Tăcuta | Judeţ: Vaslui | Punct: Dealul Miclea (Paic) | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2011
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Necropolă plană;
Cod RAN:
| 166244.01 |
Județ:
Vaslui
Unitate administrativă:
Tăcuta
Localitate:
Tăcuta
Punct:
Dealul Miclea (Paic)
Localizare:
| 166244.01 |
Lista Ilustrațiilor - 12
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dogariu | Tiberiu | participant | Instiuție Nedefinită |
| Enea | Sergiu Constantin | participant | Instiuție Nedefinită |
| Lazanu | Ciprian Cătălin | participant | Muzeul Judeţean "Ştefan cel Mare", Vaslui |
| Boghian | Dumitru | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Asăndulesei | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Gafincu | Alexandru | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Gania | Silviu | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Munteanu | Bogdan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Tencariu | Felix Adrian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Vieru | Elena | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Vornicu | Andreea | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Vornicu | Diana Măriuca | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
Comuna Tăcuta se află la extremitatea nordică a judeţului Vaslui, la 41 km N de municipiul Vaslui, din punct de vedere geografic, găsindu-se în partea de nord a Podişului Central Moldovenesc, într-un ansamblu de platouri, dealuri cu suprafaţă larg boltită şi culmi separate de văile adânci, asimetrice, din care se remarcă pâraiele Cuţicna/Cuţigna şi Valea Largă.
Cercetarea de evaluare şi diagnostic arheologic s-a realizat, din cauza resurselor financiare limitate, în mai multe etape pe parcursul anului 2011 (28 mai, 8-13 august şi 26 septembrie-1 octombrie 2011)1 .
Aşezarea preistorică de pe Dealul Miclea, cu o suprafaţă de aproximativ 7 ha, este situată pe lobul estic al dealului cu acelaşi nume (orientat NV-SE), situat la confluenţa dintre pâraiele Cuţicna şi Valea Largă, unde formau altădată un iaz natural, azi un şes neted. Situl este amplasat la 500 SV de Tăcuta, segmentul dinspre sat al Dealului Miclea mai este denumit şi Paic, având o altitudine absolută cuprinsă între 160-166,5 m şi una relativă de 12-16 m, faţă de cursul pâraielor învecinate. Loturile agricole de pe Dealul Miclea se găsesc în diferite regimuri de proprietate (proprietate privată individuală, proprietate a Consiliului Local Tăcuta, ultimele arendate unor cetăţeni). Din cercetările anterioare se cunoştea că în zonă se găseşte o aşezare Cucuteni A3 şi vestigii încadrate în epoca bronzului, inclusiv piese metalice, unele păstrate la Muzeul sătesc Tăcuta, astăzi desfiinţat.
În vederea evaluării şi diagnosticului arheologic au fost utilizate atât metode de natură nedestructivă (periegheze, studierea planurilor directoare de tragere 1:20.000 (perioada interbelică), a hărţilor topografice 1:25.000 (ediţia a II-a, 1979) şi a ortofotoplanurilor, s-a efectuat ridicarea topografică şi prospecţiuni magnetometrice) şi intruzivă. Cercetarea intruzivă a constat într-o săpătură de diagnostic arheologic (sondaj), care a vizat obţinerea de informaţii privind stratigrafia sitului, apartenenţa cultural-cronologică şi distribuţia spaţială a materialelor şi complexelor arheologice, precum şi a stării de conservare a patrimoniului, având în vedere că în zonă a fost practicată o agricultură mecanizată intensivă. În acest scop, a fost trasată secţiunea S I/2011, de 20 m lungime şi 2 m lăţime, extinsă prin deschiderea unor casete din traseele secţiunilor SII şi SIII/2011, în dreptul mormintelor 1, 3, şi 4, în vederea investigării complete a acestora (aprox. 50 mp).
Din cauza densităţii deosebite a materialelor arheologice şi a complexităţii stratigrafiei orizontale şi verticale, cercetarea nu a putut fi epuizată. În etapele de cercetare din anul 2011, s-au descoperit vestigii din nivelurile arheologice superioare, până la adâncimea de -0,70 m, neatingându-se solul steril arheologic. Au fost identificate structuri eneolitice, reprezentate de o groapă (Gr.1/2011) şi o locuinţă (L1/2011) cu un complex gospodăresc adiacent, aparţinând fazei A3 a culturii Cucuteni, suprapuse parţial de cele din epoca bronzului, cu materiale arheologice de tip Monteoru şi Costişa şi morminte atribuite unei necropole de la începuturile culturii Noua, cu elemente Balinteşti-Cioinagi. E greu de spus, deocamdată, dacă în acest sit există locuiri mai vechi, chiar dacă par să se contureze unele indicii.
Complexele Cucuteni A3 (Eneolitic dezvoltat)
Locuinţa 1/2011 (L1/2011) a fost descoperită pe traseul SI/2011, între m 9 şi 14,50, la - 0,40-0,60 m), fiind în curs de cercetare. Nivelul său de distrugere se prezenta sub forma unei aglomerări compacte de lutuieli masive de pereţi, amestecate cu ceramică pictată şi grosieră, plastică antropomorfă şi zoomorfă, unelte litice şi resturi osteologice etc. Imediat deasupra lutuielilor arse, se găseau pietre de dimensiuni mari, care sunt dificil de atribuit, fie nivelului de distrugere a locuinţei cucuteniene, fie unei structuri de locuire din epoca bronzului, fapt care va fi clarificat prin cercetările viitoare.
Complexul gospodăresc adiacent L1 a fost identificat în SI, m. 14-20, la -0,40-0,70 m), fiind cercetat parţial. Partea superioară a acestuia se caracterizează printr-o cantitate mare de ceramică, mai ales pictată. Ca forme se observă vasele suport, amforele, bolurile, străchinile, vasele de provizii etc., cele mai multe întregibile. În cadrul acestui complex se distinge, între m 17-20, la -0,60-0,70 m, o zonă care poate fi interpretată ca atelier de prelucrarea cornului/osului, documentat prin acumularea, pe un spaţiu restrâns, a unui număr mare de unelte de corn şi os (săpăligi/brăzdare de plug), în diferite stadii de prelucrare (cu urme de tăiere, şlefuire, perforare), a unor topoare de piatră şi a mai multor coarne de cervidee, unele culese, altele provenind de la indivizi sacrificaţi. Adevărata funcţionalitate a acestui complex (ansamblu gospodăresc, groapă sau un set de gropi, atelier meşteşugăresc etc.) urmează să fie stabilită în campania viitoare.
Groapa 1/2011 (Gr. 1/2011) este de mari dimensiuni şi a fost descoperită în SI, între m. 1,60-5, fiind, de asemenea, în curs de cercetare (forma şi dimensiunile Gr. 1 vor fi stabilite în campania viitoare). A apărut la -0,30m, sub forma unei aglomerări de materiale ceramice pictate, pietre, puţine oase, scoici şi melci, plastică, lipituri de vatră răvăşite, "bulgăraşi" de hematit, depuse în straturi de lut cenuşos, căpăcuite, pe anumite porţiuni, cu lentile argiloase de nivelare. A fost cercetată până la -0,85 m. Această groapă se continuă spre nord, pe traseul SII. Cu titlu de ipoteză, s-ar putea să ne aflăm fie în faţa unei gropi mari de olar, a două gropi intersectate, fie a unui bordei, asemănător, poate, cu descoperirile de la Bereşti-Dealul Bulgarului2.
Complexele de epoca bronzului
Materialele încadrate în epoca bronzului: fragmente ceramice de tradiţie Monteoru (decorate cu caneluri şi şiruri de împunsături pe crestele dintre caneluri) şi Costişa (decorate cu şiruri paralele de alveolări rotunde) se găsesc diseminate printre complexele cucuteniene, indicâd, probabil, urmele unei locuiri anterioare necropolei de la începuturile culturii Noua.
