Tăcuta | Judeţ: Vaslui | Punct: Dealul Miclea/Paic | Anul: 2016
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2016
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 166244.01 |
Județ:
Vaslui
Unitate administrativă:
Tăcuta
Localitate:
Tăcuta
Punct:
Dealul Miclea/Paic
Localizare:
| 166244.01 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Stigleț | Dumitru-Ionuț | participant | Instiuție Nedefinită |
| Baran | Vero | participant | Instiuție Nedefinită |
| Lazanu | Ciprian Cătălin | participant | Muzeul Judeţean "Ştefan cel Mare", Vaslui |
| Setnic | Eduard Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Asăndulesei | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Tencariu | Adrian Felix | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Boghian | Dumitru | responsabil | Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava |
| Enea | Sergiu Constantin | participant | Liceul Teoretic "Ion Neculce" Târgu Frumos |
Raport:
Noua campanie de investigare arheologică sistematică s-a desfăşurat în perioada 25 iulie–5 august 2016, în baza planului anual (2016) şi a Protocolului de colaborare ştiinţifică dintre Universitatea ”Ştefan cel Mare” din Suceava şi Muzeul Judeţean „Ştefan cel Mare” din Vaslui, ultima instituţie menţionată asigurând şi finanţarea lucrărilor.
Trecând la prezentarea rezultatelor, arătăm că, în completarea investigaţiilor magnetometrice anterioare, a fost scanată de către A. Asăndulesei şi F.-A. Tencariu de la Platforma Arheoinvest UAIC Iaşi, încă o suprafaţă din sit (fig. 1.2), ajungându-se, în prezent, la 2,5 ha cercetate geo-fizic. Asociind recenta magnetogramă celor anterioare, la care se adaugă noile date despre întinderea şi diseminarea complexelor arheologice (locuinţe, cuptoare, gropi, cenuşare etc.) din sectoarele II şi III ale acestui sit, arătăm că dispunem, în momentul de faţă, de informaţii specifice pentru aproximativ 6 ha, fapt care modifică cunoştinţele noastre despre această aşezare preistorică, care se dovedeşte a fi una mare, de peste 10 ha. În acelaşi timp, tot cu contribuţia colegilor amintiţi, a fost realizată o foto-filmare aeriană a sitului, cu ajutorul unei drone, completându-se datele despre locuirea preistorică, dispunerea spaţială a complexelor, vecinătăţile şi caracteristicile geo-fizice ale sitului (fig. 1.1; 2.1).
Astfel, ţinând cont de relativitatea interpretării anomaliilor magnetice, în condiţiile investigaţiilor parţiale şi ale siturilor pluri-stratificate, evidenţiem, totuşi: alinierea locuinţelor Cucuteni A3 aproximativ în şiruri, oarecum paralele cu axul longitudinal al sitului; existenţa unor structuri de locuire mari, bine păstrate, mai ales în partea de VNV; separarea „zonei industriale” (ENE) cu locuinţe ale olarilor, cuptoare, gropi şi şanţuri împrumut piatră şi argilă, gropi/amenajări utilitare de deservire, reutilizate menajer, de cea cu locuinţe (VNV); conservarea diferenţiată a complexelor (zona de ENE afectată de lucrările agricole); diseminarea pe suprafaţa sitului cucutenian, probabil şi în afara acestuia, a complexelor Noua I: locuinţe adâncite, cenuşare; detaşarea necropolei Noua I (cu morminte de înhumaţie şi incineraţie) în capătul de NNE al amplasamentului.
Deşi obiectivele cercetării arheologice sunt mult mai ambiţioase, având în vedere resursele financiare reduse, în această scurtă campanie, colectivul ştiinţific a decis continuarea investigaţiilor în sectorul IV (SE), pentru a stabili cu exactitate caracteristicile spaţiului construit din arealul avut la dispoziţie (parcela aflată în pârloagă, pentru uzufructul căreia nu s-a plătit despăgubire), în continuitatea cercetărilor din anul precedent (fig. 2.2).
