Târcov | Comuna: Pîrscov | Judeţ: Buzău | Punct: Piatra cu lilieci | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Epoca bronzului; La Tène; La Tène târziu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil; Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată; Cetate; Fortificaţii;
Cod RAN:
| 48646.01 |
Județ:
Buzău
Unitate administrativă:
Pîrscov
Localitate:
Târcov
Punct:
Piatra cu lilieci
Localizare:
| 48646.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Fărnoagă | Smaranda | participant | Instiuție Nedefinită |
| Morteanu | Roxana | participant | Instiuție Nedefinită |
| Vlad | Andrei | participant | Instiuție Nedefinită |
| Sîrbu | Valeriu | responsabil | Muzeul Brăilei |
| Costache-Bolocan | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Matei | Sebastian | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
| Trohani | George | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
Aşezarea fortificată de la Târcov se află plasată în Subcarpaţii de Curbură, pe o culme numită „Piatra cu Lilieci”, ce are trei dintre laturi abrupte şi o înălţime maximă de aproximativ 750m. Această înălţime a fost locuită încă din epoca bronzului (cultura Monteoru) şi, sporadic, în sec. IV-III a. Chr., dar cea mai semnificative vestigii aparţin epocii geto-dacice târzii. Situl se împarte în două unităţi distincte: un platou-acropolă, lung de 160m, şi o succesiune de trei terase, dintre care cel puţin două sunt fortificate cu ziduri de piatră. Accesul de la cele trei terase la platoul-acropolă se făcea printr-o şa îngustă, de 2-3m, şi lungă de aproximativ 100 m.
Una dintre priorităţile noastre a fost finalizarea cercetării fortificaţiei dintre Terasele 2 şi 3, unde au fost identificate, cel puţin, două momente distincte de fortificare, extinse pe o distanţă de 20m. Totodată, am urmărit şi continuarea cercetării Terasei 2 pentru a culege date privind locuirea propriu-zisă. Astfel, au fost prelungite secţiunile S2 şi S4 spre N, cu încă 6 metri, şi a fost deschisă o nouă suprafaţă, S6, paralelă cu S4, cu dimensiunile de 6 x 2m. În urma acestor extinderi secţiunea S4 a atins lungimea totală de 45 m, iar S2, o lungime totală de 16m. Un alt obiectiv important a fost extinderea săpăturilor pe platoul-acropolă, pentru a verifica stratigrafia şi a culege noi informaţii privind locuirea din această zonă. Cercetarea s-a concretizat prin deschiderea unei noi secţiuni, S7, cu dimensiunile de 10 x 2 m. Săpăturile efectuate în această secţiune, deşi nefinalizate, ne-au oferit informaţii preţioase privind, în special, depunerea din epoca bronzului.
În această campanie vestigiile aparţinând epocii bronzului au avut o pondere relativ însemnată, datorită deschiderii unui nou sector pe Platou unde, din cercetările mai vechi, fusese depistat un strat consistent aparţinând culturii Monteoru. De asemenea, o cantitate destul de mare de fragmente ceramice monteorene au fost recoltate dintre pietrele care alcătuiau structurile de fortificare şi susţinere a Terasei 2. Menţionam că pe Terasa 2 nu există strat de cultură monteorean, iar fragmentele ceramice aparţinând acestei culturi sunt sporadice. Aşadar, este firesc să presupunem că în momentul amenajării Terasei 2 şi a fortificaţiei dacii să fi decapat cu totul stratul de cultură acumulat în epoca bronzului, fiind utilizat, daca putem spune aşa, ca „liant” la fixarea bolovanilor, având o textură clisoasă, de culoare cenuşiu-gălbuie.
Locuirea de epoca bronzului de pe Platou a fost cercetată parţial în campania din acest an, prin deschiderea unei noi secţiuni, respectiv S7(L=10m; l=2m), trasată transversal pe culmea Piatra cu Lilieci, paralelă cu panta. În carourile 1, 2 şi, parţial 3, ale noii secţiuni, chiar de la nivelul actual de călcare, şi, apoi, gradual către mijlocul secţiunii, a fost identificată stânca nativă.
În c.4, 5 şi parţial 3, stratul de cultură avea o stratigrafie relativ simplă:
- 0-0,15/0,20 m, strat vegetal actual, compus din humus de pădure şi frunze descompuse. Materialul arheologic este rar, fiind compus din fragmente ceramice dacice şi monteorene;
- (0,15/0,20-0,30/0,35)m, strat de cultură dacic; materialul ceramic este amestecat, preponderent de factură monteoreană, ceea ce ne sugerează faptul că partea superioară a stratului de epoca bronzului a fost puternic afectată;
- (0,30/0,35-0,55/0,70)m strat de epoca bronzului, neafectat de locuirea dacică;
- (0,55/0,70)m, în jos, se află argilă gălbuie şi albicioasă şi pe alocuri stâncă nativă.
