Tăcuta | Judeţ: Vaslui | Punct: Dealul Miclea / Paic | Anul: 2015
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2015
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Neatribuit; Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire; Locuire civilă; Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 166244.01 |
Județ:
Vaslui
Unitate administrativă:
Tăcuta
Localitate:
Tăcuta
Punct:
Dealul Miclea / Paic
Localizare:
| 166244.01 |
Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Enea | Sergiu Constantin | participant | Liceul "Ion Neculce" Târgu Frumos |
| Lazanu | Ciprian Cătălin | participant | Muzeul "Ştefan cel Mare", Vaslui |
| Boghian | Dumitru | responsabil | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Asăndulesei | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Stigleț | Dumitru-Ionuț | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Sîrbu | Livia | participant | Centrul de Arheologie, Institutul Patrimoniului Cultural al AŞM, Chişinău, Rep. Moldova |
| Sîrbu | Ghenadie | participant | Centrul de Arheologie, Institutul Patrimoniului Cultural al AŞM, Chişinău, Rep. Moldova |
Raport:
După un an de întrerupere (2014) generată de lipsa fondurilor pentru activitatea arheologică, au fost reluate investigaţiile sistematice din situl de la Tăcuta-Dealul Miclea/Paic (fig. 1), lucrările desfăşurându-se între (10-22 august 2015), în conformitate cu obiectivele propuse: cercetarea interdisciplinară a locuirii Cucuteni A3 şi a necropolei birituale Noua I şi studierea caracteristicilor comunităţilor eneolitice şi bronzului final din sectorul nordic al Podişului Central Moldovenesc. În corelaţie cu planul anual de cercetare, pentru desfăşurarea corespunzătoare a săpăturii, a fost, iniţial, scanată magnetometric, o nouă suprafaţă de 3200 mp, în sectorul II (SSV), în continuitatea celor realizate deja în sectorul I (NNE) (fig. 2-3). Din această scanare, se observă o rarefiere relativă a locuirii şi dispersia complexelor, faţă de situaţia din sectorul I. De asemenea, este vizibil că cele mai multe complexe sunt ”difuze”, neconturându-se la fel de bine precum cele din sectorul I, explicaţia rezultând în urma săpăturii propriu-zise, care a arătat că stratul de cultură şi toate structurile arheologice se găsesc, în aceasă zonă, la o adâncime foarte mică (0,20-0,40 m), fiind răvăşite de arăturile longitudinale şi transversale repetate.
De aceea, în zona de centru-est a sectorului II (SSV) au fost trasate patru casete (fig. 3.A-B): Cas. I-IV / 2015, cu martori intermediari, în suprafaţă totală de 101 mp (Cas I = 10 x 6 m; Cas II =5 x 4 m; Cas. III =2 x 3 m; Cas IV = 5 x 3 m), pentru a verifica gradul de conservare al mai multor complexe şi corelarea informaţiilor oferite de harta magnetometrică cu cele rezultate din săpătura arheologică.
Încă de la prima pană de hârleţ, din stratul vegetal actual, s-au recuperat multe artefacte decontextualizate (lipituri platformă, perete, vatră, piese de silex şi piatră, statuete antropomorfe şi zoomorfe, materiale osteologice şi de dentiţie umane, un denar imperial roman de la Traian(89), ante 101) şi o importantă cantitate de ceramică, în special cucuteniană, deteriorată de purtarea repetată a plugului şi corodată în urma condiţiilor de zacere.
În această situaţie, complexele arheologice, aflate imediat sub stratul vegetal actual (0,20-0,40 m), prezentau o stare de conservare foarte precară, păstrându-se, neafectate de lucrările agricole, doar porţiuni restrânse. Din această cauză, unele dintre acestea au fost reconstituite ipotetic (L3 şi L4/2015), altele nu. Mult mai clară este situaţia complexelor aflate sub -0,40 m adâncime. În continuare, prezentăm cultural-cronologic complexele arheologice descoperite în cele patru suprafeţe cercetate.
Complexele Cucuteni A3
Locuinţa de suprafaţă L3/2015 a fost descoperită în Cas I, m. 0-6, nivelul -0,30 - 0,40 m (fig. 4.1,3-4), având o formă rectangulară, cu axul lung pe direcţia NV-SE şi dimensiunile aproximative de 6 x 4 m. Cea mai mare parte a vestigiilor acestei construcţii a fost răvăşită, astfel încât a putut fi recostituită doar pe baza păstrării unor porţiuni de perete interior (ȋ4a-b), a unei mici suprafeţe a vetrei (V2, ȋ5b-c) cu o parte a gardinei, spărturi ”mozaicale” împrăştiate şi urme de picături de turnare Cu (fig. 4.4), a aglomerării lipiturilor de pereţi, dispuse pe direcţia NE-SV, unele cu urmele infrastructurii lemnoase (nuiele, crengi mai groase – φ = 5-6 cm) şi a cantităţii de ceramică. Nu putem preciza dacă această locuinţă s-a extins spre NV şi în Cas IV, acolo unde au fost descoperite trei aglomerări de lutuieli, dispuse aproximativ în triunghi dreptunghic (baze ale unor stâlpi?) şi porţiuni de lipituri de platformă uşoară, cu crestele dispuse pe direcţia NE- SV, râşniţe fragmentare, câteva unelte, ceramică (fig. 8.4-5), dar este foarte posibil să fi fost aşa. Sub L3, în Cas I, au fost descoperite gropile 3, 5 şi 6.
Cuptorul C2/2015 a fost descoperit în Cas II (ȋ17-20f-h), imediat sub stratul vegetal, sub forma unei aglomerări cvasi-circulare de lipituri arse, cu diametrele de 2,5 x 3 m (fig. 7.1-6). A fost cercetat doar parţial, în campania viitoare urmând să definitivăm observaţiile şi detaliile constructive ale acestuia. Din cele investigate până acum şi sub rezerva verificării/invalidării viitoare, acestă instalaţie a funcţionat, foarte probabil, într-o anexă gospodărească, spre NV de cuptor fiind descoperită groapa unui stâlp de susţinere, cu secţiune rectangulară (18 x 22 cm), a unui eventual acoperiş. Pe baza fragmentelor mari de lipituri netede, uşor arcuite, unele cu grosimea de 4-6 cm, considerăm că a avut o formă semisferică (calotă), cu diametrul de cca. 1,30-1,50 m, fără să putem preciza unde a avut deschiderea. De altfel, în actualul stadiu, reconstituirea structurii şi compartimentării este doar ipotetică.
Lutuielile drepte şi mari, cu grosimi de 4-6 cm, cu perforări incomplete, provenind de la plăcile de grătar, de formă ”potcoavă”, ne determină să considerăm această instalaţie drept cuptor de ars/ copt ceramica, construit pe o mică platformă, la suprafaţa solului antic (cucutenian). În centrul aglomerării, au fost descoperite lutuieli masive, dispuse oarecum vertical, care par a alcătui peretele despărţitor al camerei de ardere a combustibilului (”focăria), pe care erau fixate plăcile-grătar. Pentru susţinerea acestora din urmă, s-a realizat şi o cornişă, triunghiulară în secţiune, urmele acesteia observându-se pe partea interioară a unor lutuieli de perete. În jurul acestui cuptor, au fost găsite aglomerări de vase, unele întregibile, bucăţi de pigment roşu, unelte de piatră şi statuete antropomorfe, câteva exemplare fiind atent lucrate.
Groapa 3/2015 a fost descoperită în Cas I, ȋ1a-b, între –0,40-0,70 m, fiind de mici dimensiuni şi afectată de crotovine. Credem că poate fi interpretată ca groapă de par, deşi conturul său era cvasi- poligonal.
Groapa 4/2015 a apărut în Cas I, ȋ7-8e-f, la –0,40 m, fiind de formă circulară neregulată, o porţiune a acesteia continuându-se spre VSV, în zona nesăpată (fig. 5.1-4). La –0,65 m avea dimensiunile 1,72 x 1,84 m, o formă de pungă, în profil, cu fundul albiat, adâncindu-se până la -0,95 m, în dreptul m. 7,60f. Prezenta mai multe straturi de depunere, alcătuite din ceramică, lipituri de perete, lipituri de vatră, fragmente osteologice, mici bucăţi de pigment mineral roşu. Pe fundul gropii (între -0,75-0,90 m) se găseau două bucranii fragmentare, aşezate cu faţa în jos, ceea ce ne face să nu excludem o posibilă depunere de cult/rituală.
Groapa 5/2015 a fost o amenajare gospodărească de mari dimensiuni (m. 3.50-5,50), anterioară L3/2015, care a fost săpată de la -0,40 m, pentru extragerea lutului. Fundul acesteia ajungea la -1,55/1,60, fiind umplută cu foarte multe lipituri de perete, spărturi mozaicale de vatră, materiale ceramice cucuteniene, unelte litice şi osteologice, fragmente de râşniţă şi nicovale, plastică antropomorfă şi zoomorfă etc., depuse într-un pământ brun, faeziomic (fig. 6.1-4). Spre centru, în dreptul ȋ4d, pe fundul gropii au fost descoperite două vase Noua, sparte pe loc, din care unul mai mare, decorat cu brâu simplu, în relief, a fost pus în picioare, ambele acoperind două grămăjoare de substanţă carbonizată care s-a pulverizat la prelevare. În acest caz ne aflăm în faţa unei situaţii interesante. În interiorul gropii Cucuteni A3, pe care o denumim Gr. 5A, în timpul locuirii Noua, a fost săpată o altă groapă, tot circulară în plan, dar de dimensiuni mai reduse (cca. 1 m diametru), desemnată drept Gr. 5B, care se găseşte în asociere cu locuinţa L4/2015, parţial adâncită, datată tot în Bronzul final (vezi infra).
Groapa 6/2015 a fost descoperită în Cas I, între m. 3,40-5a-b, sub L3/2015, având o formă circulară (1,60 x 1,27 m), fiind săpată tot de la -0,40 m, adâncindu-se până la 0,90m. A fost umplută cu puţine materiale arheologice (ceramică, oase de animale, lipituri mărunte).
Groapa 7/2015 se găseşte în ȋ10a-b, continuându-se spre S, în zona nesăpată. Are o formă circulară, cu deschiderea de 0,70 m în Cas I, adâncindu-se până la -0,85 m. Era umplută cu ceramică uzuală, pictată şi cu decoruri adâncite şi pictură crudă, de tip/tradiţie Hăbăşeşti, materiale osteologice şi litice.
Complexe Noua I
Groapa 5B a fost identificată în interiorul gropii 5A, în ȋ4-5c, de la -0,60 m până la -1,55/-1,60 m (fig. 6.1-4). A avut o formă oarecum cilindrică, cu pereţii relativ drepţi şi fundul uşor rotunjit, putând fi considerată o anexă gospodărească a L4/2015, pentru depunerea vasului de/cu provizii, acoperit cu capac.
Locuinţa 4/2015 a fost surpinsă parţial, pe aliniamentului NV-SE al pietrelor din ȋ2-5d-f. Este vorba de bordei parţial adâncit (m. 1,50-5; -20/30-0,60 m), cu o formă rectangulară, probabil, care a deranjat locuinţa cucuteniană. În colţul de SE al L4 se găsea Gr. 5B, iar ca elemente de inventar se pot meţiona fragmentele de vase de uz gospodăresc, cu brâu în relief, mici bucăţi de cărbune, neidentificându-se, deocamdată, elemente de vatră.
Pe lângă complexele menţionate, în campania din anul 2015 s-au descoperit: o importantă cantitate de ceramică Cucuteni A3 şi Noua, numeroase unelte de silex, piatră şi os/corn, două piese de cupru (un inel/cercel şi un ac) şi câteva picături de turnare, mărgele de lut, un pandantiv unghiular din os, plastică antropomorfă şi zoomorfă, o pintaderă cu amprentă spiralică, un idol en violon etc. În Cas III/2015 au fost intersectate pachetele de roci aflate în structura dealului (fig. 8.1-2).
În concluzie, putem arăta că în campania din 2015 s-au obţinut rezultate notabile atât pentru definirea habitatului Cucuteni A3, cât şi a aşezării Noua, ultima semnificativă şi prin asocierea cu necropola identificată, anterior în sectorul de NNE.
Note:
1.
89. Reprezintă o piesă care, probabil, a fost pierdută în Antichitate de locuitorii unui sit carpic din zonă: Tăcuta-Miclea, Mirceşti-Silişte (Ghenuţă Coman, Statornicie şi continuitate. Repertoriul Arheologic al judeţului Vaslui, Ed. Li- tera, Bucureşti, 1979, p. 241-243, pct. L.XII.1 şi L.XII.15), Tăcuta-SV vetrei satului (materiale inedite) sau Tăcuta-Saivane (I. Ioniţă, Sondajul arheologic de la Tăcuta (judeţul Vaslui), în ArhMold, XX, 1997, p. 89-106).