Astfel, a fost redeschisă caseta Cas. II/2015 (5x4 m), căreia i s-a adăugat o secţiune complementară (5x2 m), pentru investigarea integrală a cuptoarelor de olărit C. 2-3/2015 şi a complexelor gospodăreşti conexe (vatra V. 3/2016, gropi, spaţii de depozitare vase finite etc.). De asemenea, pentru verificarea anomaliilor magnetometrice asemănătoare celor de cuptor (în magnetograma obţinută în anul 2015), au fost trasate alte trei casete (Cas. 5-7/2016: de 25, 20 şi 12 m2), suprafaţa totală săpată însumând 87 m2.
În Cas. II/2015 şi suprafaţa adiţională (fig. 3.1-4), a fost epuizată cercetarea cuptoarelor de ars ceramica (C. 2-3/2015, 17-20f-h), aferente nivelului Cucuteni A3, construite în maniera specifică fazei (cu vetre simple, pe solul de călcare, grătare perforate nepenetrant (semi-perforate) (fig. 6.17), pereţi şi bolţi deschise, acoperite cu „dopuri”, plasate pe calotă (un asemenea artefact a fost descoperit in situ, fig. 6.15), dovedind controlul atmosferei şi temperaturii de ardere/coacere a vaselor (oxidantă şi/sau reducătoare, în cazul ceramicii de tip Hăbăşeşti).
Deşi deranjate semnificativ, de arăturile adânci de la începutul perioadei postbelice (anii '50-60 ai secolului trecut), aceste instalaţii au putut fi reconstituite virtual, pe baza păstrării locaţiei şi a tuturor elementelor constitutive. În jurul acestor cuptoare, probabil într-o anexă/construcţie uşoară semiadâncită, se aflau şi spaţiile de depozitare a vaselor, multe fiind descoperite sparte in situ. Interesant de remarcat este şi faptul că în spaţiul conex cuptorului, spre vest, au fost descoperite statuete antropomorfe (2015), iar spre NE idoli conici, o pintaderă întreagă cu tipar/ştanţă spiralică (fig. 6.5), un disc miniatural de lut, imitaţie a celor din aramă (fig. 6.11), câteva piese de piatră cioplită şi şlefuită, unelte de silex, cu urme de lustru şi un mic artefact de obsidian(?). De asemenea, s-a observat, în jumătatea vestică a Cas. II, pe întreaga lungime a acesteia, existenţa unui şanţ, rezultat, probabil, în urma exploatării pietrei, din pachetele de gresie, şi a argilei, care era deschis în timpul funcţionării cuptoarelor, fapt care a favorizat utilizarea sa şi ca groapă de deservire a instalaţiilor pirotehnologice.
De asemenea, în extinderea Cas. II/2015, a fost încheiată cercetarea vetrei V. 3/2016), instalaţie de tipul simplu (fig. 3.2 detaliu), care se păstra fragmentar, contemporană cu complexele gospodăreşti descoperite în anul 2015, în special L. 3/2015 şi Gr. 8/2016, încadrate în nivelul final de locuire Cucuteni A3 din sit.
În Cas. V/2016 (5x5 m, metraj independent), aproximativ în centrul acesteia, unde credeam că vom descoperi vestigiile unui cuptor, potrivit interpretării anomaliilor magnetometrice, a fost descoperită o groapă mare, de aprox. 3 m diametru şi 0,90 m adâncime, denumită Gr. 6/2016 (fig. 4.1-6), utilizată, iniţial pentru extragerea lespezilor de piatră din pachetele alunecate de gresie sarmaţiană, aflate în infrastructura martorului de eroziune, şi a argilei feruginoase, necesară confecţionării vaselor, împreună cu cea iluvială din şesul pârâului Rediu. Ulterior (în timpul funcţionării şi la abandonarea complexelor de habitat/gospodăreşti), aceasta a servit pentru aruncarea/abandonarea resturilor menajere (vetre, nicovale şi râşniţe sparte, ceramică deteriorată, fină şi uzuală/grosieră, multe vase fiind întregibile, unelte/arme de piatră, silex, os, corn, lut, cele mai multe uzate, eboşe de piatră, os, corn, statuete antropomorfe, zoomorfe, idoli conici, mărgele de lut, sferice şi cilindrice, fusaiole, materiale osteologice menajere, sparte, cochilii de melci de grădină (Helix pomatia), bucăţi de scoici Unio, bucăţi de limonit şi hematit, în stare de materie primă şi/sau preparat, lutuieli de locuinţe şi instalaţii, lutuieli de vatră, mici cărbuni, cenuşă etc.).
