, în cantităţi relativ mici, cărbune, cenuşă.
Cealaltă categorie de complexe medievale, urme ale extinderii zidului de incintă, este reprezentată de o baie de mortar (surprinsă în peretele estic al S II B 1, în dreptul caroului 14, are lăţimea de 1 m), o groapă de mari dimensiuni – surprinsă în peretele de vest al S II B 1 pe o lungime de 4,5 m – în care se afla nisip şi var, probabil loc de depozitare a materialului de construcţie, şi 7 gropi de formă albiată, puţin adânci, care conţineau cărămizi fragmentare, pietre şi moloz, probabil locuri de debarasare de resturile rămase de la construirea extinderii zidului de incintă al curţii domneşti.
Un material ceramic divers, dar în cantităţi relativ restrânse (câteva zeci de fragmente), provine din nivelurile diferitelor situri, a căror existenţă era cunoscută în sectoarele cercetate.
Nivelului hallstattian îi datorăm prezenţa unor fragmente de castron cu marginea lată răsfrântă oblic în afară, pântecul slab arcuit, lucrate cu mâna dintr-o pastă cu cioburi fin pisate în compoziţie, cu suprafeţele bine netezite, pe alocuri fiind vizibile urme de lustru, arse brun închis-negru.
Mai bine ilustrat este nivelul roman (zona barăcilor de la nord de castru şi terme), surprins şi cu altă ocazie, din care provine ceramică (fragmente de castroane cu buza rotunjită uşor trasă spre interior, torţi de amfore, fragmente de vase de dimensiuni mai mari cu pereţii groşi, a căror formă este greu de precizat din cauza dimensiunilor reduse – probabil dolia sau mortaria), fragmente de olane şi de tegule – un fragment de ţiglă provine de la o tegula mammata, folosite probabil la acoperirea barăcilor romane surprinse în campaniile anterioare la circa 10-15 m spre SE.
Alte fragmente ceramice, în număr mic, aparţin nivelului aşezării de tip Dridu şi sunt fragmente de oale, din pastă cu mult nisip cu bobul mare şi pietricele mici în compoziţie, arse roşcat-cărămiziu şi decorate cu benzi de striuri orizontale sau slab vălurite.
Campania 1999 a confirmat extinderea necropolei de tip Sântana de Mureş – Cerneahov spre vest în aria cercetată, deşi densitatea mult diminuată a mormintelor, comparativ cu aria centrală, ar putea sugera apropierea de limita sa vestică; complexele medievale cercetate adeveresc extinderea incintei curţii domneşti în secolul XVII.