Tăcuta | Judeţ: Vaslui | Punct: Dealul Miclea/Paic | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2017
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 166244.01 |
Județ:
Vaslui
Unitate administrativă:
Tăcuta
Localitate:
Tăcuta
Punct:
Dealul Miclea/Paic
Localizare:
| 166244.01 |
Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Enea | Sergiu Constantin | participant | Liceul "Ion Neculce" Târgu Frumos |
| Lazanu | Ciprian Cătălin | participant | Muzeul Judeţean Satu Mare |
| Boghian | Dumitru | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava |
Raport:
Cercetarea arheologică sistematică din anul 2017 s-a desfăşurat în perioada 16 – 25 august, având ca obiective realizarea unor secţiuni de verificare în sectorul centru-VSV al sitului (III), unde magnetograma din anul 2015 a evidenţiat locuinţe de suprafaţă mai bine prezervate şi posibile baterii de cuptoare (fig.1-2). De altfel, prelucrarea datelor magnetometrice ne arată existenţa, în acest sector de centru-vest/VSV al sitului, a unui ansamblu alcătuit din şapte locuinţe cucuteniene (L 5-11, în asociere cu cinci anexe şi alte amenajări (cuptoare ? şi gropi, în special), păstrate bine şi foarte bine, pe care le vom investiga, pentru clarificarea planimetriei acestui microareal.
În acest context, a fost trasat un şanţ de control SC1 / 2017 (5 x 1 m), adâncit în sterilul arheologic (argila nisipoasă) până la - 0,90 m, în extremitatea vest-centrală a sitului, acolo unde anomaliile magnetice păreau a indica prezenţa unei baterii liniare de cuptoare (fig. 4). Prin cercetare, am constatat că respectivele anomalii se găsesc în parcela cultivată cu lucernă de la nord-vest, în secţiune identificându-se doar o serie de gropi-şanţuri, săpate în diferite perioade istorice, pentru exploatarea argilei, nisipului şi gresiei din pachetele de roci alunecate, aflate din structura martorului de alunecare (un fel de lutării / nisipării / pietrării) şi multe lipituri din pastă ceramică nisipoasă, asemănătoare, ca structură a materialului, cu cele din Antichitate şi din perioadele ulterioare. Resturile unui asemenea pachet de gresii feruginoase se găseau aglomerate în 3. Din stratul de cultură, extrem de subţire, s-au recuperat câteva fragmente ceramice cucuteniene corodate şi mici bucăţi de pigment roşiatic (oxizi de fier). De aceea, cercetarea anomaliilor magnetometrice presupuse a fi baterii liniare de cuptoare rămâne în sarcina cercetărilor viitoare, când se vor identifica şi posibilităţile de exploatare, prin disponibilizarea suprafeţei respective.
Pentru cercetarea locuinţei de suprafaţă L. 5 / 2017, a fost trasată şi investigată Cas. VIII / 2017 (fig. 2 şi 3.1-2), în suprafaţă de 10 x 7 m (70 m2), în curs de cercetare şi adâncită diferit, între - 0,90 şi - 1,30 m, din cauza complexităţii situaţiilor arheologice. Stratul arheologic eneolitic se găseşte, în acest sector, la o adâncime mai mare (- 0,70 / - 0,80 m), fapt care a determinat ca vestigiile locuinţei cucuteniene să nu fie deranjate major de locuirile şi intervenţiile post-abandon, generând un semnal magnetic puternic şi coerent. Vestigiile locuinţei de suprafaţă L. 5 / 2017 au fost identificate aproximativ în centrul secţiunii, aceasta având dimensiunile de circa 32 / 36 m2 (8 / 9 x 4 m) şi axul lung pe direcţia NE-SV. Se pare că L. 5 / 2017 se prelungeşte spre vest, în porţiunea nesăpată, cu circa 1 m. Această locuinţă era pluri-compartimentată, deşi nu am descoperit, deocamdată, pereţi despărţitori in situ (se pare că urmele acestora se află în martorii stratigrafici intermediari), şi prezenta lutuieli de pereţi şi planşeu, cu urmele structurilor lemnoase aferente (amprente de pari şi împletituri de nuiele) destul de coerente şi mari, căzute peste instalaţiile catului întâi al casei.
