Tălmaciu | Judeţ: Sibiu | Punct: Cetatea Landskrone | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Beşliu Munteanu | Petre | responsabil | Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
Raport:
Cetatea medievală numită în documentele medievale Landskrone a fost aşezată pe o înălţime ce domină regiunea de la ieşirea transilvăneană a Defileului Oltului. Dealul aflat mai aproape de Boiţa, aparţine oraşului Tălmaciu.
În comparaţie cu ultima cercetare arheologică din 1999, ruinele cetăţii sunt agresate de trei antene pentru telefonie mobilă; a patra antenă a fost amplasată în exteriorul zidurilor. Proprietarii terenului s-au schimbat. În prezent terenul este în proprietatea Staţiei de meteorologie, care-şi afla baza acolo.
Ruinele cetăţii medievale de la Tălmaciu au fost cercetate arheologic în două rânduri. Pe baza cercetărilor arheologice a fost publicat un studiu.1 Alte două încercări ulterioare de reluare a cercetării arheologice au eşuat din motive financiare. În anul 2008 am obţinut fonduri din sponsorizări şi am finalizat cercetarea arheologică.
Cercetarea arheologică a avut trei obiective: construcţia interioară cu ziduri din piatră vizibile la suprafaţă, ipotetic identificată cu o capelă;2 zona de N, în interior, acolo unde am descoperit în campaniile trecute urme masive de locuire şi în exterior, la unde planul zidului de incintă era neclar.
Casa comandantului cetăţii (SI,SII,SIII, C1)
Cercetarea construcţiei din piatră s-a realizat cu o secţiune în ax, alte două laterale şi o casetă.
Construcţia interioară de la S, în imediata apropiere a zidului de incintă, avea dimensiunile în interior de 11,50 x 6 m, zidurile perimetrale late de 0,60 m alcătuite din pietre de râu şi puţine fragmente de cărămizi între rosturi. Pe latura îngustă de la SV, zidul a fost refăcut, fiind îngroşat. Pe această latură a fost evidentă intrarea în ax, acolo unde s-au folosit cărămizile. Faţă de nivelul actual, construcţia se află la -2,80 m. Încăperea subterană a fost astupată inegal, mai mult pământ în zona laturilor scurte, mai ales la SE, unde s-a măsurat adâncimea maximă. O intrare în ax se afla probabil şi la SE, profilul de N al secţiunii neputând pătrunde în adâncime, pe lângă zid.
Urmele celor două gropi înregistrate în solul viu şi a treia cu urme de lemn din SIII sunt dovezi că încăperea subterană, necompartimentată cu zid din material durabil, era acoperită cu tavan din lemn sprijinit pe stâlpi din acelaşi material.
Îngroşarea laturii de SV cu folosirea cărămizilor, urmele a doua nivele de construcţie indică două faze de construcţie. Dărâmăturile cu cărămizi sugerează că în etapa a doua s-a folosit, la fel ca şi la masivul turn de poartă, cărămida.
Terenul cercetat arheologic a fost deranjat de căutătorii de comori, care nu au atins zona de lângă ziduri şi nivelurile inferioare de depunere. În aceste locuri am găsit materialul arheologic medieval, arme şi unelte.
Planul construcţiei sugerează că ea nu a fost folosită drept capelă ci, mult mai probabil, a adăposti castelanul şi eventual mica garnizoană. Analogii sunt dificil de găsit în Transilvania.3
Zidurile de incintă de pe latura de N, NE (SIV)
În partea de NE a platoului, în exteriorul gardului de sârmă ce împrejmuieşte Staţia meteo, se află in situ structuri de zidărie dispuse în paralel la o distanţă de 6 m una de alta, a doua în panta dealului. La N de zidul inferior se văd urmele unui drum ce pleacă de la turnul de S. Ambele ziduri au lăţimea de 1,50 m. Secţiunea arheologică a arătat că zidul dispus superior, cu pietrele aşezate pe cant, a fost ridicat într-o etapă ulterioară. El a lăsat în zona cercetată o deschidere spre interiorul cetăţii.
Amenajarea interioară de la NE (SV)
În zona turnului de la S cercetarea arheologică a evidenţiat urmele unei construcţii de suprafaţă amenajată din pietre şi cărămizi. Din demolarea construcţiei a rezultat un strat masiv de dărâmături cu material arheologic bogat. La baza stratului este un nivel de arsură, suprapus de unul cu urme de ardere şi materiale de construcţie; peste aceste depuneri s-a aşezat zidul de incintă care se vede astăzi.
Materialul arheologic
Materialul ceramic medieval rezultat din SVI este abundent, el nefiind încă desenat. Tot de acolo provin vârfuri de săgeţi şi cuie. În casa comandantului cetăţii s-au descoperit vârfuri de săgeţi, o scăriţă de şa, o zăbală şi un fragment de sabie din fier îndoită.
Este certă refacerea zidului de nord-est a incintei, a turnului din capătul de S, a casei castelanului şi a turnului de pe latura de sud-vest. Fără mai multe casete de control ale zidului de incintă este dificilă reconstituirea în detaliu a planului. După cum au arătat săpăturile arheologice deja efectuate, demolarea zidului pe bune porţiuni face dificilă reconstituirea planului. Chiar în aceste condiţii nu sunt susţinute ipoteze cum sunt cele legate de „capelă” sau de o încăpere anexă în capătul de N a incintei, acolo unde grosimea segmentelor de zidurilor şi dispunerea nu susţin o asemenea afirmaţie.4 Oricum, cetatea de la Tălmaciu merită o ultimă campanie de cercetări arheologice.
Şantierul arheologic Tălmaciu (analiza resturilor de oase de animale)
Alexandru Dobrescu
Au fost luate în considerare 538 fragmente de oase de animale fiind identificaţi:
- 14 porci: 3 masculi foarte bătrâni, 8 adulţi, 2 tineri (aproximativ 6 luni), unul foarte tânăr (aproximativ 1,5 luni);
- un ierbivor nerumegător (adult?);
- ierbivori rumegători: doi adulţi (oaie),un tânăr (miel);
- păsări: un adult (pasăre), un pui.
Stabilirea speciilor de animale şi a numărului s-a făcut după examinarea oaselor relevante de mandibulă, humerus, femur, coxale, dinţi, măsele, colţi.