.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Susani | Comuna: Traian Vuia | Judeţ: Timiș | Punct: Grămurada de la Jupani | Anul: 2021

Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Susani, com. Traian Vuia, jud. Timiș. Sector SIC
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Epoca bronzului târziu; Hallstatt timpuriu;
Tipuri de sit:
Necropolă tumulară;
Cod RAN:
| 159124.03 |
Județ:
TIMIŞ
Unitate administrativă:
TRAIAN VUIA
Localitate:
SUSANI
Punct:
Grămurada de la Jupani
Sector:
sector SIC
Localizare:
| 159124.03 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Diaconescu Dragoş responsabil Muzeul Național al Banatului - Timișoara
Bunoiu Victor participant Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş
Bertea Sofia participant Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş
Leonti Iulian participant Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş
Marteniuc Ionuț participant Universitatea de Vest, Timişoara
Quatert Robin participant University of Buffalo
Pinca Răzvan participant Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică Lugoj
Raport:
2. După documentarea finală a profilului vestic al SIB, s-a trecut la trasarea și cercetarea unității de cercetare SIC a cărei latură de est corespunde liniei profilului vestic al SIB. Latura nordică a SIC corespunde liniei carourilor 8 și 9 din sectorul estic la S1/2017-2018, având dimensiunea de 4 m. Numerotarea carourilor de 2x2 m a fost făcută urmând aceleași reguli ca și în cazul unităților de cercetare SIA și SIB. Latura vestică a acestei unități de cercetare a avut lungimea de 22 m. Decopertarea și săparea mantalei tumulului compusă din pachetele stratigrafice numite de noi de la 1-9 a fost făcută mecanizat, în straturi orizontale, urmate de curățarea/raderea manuală a grundriss-urilor astfel obținute. La adâncimea de cca. 0,70 m, raportat la partea superioară a profilului vestic al SIC pe linia de carouri A (partea cea mai înaltă), a putut fi identificat un complex adâncit de formă rectangulară numit C.29, ce deranja stratigrafia movilei. Acest complex era suprapus de profilul vestic al SIC. Latura sa dinspre est avea orientarea pe axă NNE-SSV și o lungime de 7,3 m. Adâncimea acestui complex în dreptul liniei de demarcație dintre axele de carouri A și B era de 1,20 m, de la nivelul conturării sale în grund adâncindu-se cca. 45-50 cm. Structura umpluturii complexului, faptul că în colțul său de N-E exista o aglomerare de cenușă, existența în structura morfologică a movilei a unei tasări în zona sa central-sudică și supra-înălțarea nefirească a zonei sudice pe axa S-N a tumulului cu un nivel inedit în stratigrafia movilei, ne face să considerăm că C.29 este de fapt o deranjare modernă a tumulului, fie săpătură arheologică neraportată sau o intervenție de tip braconaj, iar nivelul inedit din zona sudică este, în fapt, pământul scos și aruncat în urma excavării C.29. Forma regulată a acestei intervenții precum și faptul că fundul său era aproape orizontal sunt bune argumente pentru a opta către o cercetare arheologică neraportată. Conform informației oferită de unul dintre localnicii din Susani în anul 2017, Ioan Stratan, autorul cercetării din Grămurada lui Ticu, ar fi săpat undeva în a doua jumătate a secolului al XX-lea și în această movilă, oprindu-se însă din cauza faptului că, cităm din memorie, a ”dat de o placă de beton”. Până acum nu am reușit să obținem nici o informație livrească certă cu privire la o cercetare efectuată de I. Stratan în Grămurada de la Jupani. Doar o afirmație oferită de M. Moroz-Pop ne spune că acest tumul ”nu a fost investigat până în prezent datorită dificultăților legate de dislocarea mantalei” (Moroz-Pop 1983, 481), aspect care poate susține conjunctural spusele localnicului din Susani.   După cercetarea și documentarea complexului C.29 s-a trecut la continuarea decapării mecanizate. Nici o altă intervenție secundară nu a putut fi observată în structura constructivă a movilei în acest sector. Curățarea nivelului 10 și a părții superioare a nivelului 10a corespunzătoare a fost făcută prin șpăcluire atentă și curățare cu aspiratorul industrial. Această metodologie de cercetare a oferit rezultate extrem de spectaculoase. A fost identificată jumătatea vestică a Locului de foc nr. 2 (cercetat parțial în campania 2020, vezi Diaconescu et al 2021, 273). Plecând de aici pe direcție aproximativ NNV-SSE, suprapunând parțial acest loc de foc, a putut fi identificată o scândură cu o lățime aproximativă de 80 cm și o lungime de 10,8 m (valoare dimensională dată de limita de nord a unității de cercetare), numită de noi C.30. Capătul sudic al acestei scânduri/dulap a fost păstrat prin carbonizare pe o lungime de 2,85 m. Restul acestui obiect de lemn s-a păstrat mult mai prost, doar punctual, prin mineralizare sau carbonizare. Pe aceeași direcție, dispuse paralel cu C.30 au mai fost identificate urmele mineralizate ale unor scânduri mult mai înguste cu lățimile de cca. 20 cm și lungimi variabile cuprinse între 2,1 m și 4,2 m, numite de noi C.42, C.47, C.48, C.49. Complexele C.47 și C.49 flanchează îndeaproape, în zona carourilor 8E, 8D, 8C, 