În ceea ce priveşte analiza ceramicii, putem face o serie de aprecieri. Astfel, în stratul vegetal şi în nivelul dacic au fost descoperite 82 de fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului, faţă de cele cca. 35-40 fragmente ceramice atribuite locuirii dacice. Fragmentele ceramice de epoca bronzului aparţin culturii Monteoru, respectiv etapei Ic3. Datorită gradului mare de fragmentare al acestora nu au putut fi identificate formele ceramice cărora le aparţin. Majoritatea acestora sunt lucrate din pastă semifină, bine omogenizată, cu cioburi pisate, pietricele şi nisip cu granulaţie relativ mică în compoziţie. Un procent important dintre ele sunt lucrate din pastă semifină, cu cioburi pisate şi pietricele în compoziţie, ceea ce conferă pastei un caracter friabil. De asemenea, au fost identificate şi câteva fragmente provenind de la vase lucrate din pastă semigrosieră, cu cioburi pisate, de dimensiuni medii, în compoziţie, pietricele, precum şi nisip cu granulaţie foarte mare. Între cotele – 0,35 şi – 0,55/0,57m au fost recoltate, de pe aceeaşi suprafaţă, 138 fragmente ceramice, toate atribuite culturii Monteoru, etapa Ic3. Dintre acestea, cea mai mare parte sunt lucrate din pastă semifină, bine omogenizată. La acest nivel au fost identificate mai multe forme ceramice, dintre care amintim o strachină cu buza uşor rotunjită şi fund relativ drept, lucrată din pastă semifină, bine omogenizată, culoare cărămiziu – gălbuie la exterior şi cenuşie la interior, fără decor. Au mai fost identificate: un fragment de capac de pixidă, cu margine de susţinere, lucrat din pastă semifină de culoare gri-cenuşie cu pete cărămizii, un fragment provenind de la o ceaşcă lucrată din pastă fină de culoare gri-cenuşie, decorată cu două brâuri aplicate, paralele, dispuse orizontal, la partea superioară, iar pe pântec câte trei linii paralele, incizate, dispuse sub formă de triunghi. Între – 0,55/0,57m şi – 0,69/0,70m au fost recoltate 104 fragmente ceramice, toate aparţinând epocii bronzului, respectiv etapei Ic3 a culturii Monteoru. Dintre acestea, cea mai mare parte sunt lucrate din pastă semifină.
În zona carourilor 4 şi 5 ale secţiunii S7 au fost identificate şi cercetate, parţial, două complexe aparţinând epocii bronzului.
Cpl.25 – complex adâncit, de formă cvasi-circulară, surprins pe o lungime de 1m şi lăţimea de 40-45cm identificat la – 0,55m, în carourile 4 – 5. A fost cercetat parţial. Umplutura este de culoare neagră, relativ compactă, pe latura sa de nord fiind vizibil un şir de pietre de dimensiuni medii (10 x 6cm). Fragmentele ceramice recoltate provin de la vase de tip Spendegefasse, cu buza relativ ascuţită, lucrat din pastă semifină, bine omogenizată, culoare gri-cenuşie, fără elemente de decor.
Cpl.26 – complex adâncit, de formă dreptunghiulară, identificat la -0,50 -0,52m, în c.3 şi 4, cu lungimea de 1,80 m şi lăţimea de cca. 60 cm. A fost cercetat parţial. Umplutura este de culoare neagră, afânată. Între -0,56/-0,60-0,64/-0,67m avea dimensiunile de 1,70 x 0,50 m. Fragmentele ceramice recoltate sunt atipice, astfel că nu se pot face mai multe observaţii.
Locuirea de epoca bronzului din zona Terasei 2 a putut fi documentată prin studierea materialelor ceramice aflate în poziţie secundară, printre pietrele fortificaţiei dacice. Fragmentele ceramice recoltate aparţin etapelor timpurii ale culturii Monteoru, respectiv Ic4-2, Ic4-3 şi Ic3.
