Şuţeşti | Judeţ: Brăila | Punct: Popină, Val | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2006
Perioade:
Protoistorie; Antichitate;
Epoci:
La Tène; Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
Județ:
Brăila
Unitate administrativă:
Şuţeşti
Localitate:
Şuţeşti
Punct:
Popină, Val
Localizare:
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Pandrea | Stănică | participant | Muzeul Brăilei |
| Sîrbu | Valeriu | participant | Muzeul Brăilei |
| Stoian | Viorel | participant | Muzeul Brăilei |
| Croitoru | Costin | participant | Muzeul de Istorie Galaţi |
Raport:
Punctul “Val”
Situl este situat la marginea vestică a satului Şuţeşti şi urmează un traseu ce începe la marginea cimitirului satului, în stânga DN 22 Brăila - Rm. Sărat, şi se mai poate observa pe un traseu de cca. 1 Km. Cercetarea preventivă s-a impus datorită riscului distrugerii acestui val de către activitatea cotidiană a locuitorii comunei: la capătul nord-estic al valului se află cimitirul satului, iar locuitorii au început să sape în el pentru a-şi înmormânta defuncţii, iar pe traseul său au fost executate patru căi de acces spre zone cultivată deoarece el închide, practic, accesul spre lunca Buzăului.
Primele informaţii despre acest sistem de fortificaţii le avem de la Pamfil Polonic. Acesta a menţionat existenţa unui val, cu l de 20 m şi h de 2-4 m, şi a două şanţuri (primul cu l de 11 m şi ad. de cca. 2 m, iar al doilea şanţ cu l de 7 m şi ad. de cca. 1 m), ce se întindeau pe o distanţe de cca. 900 m. Anterior săpăturii a avut loc o evaluare de teren, efectuată de Stănică Pandrea, Viorel Stoian şi Costin Croitoru, în perioada 14-27 august 2007.
Obiectivele acestei cercetări preventive au fost identificarea traseului păstrat al fortificaţiei şi modul de amenajare a valului şi a şanţului.
Valul.Este dificil destabilit întinderea sa iniţială întrucât a fost puternic afectat de-a lungul timpului; dacă ar fi să judecăm utilitatea sa, atunci el ar fi trebuit să aibă minimum 10 Km, adică să bareze accesul spre două vaduri naturale ce coborau în lunca Buzăului, izolând, astfel, o suprafaţă de câteva zeci de hectare. Acum se mai observă pe o L de cca. 1 Km, la V de DN 22 Brăila - Rm. Sărat, având orientarea NE-SV, la E de acest drum naţional el a fost distrus de localnici când şi-au ridicat locuinţele.
În zonele unde valul se păstrează cel mai bine el are o formă trapezoidală, cu h de 2,5-3 m, cu baza de cca. 15 m şi cu partea superioară, aproape plată, lată de cca. 6 m. În vederea cercetării lui s-a trasat secţiunea S1=36 x 2 m, din care s-a săpat doar 20 m, adică până spre mijlocul coamei sale, şi nici aceea până la baza fortificaţiei. Valul a fost amenajat din straturi succesive de pământ galben (loess) şi cenuşiu-brun; pe panta exterioară, dinspre şanţ, s-au găsit pietre mari şi mijlocii de râu, probabil pentru a consolida zona şi a împiedica alunecarea.
Şanţul este situat la S de val, iar partea sa superioară are l de 5-6 m; întrucât nu s-a epuizat săpătura nu putem spune care era adâncimea lui. La S de şanţ am identificat o altă amenajare de loess, rezultat din săparea lui, probabil ridicată pentru a împiedica colmatarea.
Zona fortificaţiei a fost utilizată pentru depozitarea unor cantităţi apreciabile de gunoi menajer şi gunoi de grajd.
Întrucât toate materialele descoperite până acum sunt din epoca modernă iar cercetarea este în curs, nu se poate aprecia perioada când s-au făcut aceste amenajări. Oricum, dacă avem în vedere mărimea şi complexitatea acestui sistem de fortificaţii, ce bara o zonă întinsă, apărată la S de val şi şanţ, iar la N de cursul Buzăului, care, împreună, reprezentau un obstacol greu de depăşit, şi controlau accesul înspre lunca Buzăului, putem aprecia că el reprezintă dovada unor interese majore ale unei puteri politice încă greu de identificat.
Punctul “Popină”
Situl arheologic este situat pe un martor de eroziune din lunca Buzăului, aflat la N de localitate, pe stânga şoselei DN22 Brăila - Rm. Sărat,
Cercetarea preventivă a acestui obiectiv arheologic s-a impus datorită riscului distrugerii vestigiilor arheologice, cât şi a popinei, de către factorii naturali (torente) şi antropici (terasare, plantaţii agricole şi horticole, exploatare lut).
Scopul şi obiectivele acestei cercetări preventive au fost precizarea stratigrafiei sitului şi tipurile de vestigii arheologice din zonele cercetate. În acest scop s-au trasat trei secţiuni de dimensiuni medii, în diferite zone ale sitului.
