Tăcuta | Judeţ: Vaslui | Punct: Dealul Miclea (Paic) | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2012
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare deschisă; Necropolă;
Cod RAN:
| 166244.01 |
Județ:
Vaslui
Unitate administrativă:
Tăcuta
Localitate:
Tăcuta
Punct:
Dealul Miclea (Paic)
Localizare:
| 166244.01 |
Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Enea | Sergiu Constantin | participant | Liceul "Ion Neculce" Târgu Frumos |
| Lazanu | Ciprian Cătălin | participant | Muzeul Judeţean "Ştefan cel Mare", Vaslui |
| Furnică | Radu-Gabriel | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Gafincu | Alexandru | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Munteanu | Bogdan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Pricop | Loredana | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Tencariu | Felix Adrian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Vornicu | Andreea | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Vornicu | Diana Măriuca | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Boghian | Dumitru | responsabil | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava |
Raport:
Situl de la Tăcuta–Dealul Miclea/Paic1 se află în zona central-nordică a Podişului Central Moldovenesc2, pe reversul de S-SE al Coastei Iaşilor, pe cursul mijlociu al pârăului Rediu (bazinul Dobrovăţ).
Cercetările de diagnostic arheologic din anul 2012 (20 august - 1 septembrie) s-au putut desfăşura graţie sponsorizării firmelor S.C. Electrica Serv S.R.L. din Buftea şi S.C. RFW. S.R.L. din Urziceni, reprezentate prin Domnul Eduard Claudiu Stoica, facilitată de dr. Gelu-Laurenţiu Chiriac, directorul Muzeului ”Ştefan cel Mare” din Vaslui3.
A continuat evaluarea locuirilor protoistorice şi a stării de conservare a patrimoniului, prin metode neintruzive (noi suprafeţe scanate magnetometric, carotări, determinări paleo-geografice, periegheze etc.) şi intruzive (continuarea investigării secţiunilor arheologice începute în anul precedent: S.I-V/102 mp), precizându-se, deocamdată, nivelurile de locuire: Cucuteni A3 (cca. 4450-4350 cal BC) şi începutul culturii Noua (sec. XVI BC). S-a continuat investigarea complexelor arheologice, descoperite şi s-a obţinut un profil stratigrafic complet (S.I-S.V, L=32 m).
L.1/2011, identificată în S.I, a fost intersectată şi pe traseul S.III/2012, m. 9-14,50, –0,30 şi –0,60 m, sub forma unor lutuieli masive de pereţi şi podea (cu amprente de substrucţie lemnoasă), amestecate cu ceramică pictată şi grosieră, plastică antropomorfă şi zoomorfă, unelte litice şi osteologice etc. În colţul de sud–sud-vest au fost găsite resturile unui cuptor cu grătar perforat, probabil pentru ars ceramica (C.1/2012). Coroborarea datelor magnetometrice cu realităţile arheologice ne conduce la concluzia că L.1/2011 se extinde şi în porţiunea nesăpată, pe traseul SII, având formă rectangulară (axul lung NNV-SSE).
În spaţiile de la vest şi sud de L.1, s-au găsit resturile complexului ceramic dintre m. 14-20, – 0,40-0,70 (S.I şi S.III), alcătuit dintr-o mare cantitate de ceramică, mai ales pictată şi vase de provizii, multe întregibile. Tot în acest spaţiu (S.I şi S.III), m. 17-20, –0,60-0,70 m, a fost găsită o aglomerare de oase şi coarne de cervidee, unele ”lepădate”, altele cu craniu, cioplite şi/sau perforate. Asocierea cantităţii mari de ceramică cu materialele osteologice în lucru vorbeşte, credem, de existenţa unui spaţiu/ complex gospodăresc, unde se depozita ceramica, se tranşau animalele sacrificate şi vânatul şi, la un moment dat, se prelucra osul/cornul (atelier?). Această funcţionalitate pare întărită de descoperirea vetrei exterioare (V.1/2012), (S.III, m. 14.50, spre profilul nordic), continuată în martor, care păstra o anumită coerenţă, precum şi a lipiturilor răvăşite, a unor nicovale, pietre de şlefuit şi râşniţe.
A fost terminată învestigarea gropii 1/Gr. 1/2011 (partea identificată în S.I). Avea o formă circulară neregulată, cu dimensiunile finale de 3,40 (S.I, m. 1,60-5) x 1,50 m deschidere spre sud. Circa 1/3 se continuă spre nord, în S.II. Gr.1 a apărut de la –0,30m, sub forma unei aglomerări circulare de materiale arheologice. Fundul gropii ajunge, în dreptul m.3/S.I la –1,35 m de la nivelul actual, având o adâncime reală de –1,15 m (faţă de nivelul de săpare).