Tot în Cas. V/2016, a mai fost descoperită, în colţul de NV, o porţiune de cca. 1 m2, din Gr. 8/2015-16 (conform noii numerotări), care se continuă în Cas. VII ( 11A), în conţinutul căreia se găseau materiale similare cu cele descoperite în Cas. 1/2015, având, în ultimă instanţă, tot o destinaţie menajeră, cu multe materiale osteologice şi ceramice, în special de tip Hăbăşeşti, cenuşii-negre, cu decor adâncit asociat cu pictură roşie crudă (fig. 3.5-6).
Cas. VII/2016 (6x2 m) a fost săpată cu scopul investigării integrale a unor complexe gospodăreşti care depăşeau, spre sud, limitele Cas. 1/2015, în care au fost descoperite urme ale unor artefacte de cupru şi un interesant pandantiv unghiular din os (133).
În Cas. VI/2016 (5x3m), aproximativ în centrul acesteia, a fost descoperită o altă groapă circulară (Gr. 7/2016), de mari dimensiuni, cu diametrele maxime de cca. 4 m şi adâncimea 1,40 m, săpată, probabil, cu acelaşi scop (extragere lut şi piatră) şi cu o umplutură cvasi-identică cu Gr. 6/2016 (fig. 5.1-6). Se pare că aceste gropi se găsesc în legătură cu destinaţia/funcţionalitatea L. 3/2015 şi C. 2-3/2015, care aparţineau, destul de sigur, unei familii de olari, care desfăşurau sezonier această activitate (primăvara-vara-toamna). Nu putem preciza, din cauza amestecului şi compactării materialelor (ceramică, resturi de cuptor: grătar semi-perforat (fig. 5.6), şase suporturi/picioare tronconice de sprijinire a grătarului (fig. 6.18), pereţi, nicovale şi râşniţe, unelte de os/corn şi piatră, plastică antropomorfă şi zoomorfă, bucăţi de pigment, lipituri răvăşite de vatră, etc.), în ce măsură, această groapă mare ar fi fost utilizată şi ca vremelnic spaţiu de locuit (bordei) sau „atelier” ocazional, dar ipoteza rămâne de verificat.
În ceea ce priveşte patrimoniul arheologic, din complexele prezentate, din strat şi perieghetic, a fost recuperată o importantă cantitate de materiale ceramice din categoriile fină, pictată (fig. 6.12-14, 16), cu motive plastice şi adâncite, şi uzuală, numeroase artefacte de piatră, silex, os, corn şi lut, obiecte de distincţie socială, port şi cult: piesele de podoabă (fig. 6.11), statuetele antropomorfe (fig. 6.2,4, 6-10) şi zoomorfe, idoli conici (fig. 6.1,3), o pintaderă (fig. 6.5) etc., care au fost recuperate şi înregistrate topografic şi au intrat în gestiunea Muzeului Judeţean „Ştefan cel Mare” din Vaslui, unde se realizează restaurarea, conservarea, administrarea, valorificarea muzeală şi studierea ştiinţifică.
În concluzie, cercetările arheologice au arătat precizia magnetogramelor, chiar dacă unele anomalii magnetice, interpretate ca posibile cuptoare, s-au dovedit a fi gropi cu multe materiale ceramice (Gr. 6-7/2016). Deşi foarte scurtă, campania de cercetare sistematică de la Tăcuta, jud. Vaslui a adus noi şi importante date arheologice care, racordate la cele anterioare, completează imaginea locuirii cucuteniene din acest sit, în cadrul aspectului regional sud-moldav, şi devine, credem, unul de interes naţional, atât în ceea ce priveşte întinderea, planimetria şi specificul complexelor, cât şi prin caracteristicile deosebite ale artefactelor.
Note:
1.
133. D. Boghian, S.-C. Enea, C.-C. Lazanu, A. Asăndulesei, D.-I. Stigleţ, Livia Sîrbu, G. Sîrbu, 51. Tăcuta, com. Tăcuta, jud. Vaslui, Punct: Dealul Miclea/Paic, în CCAR. Campania 2015, Institutul Naţional al Patrimoniului, Cimec, Bucureşti, 2016, p. 93-94, 378-383.