S1 = 18,3 m2 (6 x 2 m; 3,50 x 1,80 m) a fost trasată în colţul nordic al popinei, pe direcţia NE-SV, la o distanţă de cca. 21 de m de latură estică şi cca. 45 m de la începutul pantei laturii nordice. Datorită descoperirii unei gropi, care continua în profilul sudic, am extins săpătura pe acea latură cu încă un carou de 3,50 x 1,80 m, păstrând un martor de 0,30 m. Ne-am adâncit până la stratul steril din punct de vedere arheologic, situat la -0,80 m în c. 1-3 şi până la -1,20 m în c. 3 (GR.1), respectiv -1,40 m în c. 4. Fragmentele de vase ceramice au fost descoperite încă din stratul vegetal şi continuat în depunerile arheologice până la -0,80 m şi, respectiv, -1,20 m în groapă.
Gr. 1 (DG = 1,80 m, DB = 1,55 x 1,60 m, A = 0,45 m), cercetată doar parţial, începea de la baza stratului arheologic, avea formă tronconică şi a fost umplută în două etape, cu pământ de culoare negru-gălbui în partea superioară şi pământ galben-brun în partea inferioară; materialele arheologice descoperite constau în fragmente de vase ceramice, fragmente de oase de animale şi lipitură de pereţi.
S2 = 12 m2 (6 x 2 m), orientată NE-SV, a fost trasată la cca. 37 m de la colţul sudic al S1 şi cca. 22 m de la latura estică a popinei. Ne-am adâncit până la stratul steril din punct de vedere arheologic, în trepte, datorită descoperirii Gropii nr.2, până la -(0,79-1,71) m. Fragmente de vase ceramice au găsite în săpătură încă din stratul vegetal şi continuat în straturile arheologice până la -0,70 m şi, respectiv, -1,40 m în groapă.
Groapa 2 (DG = 2,55 m, DF = 1,90 m, A = - 0,75 m), cercetată parţial, începea la -0,75 m, la baza primului strat arheologic superior; avea formă tronconică şi conţinea în umplutură pământ de culoare galben-brun, fragmente de vase ceramice, lipitură şi fragmente de oase.
S3 = 6 m2 (3 x 2 m),cercetată parţial, orientată NE-SV, a fost trasată la cca. 30 m V de linia imaginară ce uneşte S1 şi S2. Ne-am adâncit până la -0,80 m şi nu a fost încă descoperit nici un complex, ci doar o aglomerare mare de materiale arheologice, dar nu s-a atins sterilul arheologic. În stratul vegetal actual şi imediat sub el am descoperit o toartă de amforă grecească şi mai multe fragmente de vase getice din sec. IV-III a.Chr.
Stratigrafia.Spre exemplificare, redămurmătoarea situaţie stratigrafică: a) strat vegetal actual, gros de 0,50-0,70 m, cu materiale arheologice bulversate b) stratul arheologic neafectat de lucrările agricole, negru-gălbui, cu gr. de 0,15-0,65 m (deasupra gropilor), c) sterilul arheologic, format din loess.
Descrierea materialelor arheologice.Fragmentele de vase ceramice şi celelalte materiale arheologice descoperite se datează, în marea lor majoritate, în cultura Basarabi, dar sunt şi câteva fragmente ceramice din sec. IV-III a.Chr. Din categoria ceramicii grosiere a culturii Basarabi menţionăm prezenţa următoarelor categorii: a) vase mari de provizii, de culoare cărămizie; b) vase de tip sac, de culoare cărămizie, brună sau brun deschis, cu pastă ce are ca degresanţi pietricele şi cioburi pisate. Această categorie de vase a fost decorată cu unul sau două brâie crestate sau cu un brâu alveolat. Din categoria ceramicii fine fac parte a) vase de dimensiuni mari cu pasta de culoare neagră, lustruite atât în interior, cât şi în exterior; b) castroane tronconice de culoare brun deschis, cu buza invazată; c) vase de culoare neagră lustruită cu buza lată orizontală, decorată cu motive geometrice; d) vas de dimensiuni mici, brun-deschis, cu corpul globular. Decorul vaselor constă din benzi haşurate, benzi din linii imprimate, motive geometrice incizate sau imprimate, triunghiuri haşurate, şiruri de “S” imprimate, linii în zig-zag, spirale. Unul din fragmentele de vase ceramice este decorat cu un “S” mare care pare a sugera un şarpe stilizat. Pe lângă fragmentele de vase ceramice s-au mai descoperit un lustruitor din piatră vineţiu-roşiatic şi un fragment de râşniţă (?) din piatră de râu.
Descoperirile acestei campanii de cercetare preventivă ne dau posibilitatea să apreciem că pe popina de la Şuţeşti există o aşezare de tip Basarabi, din care am identificat două complexe menajere, dar există şi unele materiale arheologice mai târzii care se datează în sec. IV-III a.Chr. Prin campaniile viitoare vom încerca să identificăm amploarea locuirii de pe această popină, cât şi rolul ei pe valea Buzăului.
S-a întocmit documentaţia necesară de şantier iar piesele descoperite au intrat în patrimoniul Muzeului Brăilei.
Bibliografie: