Tăcuta | Judeţ: Vaslui | Punct: Dealul Miclea/Paic | Anul: 2020
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2020
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire civilă;
Cod RAN:
| 166244.01 |
Județ:
Vaslui
Unitate administrativă:
Tăcuta
Localitate:
Tăcuta
Punct:
Dealul Miclea/Paic
Localizare:
| 166244.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Asăndulesei | Andrei | participant | Centrul Interdisciplinar de Studii Arheoistorice al Universităţii "Al.I.Cuza" Iaşi |
| Tencariu | Felix Adrian | participant | Centrul Interdisciplinar de Studii Arheoistorice al Universităţii "Al.I.Cuza" Iaşi |
| Enea | Sergiu Constantin | participant | Liceul "Ion Neculce" Târgu Frumos |
| Lazanu | Ciprian Cătălin | participant | Muzeul "Ştefan cel Mare", Vaslui |
| Boghian | Dumitru | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
Raport:
Campania arheologică proiectată pentru anul 2020 nu s-a putut desfăşura conform planului anual de cercetare, din cauza situaţiei generate de pandemia SARS-COV 19. Cu toate acestea, în primăvara anului 2020 începutul lunii martie) s-a realizat o nouă etapă de prospectare geomagnetică a unor noi zone din sit, recurgându-se la o schimbare metodologică şi de aparatură (a fost utilizat un magnetometru fluxgate, Sensys cu cinci probe, în locul magnetometrului cu vapori de cesiu, Geometrics G850), la care ne referim în prezentul raport. În primul rând, arătăm că suprafaţa sitului continuă să fie împărţită în multe loturi mici şi alungite, unele eliberate de vegetaţie şi arate, altele cu suprafeţe plantate (ex. viţa de vie). Cu toate acestea, în perioada menţionată am avut acces la mai multe parcele, deşi nu toate alipite. Este vorba de o suprafaţă de 0,75 ha, aflată în extremitatea de NNV a sitului, o alta, de 1,25 ha, aflată în partea de SSE, şi un areal mai mic (0,10 ha) în partea centrală a locuirii protoistorice, ajungându-se la o suprafaţă totală scanată magnetometric, împreună cu cea anterioară (2,5 ha) de 4,6 ha (fig. 1), din cele 10 ha estimate.
Analiza preliminară a rezultatelor confirmă extinderea sitului destul de mult către SE, fără a fi siguri că a fost acoperită întrega suprafaţă a locuirii. Pe această latură deschisă (fără pante abrupte; uşor coborâtă către valea pârâului Rediu), se pare că aşezarea a avut un complex sistem defensiv, alcătuit din cel puţin patru şanţuri de dimensiuni diferite, completate cu alte trei şanţuri de fortificare/ delimitare, care se aliniază cu marginea sud-vestică a sitului şi cea vestică a promontoriului.
De asemenea, o situaţie interesantă se observă în sectorul nord-vestic al sitului, unde sunt vizibile o serie de anomalii pozitive, de formă rectangulară, cu un contrast bun de susceptibilitate magnetică, fiind posibile locuinţe arse. Acestea par să alcătuiască un şir orientat NNE-SSV, compus din şase construcţii rectangulare (cinci mai mici şi una mai mare, dispusă cvasi-central), înconjurate de anomalii circulare care par a indica anexe, cuptoare şi gropi, înconjurate de o anomalie semicirculată, prelungă, un posibil şanţ de apărare.
Alte anomalii (gropi, restul de L. 2/2013, cât şi structuri supuse arderii) care prezintă interes arheologic sunt observabile şi în zona centrală şi de N-NE a sitului, aliniate aproximativ pe direcţia nord-sud. Este posibil ca unele complexe circulare, care prezintă un semnal pozitiv difuz, să reprezinte posibile cenuşare ale comunităţilor culturii Noua.
Chiar dacă racordarea magnetogramelor a permis realizarea unei imagini mai complete asupra realităţilor arheologice prezente în sit. intenţionăm să finalizăm măsurătorile acestui monument cât mai curând pentru a putea înainta o serie de ipoteze pertinente cu privire la organizarea internă a acestuia, în vederea încadrării sale într-unul dintre tiparele care încep a se creiona tot mai clar în această direcţie.
De asemenea, în laboratorul Muzeului judeţean ”Ştefan cel Mare” din Vaslui a continuat prelucrarea materialelor arheologice (fig. 2) recuperate în campaniile anterioare.