Fragmentele ceramice aparţinând cele mai timpurii locuiri de epoca bronzului aparţin etapei MIc4-2 provin de la ceşti, cupe, vase cu gâtul uşor înălţat şi corp globular sau bitronconic. Acestea sunt realizate în majoritate din pastă semifină, bine omogenizată şi au culori variind de la gri-cenuşiu la cărămiziu-roşiatic. Decorul este realizat prin incizie – fals relief şi prin aplicare. Motivele decorative se compun din linii adânc incizate, aşezate orizontal, în general la partea superioară a vaselor, brâuri cu alveolări, orizontale, precum şi din împunsături fine, dispuse sub formă de şiruri simple sau multiple. Întrucât materialul ceramic se află într-o stare de fragmentare avansată nu au putut fi determinate prea multe forme ceramice. Fragmentele ceramice aparţinând etapelor Ic4-3 şi Ic3 sunt în număr mai mare, ceea ce poate însemna o locuire mai intensă a terasei la acest nivel. În cea mai mare parte acestea au fost lucrate din pastă semifină, bine omogenizată, cu cioburi pisate şi pietricele în compoziţie. Dintre formele ceramice identificate amintim ceştile cu două toarte, supraînălţate, trase din buză, cupe, vase-sac, boluri, vase cu gura puternic evazată şi corp globular sau bitronconic. Majoritatea fragmentelor ceramice sunt decorate. Decorul constă din cercuri concentrice incizate, triunghiuri incizate - simple, duble sau multiple, şiruri de linii paralele, incizate, orizontale, la partea superioară, brâuri aplicate cu sau fără crestături pe ele, şiruri de împunsături executate cu un obiect cu vârful ascuţit etc. Alături de fragmente ceramice, au mai fost descoperite şi alte obiecte cum ar fi un cuţit curb din piatră (Krummesser) şi câteva fusaiole.
Pe baza rezultatelor cercetărilor arheologice de la Târcov - Piatra cu Lilieci putem aprecia că locuirea din epoca bronzului din acest sit a debutat la nivelul etapei Ic4-2 a culturii Monteoru. Analiza materialului ceramic, precum şi observaţiile de pe Terasa 2 şi de pe Platou, permit concluzia că cel puţin aceste două zone ale culmii au fost locuite în epoca bronzului. Întreaga locuire atribuită epocii bronzului aparţine etapelor timpurii ale culturii Monteoru, ultimul nivel de locuire fiind atribuit etapei Ic3. Caracterul unitar al materialului ceramic, precum şi rezultatele parţiale obţinute în campania din acest an în secţiunea S7, constituie o dovadă a faptului că atât Platoul cât şi Terasa 2 au fost locuite concomitent, cel puţin la nivel Ic4-3/Ic3, de către aceeaşi comunitate.
Punctul Piatra cu Lilieci se înscrie într-un areal larg ce gravitează de-a lungul văii râului Buzău cu locuiri M Ic4-21. La aproximativ 1 km nord-est de Târcov -Piatra cu Lilieci se află situl Târcov-Vârful Dâlma2, culme locuită la nivelul epocii bronzului de o comunitate contemporană cu aceasta.
Cercetările din epoca dacică
Fortificaţia. Finalizarea cercetărilor în S4, c.7-18, plasată între Terasele 2 şi 3, ne-a permis o serie de observaţii privind amenajarea fortificaţiei. Astfel, în campania din 2009 s-au conturat trei zone distincte de fortificare, plasate pe o distanţă de 20 m, denumite de noi, convenţional, segmente sau tronsoane. Desigur că acţiunea de fortificare a urmărit şi consolidarea pantei, eventual extinderea zonei de locuit. Din fortificaţie s-a păstrat, cum era şi de aşteptat, doar fundaţia. Nu avem informaţii satisfăcătoare privind elevaţia, dar putem deduce că ea a fost în mare măsură din lemn, lucru sugerat de puţinătatea pietrelor, precum şi de lipsa unei zone de dărâmătură în faţa fortificaţiei. Nu trebuie exclusă o eventuală demantelare forţată sau utilizarea pietrei de către sătenii din Târcov, deşi zona este greu accesibilă.
În această campanie s-a observat faptul că segmentele 1 şi 2 au reprezentat, la un moment dat, un element complex de fortificare şi amenajare a marginii Terasei 2 şi a pantei, plasat în partea superioară a pantei. Amenajarea se întindea pe o lăţime de aproximativ 11m. În primii 8 m avem o aglomerare masivă de bolovani, ce pleacă din buza Terasei 2 şi merge,în jos, pe pantă. Capătul de S al acestei amenajări, aflat în pantă, se termină cu un şir de bolovani masivi, păstraţi sub forma unui parament cu două asize, susţinut de un rambleu format dintr-o aglomerare compactă de bolovani, aşezaţi pe o lungime de 2,60m, fixaţi pe pantă. Diferenţa de nivel între capătul de nord al amenajării de piatră şi paramentul exterior este de aproximativ 2m. Probabil că deasupra acestei amenajări de piatră a fost fixată o structură masivă din lemn care avea rolul de a închide accesul pe Terasa 2.
