Târgovişte | Judeţ: Dâmboviţa | Punct: Sediul Băncii de Dezvoltare | Anul: 1996
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Şantierul arheologic Târgovişte
Anul cercetarii:
1996
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 65351.05 |
Județ:
Dâmboviţa
Unitate administrativă:
mun. Târgovişte
Localitate:
Târgovişte
Punct:
Sediul Băncii de Dezvoltare
Localizare:
| 65351.05 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Diaconescu | Petru | responsabil | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
Raport:
Amplasamentul, până în anul 1988 a fost ocupat de "Hanul Pitiş", după această dată fiind demolat ca şi restul construcţiilor ce aparţineau "Târgului din lăuntru", ridicate, majoritatea, în secolele XVIII-XX. De remarcat că din nivelele de locuire iniţiale au fost surprinse în secţiuni, mai multe gropi menajere (S.I-IV), o construcţie din lemn adâncită cu 0,80 m faţă de nivelul de calcare (în S.III) şi o alta din lemn, de suprafaţă, incendiată probabil la 1659 (monedă austriacă 1651) din prima jumătate a secolului XVII. Anterior mijlocului sec. XIX, zona cercetată nu a fost locuită permanent. Singurele prezenţe depistate sunt trei construcţii din lemn de mici dimensiuni, dintre care, două de suprafaţă (L1, L3) şi a treia semiîngropată. Dintre ele, L2 şi L3 aparţin mijl. sec. XVII, iar L1 le este anterioară cu un secol. De formă aproximativ pătrată, cu latura de cca 3 m au pereţi din lemn susţinut de pari cu diametrul de cca 8-10 cm (vezi L3). Materialul, în majoritate ceramică, este destul de sărac cu excepţia lui L1 de unde s-au recuperat vase de uz comun cu decor specific sec. XVI. Perimetrul respectiv, în secolele XVI-XVIII, nu a fost locuit permanent (caracter gospodăresc) aici fiind probabil, grădinile şi livezile menţionate în documentele de epocă. Curăţarea terenului de resturile rezultate din demolare a scos la
iveală o clădire în "L" cu latura lungă pe strada Diţescu Stan (34 m) şi cea scurtă la strada Stelea (17,4 m), construită în două etape:
1. Construcţia iniţială de formă aproape pătrată 12,30 x 10 m, era formată dintr-un beci cu gârliciul orientat spre nord (pe spatele clădirii) şi o cameră la nivelul solului de 4,5 x 3,7 m. Beciul ridicat din cărămidă de 28 x 14 x 4 cm, prezintă ziduri groase de 0,90 m (cu excepţia gârliciului unde au 0,62 m). Înălţimea păstrată variază între 2,90 - 3,30 m, zidurile neavând fundaţie, ci numai un pat de mortar gros de 0,7 - 0,10 m. Este compus din două încăperi: prima de 6,70 x 4,80 m şi a doua din care se deschide gârliciul de 6,70 x 3,15 m. Între ele golul uşii (1,90 m) cu arc la partea superioară. Ambele încăperi
au acelaşi sistem de bolţire "în butoi" specific construcţiilor civile din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Beciul prezintă două guri de aerisire spre Strada Diţescu Stan şi una spre Str. Stelea. În pereţi erau practicate ocniţe la 1 m de podea dispuse două pe latura de nord şi două pe latura de sud. Pardoseala este nouă, din cărămidă de 24 x 11 x 6 cm, aşezată la reparaţiile din 1913. Gârliciul, orientat spre nord (în curtea interioară) cu laturile de 6,50 x 2,20 (la interior) prezintă o pantă, jumătate din planuri înclinate şi jumătate din trepte (refacerea din 1913, necesitată de noua berărie, distruge scara iniţială). La intrare se observă pornirile bolţii şi lăcaşul pentru boiandrugul uşii de acces la beci. Şi gârliciul dispune de două nişe plasate simetric la jumătatea lungimii sale. Între camera de la nivelul solului şi gârlici există un
spaţiu lat de 0,70 m ce reprezenta casa scării de acces spre camerele de deasupra beciurilor. Stabilirea negustorilor şi meseriaşilor proveniţi din "Târgul din afară" în "Târgul din lăuntru", va produce o adevărată "febră" a construcţiilor în zonă ridicându-se numeroase prăvălii, ateliere, hanuri (numai 120 în 1845). De aici înainte va fi menţionat în documente "Hanul Filip". Se ridică două noi corpuri de clădire: una în prelungirea celei vechi pe strada Diţescu Stan de 21,5 m şi alta alăturat la 3,60 m pe strada Stelea, ambele orientate Nord-Sud. Construită pe fundaţii de piatră adânci de 0,30 - 0,70 m cu ziduri de piatră şi cărămidă parţial în casete mici (specifice sec. XIX), construcţia prezintă parţial beciuri (trei) parter şi etaj. În acest moment se modifică şi corpul iniţial căruia i se adaugă etajul. Din observaţiile făcute înainte de demolarea clădirii am observat că zidăria etajului foloseşte cărămidă cu aceleaşi dimensiuni (26 x 13 x 4,5) ca şi restul construcţiei de la 1845.
Tot la această dată se schimbă şi soluţia de acoperire a vechiului beci, renunţându-se la bolţi, ce sunt sparte, locul lor fiind luat de un planşeu din lemn susţinut pe grinzi de stejar pătrate (latura 22 cm) asemănătoare cu cele de la beciul din imediata apropiere nordică. A reieşit că cea mai veche construcţie din materiale durabile este "Hanul Pitiş", ridicată de biv vel serdarul Dumitrache Papazoglu (bunicul colonelului Papazoglu) înainte de 1787, pe un teren pe care-l cumpărase de la căminarul "Jartoglu". După 1844 este transformat în han de către noul proprietar Filip, cel extinde. Până în prezent, este singurul cercetat complet, arheologic şi arhitectonic reprezentând cele două faze importante ale târgului sus amintit, cea medievală şi cea modernă.