Ţaga | Judeţ: Cluj | Anul: 1996
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Lazarovici | Gheorghe | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Meșer | Mihai | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
Staţiunea de la Ţaga se află pe malul vest al lacului Hodoş. În anul 1995 au fost semnalate, în diferite puncte, urme de locuire şi o fortificaţie cu şanţ de apărare. Lucrările privind descărcarea terenului de sarcină istorică au continuat cu supravegherea lucrărilor la construcţia de noi staţii şi săparea unor şanţuri pentru conductele de apă, apă menajeră, electricitate, gaz, pompe, ş.a.
În suprafaţa {S3}, cu dimnsiunile de 10 x 10 m, au continuat cercetările în {L15} identificată în campania precedentă, locuinţă de mari dimensiuni, cu un deosebit de bogat material ceramic, situată în partea inferioară a stratului de cultură.
S-au descoperit: un şănţuleţ neolitic (G14) provenit de la o palisadă (?); un sistem de semnalizare sau apărare aflat pe marginea de nord a fortificaţiei.
{În Sonda 6} (obiectiv 1 la Meşter) cu acest număr a fost marcat un şanţ pentru o conductă de aducţiune, care traversa zona de sud-est a staţiunii, dinspre vechea staţie la noua staţie. Lungimea acestuia era de 58 x 0,6 x 1,2 m. El se afla pe o direcţie de 10 m sud-est de stâlp şi la 30 m depărtare de stâlpul de înaltă tensiune, din colţul vechii staţii. S-a descoperit o porţiune din şanţul de apărare, la vest de săpătura de anul trecut (S5). Ceramica descoperită din pastă bună, culori deschise de la arderi oxidante, pastă cu aspect bun. Pe alocuri au apărut resturi mărunte de chirpici, provenite din vecinătatea unor complexe nesurprinse în săpătură. Semnalăm descoperirea unui fragment de la un vas cu un mare buton, ce poate fi şi un sigiliu.
{Secţiunea 7} se află la 4,8 m distanţă (ca direcţie) de stâlpul de înaltă tensiune. La cca. 60 m vest de stâlp, a fost sesizat un alt sector. Şanţul de apărare, de dimensiuni mai mici decât porţiunile găsite până acum aici sau la Iclod.
{Stratigrafia}. Diferenţe privind grosimea, structura şi materialele arheologice în diferite puncte ale aşezării au fost sesizate şi în acest an. De sus în jos, în {S3}, există următoarea succesiune stratigrafică precizată şi în campania precedentă şi completată acum:
0 - -0,30/0,40 m humus recent, negru-brun, cu deranjări în partea din amonte (sud) şi depuneri în partea din aval (nord), determinate de amenajările din curtea staţiei de gaz (la acest nivel apar 7% din totalul materialului);
-0,30/0,40 - -0,50 m strat de cultură, negru, cu urme de chirpici mărunt, oase unelte şi ceramică (cca. 2% din totalul materialului);
-0,50 - -0,70 m strat de cultură, negru cu nuanţe mai brune, cu dărâmături masive sau mărunte de chirpici provenind de la două construcţii diferite (L15, o locuinţă; şi P16 o platformă de chirpici mărunt);
-0,80 - -0,90 m, brun, argilos, strat de cultură, cu resturi ceramice, oase şi urme de gropi;
-0,90 m resturi de humus şi sol brun de pădure.
Cercetarea în S3 a fost încheiată. Situaţia stratigrafică din S2, aflată la cca. 50 cm nord de S3, şi S1, aflată la 4 m nord de latura de nord a lui Su 3, este în linii mari aceeaşi. Pe măsură ce se înaintează spre nord şi est observăm că straturile coboară către nord. Spre vest (în S6 - S7) stratul de cultură este discontinu.
{Complexele}. Primele 10 complexe au fost semnalate în profilul unui canal paralel cu şoseaua. În săpături au mai fost semnalate alte 5 complexe: o mare locuinţă (L15), a cărui cercetare a continuat şi s-a încheiat în această campanie; alte 3 zone cu resturi de şanţ de aprare, marcate în timul cercetării drept gropi (G11 - G13); resturile unei locuinţe (L16), tăiată de o palisadă mai recentă; un şanţ de palisadă (G14); şi 4 gropi (G18 - 19; G20 - G21); urmele unui sistem de apărare spre nord, unde se afla foarte probabil o poartă sau un turn de pază (marcat cu nr. 22), situat în afara şanţului, în zona unei construcţii. Sistemul de apărare va fi analizat separat de M. Meşter într-un studiu separat.
Şanţul palisadei (G14). Urmele acestei palisade au apărut la adâncimea de 0,60 m, în c. C2. El se observa mai bine în profilul de nord al secţiunii 3. Tot el tăia o aglomerare de chirpici (L16) sau acest chirpici ţinea de vreo construcţie a sistemului de fortificaţie. Este greu de precizat deoarece informaţiile au fost culese în campanii diferite.
Acesta se contura foarte bine la baza stratului de cultură şi mai ales în pământul brun şi galben.
Palisada se afla în diagonală, pe traseul suprafeţei şi a fost surprinsă şi în săpătura lui M. Wiettemberger (G14), care traversa colţul secţiunii 2. Ea străbătuse, cu siguranţă, şi traseul secţiunii 1, dar nu a fost sesizată. Aceasta trecea la cca. 1,5 m de resturile dărâmăturilor locuinţei L15 iar la cca. 60 cm de marginea ei. Lungimea pe care a fost reperată era de 7,5 m.
Pe traseu, într-o zonă în care şanţul lipsea, s-au găsit pietre plate pe care M. Meşter le consideră ca ţinând de o deschidere în palisadă, pietruită. Pe traseul şanţului s-au găsit gropi mai mari (d. 30-45 cm), de la stâlpii de bază ce menţineau structura palisadei şi de la alţii, mai înguşti (d. 18-20 cm).
Palisada este similară, ca dimensiuni şi structură, celor de la Iclod, fiind realizată într-o tehnică apropiată: adică se sapă un şanţ lat de 20-35 cm şi cca. 50-60 cm adâncime, în care se înfig stâlpii, după care şanţul este astupat. Şanţurile de la palisada de la Iclod erau mai drepte, mai regulate. Aici stâlpii sunt mai apropiaţi unul de altul. Unii dintre stâlpi fac parte din structura locuinţei sau provin de la anexele ei. Stâlpii locuinţei erau mai puţin adânciţi comparativ cu stâlpii palisadei.
Pe baza unui fragment ceramic descoperit în fundaţie constatăm că acesta este timpuriu, după decor aparţine fazei II a grupului Iclod, poate chiar fazei I/II.