Pe acest nivel, parţial ”adâncit”, probabil (ca urmare a înălţării antropice a terenului din exteriorul locuinţei), se găseau, în funcţie de încăperi, instalaţiile casnice, complexele şi recipientele ceramice, care constituiau inventarul gospodăresc. Astfel, în camera de SV (fig. 5.1) se găsea o casetă / cutie de lut rectangulară (dimensiuni 2,40 x 1,10 m), cu colţurile puţin rotunjite, care a avut, foarte probabil, o structură de lemn realizată din scânduri despicare cu icul, cu grosimea de cca. 8-10 cm, şi prezenta trei lutuieli / refaceri, rezultând nişte pereţi mai groşi la bază (6-8 cm) şi mai subţiri în elevaţie (3-4 cm), fără a li se putea preciza înălţimea, finisaţi cu degetele, care a fost utilizată, poate, pentru păstrarea rezervelor de cereale sau ca spaţiu de depozitare a unor vase de provizii (fig. 5.2-8).
Această amenajare era aliniată, probabil, între doi pereţi şi a fost distrusă odată cu prăbuşirea pereţilor şi tavanului. Pe latura de sud, camera de SV şi caseta de lut au fost afectate de un deranjament (alveolare) aparţinând locuirii Noua I, în care s-au găsit fragmente ceramice specifice. Funcţionalitatea sa gospodărească este neîndoielnică, deoarece era asociată cu un complex de măcinat şi stocat, alcătuit dintr-o grupare de râşniţe, frecătoare şi vase de uz gospodăresc, sparte in situ.
În sectorul pe care l-am desemnat drept camera de NV (fig. 6.2) se afla un complex de vase mari gospodăreşti, uzuale, sparte pe loc şi întregibile (fig. 6.1,3), şi un vas ornitomorf, semifin, de tip / influenţă Stoicani-Aldeni / Gumelniţa A2 (?), în asociere cu mai multe râşniţe sparte, unele depuse într-un vas de provizii (deosebit de friabil), altele relativ împrăştiate, pe podeaua simplă a încăperii (fig. 6.4-6), ca urmare a prăbuşirii elementelor de elevaţie (pereţi şi tavan).
În camera de SE (fig. 7.2) au fost descoperite lipiturile de pereţi /plafon, căzute oblic la marginea podelei parţial adâncite, dar caracteristicile acesteia vor fi precizate în campania viitoare. În camera de NE (fig. 7.1), aflată, de asemenea, în curs de cercetare, sub lipiturile de pereţi / plafon, au fost identificate elementele constructive ale unei vetre interioare (spărturi mozaicale, 3 B-C). Spre NE, în 1-2 A-B a fost descoperită o groapă (Gr. 11/2017), care a fost cercetată doar parţial, deoarece, spre vest, intră sub vestigiile L. 5, iar spre est în porţiunea nesăpată. În interiorul său, au fost descoperite: vase ceramice, unele întregibile, piese litice, unelte şi materiale osteologice, bucăţele de pigment, sub formă de materie primă şi preparată, pentru aplicarea pe vase, plastică antropomorfă şi zoomorfă, idoli conici, din care unul peste 10 cm, cu aspect falic.
Dintre celelalte descoperiri, menţionăm: lame-inserţii cu urme de lustru de cereale, provenind de la seceri şi fragmente săpăligi / topoare de piatră ( 4-5 A-D) şi un fragment de sârmă de aramă, probabil de la un cârlig de pescuit ( 9 G). Cele mai multe recipiente întregibile sunt de factură uzuală / gospodărească, chiar dacă unele prezintă gâtul şi umărul decorate prin pictare.
În concluzie, deşi scurtă, campania de cercetări sistematice din anul 2017, din situl de la Tăcuta, jud. Vaslui, a adus noi şi importante date arheologice care, racordate la cele anterioare, completează imaginea asupra habitatului cucutenian din acest sit, în principal asupra modului de construire al locuinţelor şi al funcţionalităţii unor complexe gospodăreşti.