Săpată pentru extragerea argilei, Gr.1 a fost umplută în timp, cu resturile unui atelier de olar: cenuşă, resturi de lut prelucrat şi diverse materiale, depuse în straturi alveolate (ceramică pictată şi uzuală, pietre, oase, scoici, melci, plastică, lipituri de vatră, linguriţe de lut, tipar de lut, ”bulgăraşi” de hematit, căpăcuite cu lentile argiloase de nivelare).
Mormintele au fost descoperite în acelaşi perimetru, definindu-se o necropolă. M.5/2012 – de incineraţie (S.I, m. 13.20-13.60, –0,45 m) se afla sub trei lespezi grezoase (semn de mormânt?). Groapa nu a putut fi determinată, din cauza nediferenţierii solului. Era compus din resturile puternic calcinate ale unui copil (Infans I) şi câţiva cărbuni, depuse într-o mică groapă (aprox. 40 cm diametru), poate într-un săculeţ. M.6/2012 – inhumaţie (?) descoperită/păstrată parţial (S.I/2012 m. 19.90, –0,65-0,70). Este vorba de un fragment de calotă umană, aflată deasupra şi printre vestigiile cucuteniene, care credem că nu poate fi atribuită nivelului eneolitic, ci provine din groapa unui mormânt de epoca bronzului, care urmează a fi definit, deoarece continuă în porţiunea nesăpată. M.7/2012 – inhumaţie (S.IV-S.V/2012, m. 11-12, –0,30-0,60 m). Groapa era ovală, neregulată (L = 2.10 m; laţ .= 0.90/1 m). Defunctul (Maturus) era depus în decubit dorsalo–lateral dreapta, cu picioarele chircite spre dreapta, humerus-urile pe lângă torace, antebratul stâng adus pe abdomen, orientarea generală NNV–SSE. Gradul de conservare era mulţumitor, deşi prezenta ”prăbuşirea” părţii frontale şi a mandibulei, dislocări ale tibiei şi peroneului drept lipsa antebratului drept, porţiuni de coloană şi cutie toracică. Ca inventar, în M.7/2012, au fost depuse: în dreapta capului–un vas-sac, decorat cu brâu simplu, iar la picioare – două vase de tip kantharos, unul mai mic aşezat într-unul mai mare (ultimul decorat cu caneluri uşor oblice); torţile acestora, nu ştim dacă întâmplător sau nu, se găseau orientate perfect cardinal.
Perieghezele efectuate au condus la identificarea a două noi situri, care completează harta arheologică a zonei: Tăcuta–Dealul Siliştea (Barajul/Acumularea Tăcuta), cu materiale ceramice şi osteologice încadrate în cultura Noua, şi Rediu Galian–Silişte, com. Codăeşti, vatra unei aşezări medievale (sec. XV-XVII) şi o necropolă medievală târzie (sec.XVII-XVIII).
În concluzie, considerăm că situl de la Tăcuta, jud. Vaslui ar trebui să intre într-un program de cercetare arheologică sistematică, interdisciplinară, pentru investigarea extinsă a complexelor arheologice cucuteniene, cu elemente de aspect Hăbăşeşti, şi a necropolei de la începuturile culturii Noua.
Note:
1.
1. D. Boghian, C. C. Lazanu, Mariuca-Diana Vornicu, Andreea Vornicu, Elena Vieru, Al. Gafincu, B. Munteanu, S. C. Enea, T. Dogariu, Tăcuta, com. Tăcuta, jud. Vaslui. Punct: Dealul Miclea (Paic), CCA 2012, p. 269-271; A. Asăndulesei, F.-A. Tencariu, S. Gania, Aplicaţii de topografie arheologică şi prospecţiuni geofizice în aşezarea de la Tăcuta, jud. Vaslui , CCAA 2012, p. 271. O versiune detaliata pe CD volumului.
2. I. Gugiuman,V. Cîrcotă, V. Băican, Judeţul Vaslui, Editura Academiei, Bucureşti, 1973, p. 20-21.
3. Colectivul de cercetare le mulţumeşte călduros şi pe această cale. De asemenea, mulţumim studenţilor: Marian Sergiu Ţifui, Dumitru-Ionuţ Stigleţ, Bogdan Mitică Viţelariu, Flavius Răzvan Derscariu, de la Universitatea din Suceava, care au participat la săpături, ca voluntari.