Mormânt de inhumaţie (M 1/2011) - descoperit în SI, între m. 0,50-2, între - 0,25-0,45 m, majoritatea complexului funerar găsindu-se în SII/2011 (m. 0-3). Groapa este rectangulară, cu colţurile rotunjite, fiind mai mare la partea superioară şi mai scurtă şi îngustă la partea inferioară (dimensiunile 2 x 1,20 m la partea superioară, şi 1,60 x 0,90 m; orientare SE-NV). Între cele două părţi se observă o uşoară treaptă, ceea ce ne determină să credem că această amenajare a fost realizată pentru înlesnirea acoperirii părţii inferioare, în care era depus defunctul, cu scânduri transversale, deoarece scheletul şi vasele din inventar erau destul de bine păstrate.
Defunctul, un adult, a fost depus chircit, pe partea stângă, cu craniul orientat spre SE, cu "privirea" spre SV. Starea de conservare era bună, deşi prezenta părţi scheletice lipsă şi o spărtură a craniului, rezultată în urma unei puternice lovituri în zona parietalo - temporală. Ca inventar avea, depuse în faţă, două vase lucrate din argilă cu fragmente ceramice pisate în compoziţie: unul de tip kantharos (ceaşcă cu torţile supraînălţate), de culoare neagră-cenuşie destul de uniformă, cu urme de ardere secundară, decorat pe corp cu caneluri oblice, şi o străchinuţă, cu profilul în formă de "S", brună-cenuşie, nedecorată.
Mormânt de incineraţie (M 2/2011) - descoperit în stratul vegetal, între -0,25-0,45 m, din SI, m. 14,40-15. Din cauza uniformităţii solului, groapa nu a putut fi determinată. Resturile incinerate ale defunctului, posibil un copil (Infans I, cu "dinţi de lapte"), destul de puternic arse, erau depuse poate într-un săculeţ, probabil, într-o groapă circulară, săpată în solul vegetal antic, acoperită cu o strachină tronconică mare, lucrată tot din argilă cu fragmente ceramice în compoziţie, arsă neuniform la brun-negru-cenuşiu, cu buză specifică culturii Noua. Este posibil ca o piatră mare din imediata apropiere să fi fost un semn de mormânt.
Mormânt de inhumaţie (M 3/2011) - descoperit pe jumătate în SI, m. 2,40-3, şi cealaltă jumătate în caseta din SIII/2011, la adâncimea de -0,25-0,30 m. Din cauză că groapa, probabil ovală (1 x 0,55 m), a fost săpată în solul vegetal antic şi atingea doar superficial stratul brun-argilos al nivelului cucutenian, mormântul s-a păstrat doar parţial, fiind distrus de arături.
Defunctul, probabil un copil (Infans II), a fost depus în poziţie chircită pe dreapta (reconstituire probabilă, a se vedea desenul), cu capul spre N-NV, starea de conservare fiind foarte proastă, păstrându-se doar puţine elemente scheletice. Mormântul nu prezenta inventar sau, poate, acesta a fost deplasat de arături, deoarece în apropiere a fost descoperită o căniţă cu toarta supraînălţată. Orientarea sa deosebită pune problema păstrării unor tradiţii de tip Monteoru sau Costişa.
Mormânt de inhumaţie (M 4/2011) - descoperit în SI şi caseta aferentă din SII, între m. 6,40-7,90, între - 0,35-0,80/0,85 m. Groapa mormântului era aproximativ rectangulară, cu colţurile rotunjite, prezentând, ca şi în cazul M1, o parte superioară, mai largă (2,10 x 1,45 m) şi o parte inferioară (1,90 x 1,05 m).
Decedatul, un adult din categoria Maturus, înalt de cca. 2 m, prezenta, în ciuda multiplelor fracturi (politraumatism cranian, toracic, humeral drept şi femural, în urma unei căzături de pe cal, a unei puternice lovituri craniene ?), o stare de conservare bună. Era depus chircit pe stânga (după poziţia picioarelor), cu torsul şi bazinul în decubit dorsal, capul întors tor spre stânga şi mandibula detaşată, creând impresia că a fost "înghesuit" în groapă.