Al treilea segment, cu o lungime de aproximativ 7m, este plasat în c.14-18, fiind, practic, aşezat, în totalitate, în jumătatea inferioară a pantei. Este o amenajare distinctă, fără a putea preciza care a fost raportul cu structura aflată mai sus. În partea superioară s-au observat două şiruri de pietre ce puteau reprezenta doua paramente, însă, odată cu avansarea cercetării, s-a constatat că baza fundaţiei era formată din bolovani de mari dimensiuni, de 0,50-0,60m lungime, fixaţi unul lângă altul, direct pe argila gălbuie şi stânca nativă. Trebuie precizat că pentru o mai bună stabilitate, înainte de aşezarea primului rând de bolovani, s-a îndreptat panta prin săpare în argilă şi stâncă. Aşadar, această amenajare constituie, cu siguranţă, fundaţia unei structuri ce a susţinut probabil elevaţia din lemn sau piatră a fortificaţiei. Cele două „paramente” observate mai sus reprezintă, probabil, rezultatul fixării spre margini a pietrelor mai mari ce aveau una sau două laturi plate. Fundaţia era susţinută, la rândul ei, de un rambleu întins pe o distanţă de aproximativ 5 m. Rămâne o problema raportul cronologic şi morfologic dintre cele două mari structuri de fortificare din S4, care vor fi cercetate în campania viitoare.
În această campanie au fost cercetate 10 complexe, dintre care 8 din epoca dacică şi doar două din epoca bronzului. Complexele din epoca dacică sunt reprezentate de 3 gropi, o vatră, un bordei, resturile unei locuinţe de suprafaţă şi două adâncituri\alveolări sau posibile resturi de complexe anterioare amenajării Terasei 2.
În continuare vom descrie câteva dintre cele mai importante complexe.
Cpl.20 reprezintă o vatră pătrată, cu laturile de 1,10 m, amenajată pe un pat de pietre plate. Crusta, puternic exfoliată, era subţire (aproximativ 1,5 cm grosime) şi slab arsă. În jurul vetrei se aflau mai mulţi bolovani mari care, probabil, aveau rolul de a împrejmui vatra. La S de vatră a fost descoperită o zonă cu lipitură arsă, pe o suprafaţă de 2,20 x 1,10 m, ce ar putea reprezenta resturile unei construcţii incendiate. Date noi privind această construcţie, denumită Cpl.22, şi raportul ei cu vatra le vom putea avea în campaniile viitoare, odată cu extinderea săpăturii.
Cpl.21 reprezintă o groapă de mari dimensiuni, din c. 19 al S4, acesta fiind primul complex identificat pe Terasa 3. Cea mai mare parte din această groapă intră în malurile de V şi S, astfel că sunt greu de stabilit dimensiunile sale. Forma gropii este conică, fiind săpată, parţial, în stânca nativă, de la cota de aproximativ 0,40 m, baza fiind la -1,30 m, de la nivelul actual de călcare. Umplutura este brună, compactă, cu aspect clisos, ce conţine foarte multă rocă cochiliferă spartă, pigment de cărbune, oase de animale şi fragmente ceramice dacice. Remarcăm un fund de vas cenuşiu şi un fragment de borcan decorat cu brâu crestat. Probabil că această groapă reprezenta o anexă a Bordeiului 27, aflat în imediata apropiere.
Cpl.23 – groapă menajeră, descoperită în S6, c.A2, în formă de clopot, cu diametrul gurii de 0,80 m, diametrul maxim de 1,25 m şi adâncimea este de 1 m. A conţinut o umplutură cenuşie, gălbuie pe alocuri, cu mulţi pigmenţi de cărbune, fragmente ceramice, oase şi câteva pietre masive.
Cpl.27 - complex adâncit, de mari dimensiuni, probabil bordei, descoperit în capătul de S al S4, în zona unde se termină panta şi începe Terasa 3. Acesta s-a observat doar parţial deoarece cea mai mare parte intra în profilul de vest al secţiunii. Lungimea părţii superioare este de 2,50 m, baza de 1,90 m, iar adâncimea maximă este de 0,70 m, el fiind săpat de la cota de 0,40 m, faţă de nivelul actual de călcare. Materialul arheologic descoperit la baza acestui complex este compus din fragmente ceramice dacice ce se pot încadra în sec. I p.Chr. Stratigrafic, s-a observat că acest bordei este anterior amenajării structurii de fortificare din zona c.14-18, fiind umplut, parţial, cu pământ şi pietre sparte folosite în amenajarea fortificaţiei.
Piesele descoperite au intrat în patrimoniul Muzeului Judeţean Buzău, unde vor fi supuse operaţiunilor de conservare şi restaurare.
S-au luat, de asemenea, măsuri primare de protecţie şi conservare a zidurilor şi a complexelor descoperite, prin sprijinire şi acoperire cu pietre, folii de plastic şi pământ.