Ca inventar, defunctul avea depuse, în unghiul format de humerus şi antebraţ, un vas de tip kantharos (ceaşcă cu torţile supraînălţate) şi, în dreptul umărului drept, un alt vas, păstrat fragmentar, care nu poate fi reconstituit. Vasul de tip kantharos prezintă nuanţe diferite, roşiatice, brune, cenuşii-negre, datorate urmelor evidente de ardere secundară, şi este decorat cu trei linii incizate, paralele, realizate pe umăr, de care sunt "agăţate" 11 triunghiuri cu vârful în jos, înlănţuite "în arcade" (greu vizibile cu ochiul dar evidente la pipăire), modelate în relief, în barbotina fină lustruită, ceea ce poate denota o moştenire Monteoru/Costişa. În interiorul acestuia a fost descoperit un fragment de os, provenind de la braţul drept al defunctului. Ambele vase au fost lucrate din argilă cu amestec de fragmente ceramice mărunţite.
Modul de păstrare a defunctului şi a vasului de tip kantharos poate indica faptul că partea inferioară a gropii a fost protejată cu un pod de scânduri. O aglomerare de pietre mai mari, descoperită la partea superioară a gropii M4, poate indica existenţa unui semn de mormânt.
Situl cucutenian din faza A3 de pe Dealul Miclea se conturează ca o aşezare cu complexe deosebit de interesante şi promiţătoare (având în vedere că cercetarea este în curs), remarcându-se complexele ceramice şi existenţa unor ateliere de lucrare a ceramicii şi de prelucrare a osului şi cornului, prezentând posibile similitudini cu descoperirile de la Scânteia (Iaşi), Dumeşti (Vaslui) şi Bereşti-Dealul Bulgarului (Galaţi).
Înmormântările Noua I, cu elemente Balinteşti-Cioinagi sau Costişa finală, denotă practicarea biritualismului (înhumaţie, incineraţie), rituri diferite pentru maturi şi copii (chiar când este vorba de înhumaţie, diferite orientări, adâncimi diferite ale gropilor, inventare diferite etc.), dovedind existenţa unei societăţii stratificate.
Cercetările viitoare vor încerca să definească legăturile care au existat între etapele de locuire din bronzul târziu şi necropola identificată, să surprindă specificul proceselor etno-culturale protoistorice din Podişul Central Moldovenesc.
În aceste condiţii, prin evaluare şi diagnosticul arheologic s-a constatat că situl pluristratificat de la Tăcuta-Dealul Miclea prezintă zone cu complexele arheologice foarte bine păstrate, în ciuda lucrărilor agricole intensive, şi poate să intre într-un program de cercetare arheologică sistematică şi interdisciplinară, fiind corespunzător pentru derularea activităţilor unui şantier arheologic-şcoală. Cercetările magnetometrice vor continua şi în alte puncte ale sitului, pentru definirea ansamblului planimetriei zonei arheologice de aici.
Întreaga documentaţie de şantier se păstrează la Universitatea "Ştefan cel Mare" din Suceava iar vestigiile arheologice sunt depozitate, prelucrate şi valorificate la Muzeul Judeţean "Ştefan cel Mare" din Vaslui, în conformitate cu protocolul încheiat între instituţii.
Aplicaţii de topografie arheologică şi prospecţiuni geofizice în aşezarea de la Tăcuta, jud. Vaslui
Andrei Asăndulesei, Felix-Adrian Tencariu, Silviu Gania (UAIC Iaşi)
Odată cu debutul săpăturilor arheologice din aşezarea preistorică de la Tăcuta, judeţul Vaslui, o echipă aparţinând Platformei ARHEOINVEST din cadrul Facultăţii de Istorie, Universitatea „Al.I.Cuza" din Iaşi, a efectuat o deplasare în situl menţionat pentru realizarea unor aplicaţii de topografie arheologică şi prospecţiuni nedistructive. Din cauza culturilor agricole care ocupau suprafaţa aşezării, activităţile s-au desfăşurat pe parcursul a două etape: prima în luna august, iar cea de-a doua la începutul lunii octombrie.
Obiectivele principale ale acestui demers au constat în efectuarea unei ridicări topografice de detaliu, raportarea pe planurile rezultate a secţiunii arheologice demarate în acest an, precum şi realizarea de măsurători geofizice, mai precis prospecţiuni magnetometrice, pe suprafaţa disponibilă a sitului. Pentru îndeplinirea acestora au fost utilizate următoarele instrumente: Staţie Totală Leica TCR 1200, sistem GPS Leica 1200, magnetometru cu vapori de cesiu, model Geometrics G858. Datorită colaborării eficiente dintre responsabilii săpăturii arheologice şi echipa ARHEOINVEST acţiunile propuse au putut fi duse la bun sfârşit, cumulat pentru cele două etape, în cinci zile.
Astfel, după finalizarea ridicării topografice şi plasarea secţiunii în cadrul acesteia s-a trecut la realizarea prospecţiunilor magnetometrice. A fost trasată, pentru prima şi a doua etapă, o suprafaţă însumând aproximativ 7000 mp. Luându-se în considerare poziţionarea sitului, în afara comunei, într-o zonă ferită de eventuali factori perturbatori din punct de vedere magnetic, au fost utilizaţi doi senzori instalaţi în modul gradiometru orizontal, lucru care a facilitat evident măsurătorile.
În urma prelucrării şi procesării datelor topografice şi a profilurilor magnetometrice a fost posibilă extragerea unor prime rezultate care vin să clarifice o serie de întrebări referitoare la poziţia strategică a aşezări, întinderea acesteia, sau existenţa unor eventuale elemente de fortificaţie. Culegerea unei dense reţele de puncte topografice a scos clar în evidenţă, în urma analizelor efectuate, pantele extrem de abrupte ale aşezării, în părţile de nord, vest şi est. De asemenea, profilurile transversale şi longitudinale realizate pe direcţia principalelor puncte cardinale (V-E şi N-S), precum şi modelarea tridimensională ne-a determinat să interpretăm zona mai înaltă ce înconjoară situl pe părţile apărate natural ca, probabil, fiind un val de apărare.
Interpretarea hărţilor rezultate în urma cercetărilor magnetometrice s-a dovedit a fi un proces extrem de dificil deoarece situl în cauză este unul pluristratificat, lucru care a îngreunat considerabil această etapă şi face ca desluşirea anomaliilor magnetice să nu fie foarte exactă. Cu toate acestea, din interpretarea valorilor profilurilor magnetice putem afirma, în mod cert, existenţa mai multor complexe alcătuite din materiale puternic supuse arderii, care descriu un magnetism puternic, situat aproximativ între -20 şi +20 nT. La toate acestea se mai adaugă o altă anomalie de dimensiuni considerabile şi de formă alungită situată în partea de NE, în imediata apropiere a limitei aşezării. Poziţionarea în această zonă, precum şi apariţia ipotezei, chiar dacă deocamdată probabilă, a valului de apărare ne face să încadrăm această anomalie ca fiind un şanţ. Valorile negative ale semnalului, care în teorie contravin unei anomalii antropice tipice, le-am explica prin valorile pozitive foarte puternic exprimate prin intermediul anomaliilor din interiorul aşezării. Din păcate, nu ne putem exprima opinia asupra întinderii sitului, dat fiind şi suprafaţa insuficient cercetată prin intermediul acestei metode.
Demersul nostru este unul îndrăzneţ pentru o aşezare de tipul celei de la Tăcuta, date fiind complicaţiile pe care le poate da şi lipsa elementelor de comparaţie din literatura de specialitate pentru această perioadă istorică. De aceea rezultatele obţinute până în acest moment nu pot fi absolutizate, însă continuarea cercetării prin utilizarea conjugată şi a celorlalte metode nedistructive (GPR, Rezistivitate electrică) poate clarifica o serie din problemele întâmpinate.