9D și 9C, complexul C.30. Suprapunând linia de demarcație dintre axele de carouri A și B, perpendicular pe ductul lui C.30 a fost identificată amprenta mineralizată a unei scânduri cu lățimea de 18 cm și lungimea de 2,2 m numită C.43. În caroul 8B, cu aceeași orientare ca și C.43 au fost identificate două complexe similare, plasate una în continuarea celeilalte numite C.35 și C.34. Foarte important de precizat că toate urmele mineralizate sau carbonizate ale acestor scânduri nu sunt suprapuse de nivelul 10, în zona centrală a movilei, acesta oprindu-se la marginea acestor obiecte de lemn. Totodată au mai fost identificate mai multe gropi de stâlp vizibile tot de la curățarea nivelului 10 și anume C.45, C.53 (caroul 8D), C.44 (la limita carourilor 8D, 8C), C.41 (caroul 9D), C.51 (caroul 9C), C.52 (limita carouri 8B și 9B), C.32, C.33 (caroul 8B), C.40, C.50, C.54, C.38 (caroul 9B), jumătatea vestică a C.19 (caroul 8A) și C.55 (caroul 9A). Foarte importante sunt corelațiile dintre complexele de tip scânduri și cele de tip gropi de stâlpi. Astfel, C.38 și C.19 sunt legate prin scândura C.43, C.52 și C.24 sunt legate de C.35 și C.34, C.52 și C. 44 sunt legate prin C.42, iar C.46 și C.53 sunt legate prin C.49. Amplasate sub C.30 au fost identificate C.54 și C.55. Toate aceste date obținute ne-au oferit imaginea unei structuri rectangulare construită din lemn, care cuprinde mai multe compartimente/camere amintind de o locuință; această situație arheologică a fost numită Structura 1/2021, a cărei latură de est este delimitată prin aliniametul gropilor de stâlp C.19, C.24, C.23 și C.25, cea de sud fiind determinată de C.25, C.26, C.45, C.53, iar cea de vest prin stâlpii aferenți C.41, C.51, C.50, C.40. Esențială însă pentru funcționalitatea acestei structuri a fost identificarea a 5 complexe arheologice adâncite amplasate în diferitele camere ale Structurii 1. În compartimentul determinat de gropile de stâlp C.19, C.38 și latura de est a C.30 a fost identificat și cercetat complexul adâncit C.36, de formă aproximativ ovală, având diametrul mare de 1m. În compartimentul determinat de gropile de stâlp C.24, C.25, C.44 și C.23 au fost identificate complexele adâncite de formă aproximativ ovală C.20 și C.31, cu diametrele lungi de 1,18 m și, respectiv, 1 m. Complexul C.20 a fost parțial cercetat în campania 2020 (Diaconescu et al 2021, 273), iar complexul C.31 este suprapus de scândura C.42. Un alt complex adâncit de același tip, de formă însă aproximativ circulară cu diametrul de 0,80 m, a fost identificat în caroul 9C și a fost numit C.46. Această unitate arheologică a fost suprapusă parțial de dulapul C.30. Suprapunând linia de demarcație dintre carourile 9A și 9B, dar suprapus de profilul vestic al unității de cercetare SIC, a fost identificat și cercetat parțial complexul C.37. În cazul complexelor C.20, C.31, C.36 și C.37 a fost evidentă suprapunerea umpluturii acestora de către nivelul 10, acesta tasându-se ușor în acestea. Umplutura tuturor celor 5 complexe a constat într-o lentilă de lut în partea superioară și a unui nivel de resturi cinerare, constând doar din cenușă, cărbune de lemn, mărgele faianță, obiecte de metal cu urme clare de ardere secundară și oase calcinate. Aceste date ne face să considerăm toate cele 5 complexe de mai sus ca fiind morminte de incinerație, unde resturile cinerare au fost depuse în gropi. În prelungirea profilului de vest al unității de cercetare SIC a fost efectuată secțiunea SIC/1 cu dimensiunile 7x1 m, în vederea observării și cercetării Șanțului 1 care înconjoară movila funerară. Acesta a fost surprins în cadrul liniilor I și J, având lățimea de 2,20 m și adâncimea de 76 cm față de nivelul actual de călcare. Aceste valori sunt într-o foarte bună concordanță cu ele observate în tronsonul de est al S1/2017-2018 (Diaconescu et al. 2018a, 29). Discuții Detaliile stratigrafice observate și descrise mai sus ne arată că Structura 1 a fost amenajată în câteva etape distincte având ca bază de pornire amenajarea platformei definită de nivelul 10a. Următoarea etapă a constat în săparea gropilor de stâlp și implementarea acestora. A urmat săparea gropilor mormintelor de incinerație și depunerea în ele a resturilor cinerare. A fost amenajat apoi nivelul 10, într-o etapă imediat următoare fiind amplasate scândurile ce fac legătura între unele din gropile de stâlp, precum și scândura masivă numită de noi C.30.  Flancarea acesteia, în carourile 8D și 9D, de către gropile de stâlp C.45 și C.53 ne face să credem că acest dulap a funcționat ca o axă centrală cu rol de pasaj al întregului complex funerar definit ca și Structura 1. Conexiunea directă dintre C.30 și Locul de foc nr. 2 precum și faptul că în carourile 8E și parțial 8D scândura C.30 era carbonizată ne arată că Locul de foc nr. 2 funcționează la un moment imediat posterior amenajării Structurii 1 și imediat anterior amenajării movilei. Dimensiunile ce pot fi estimate la acest moment pentru Structura 1 sunt de 4,1 m lățime (latura sudică) și 6,2 m pentru latura lungă estică [această dimensiune nu este cea reală dat fiind faptul că, la acest moment este clar că intervenția neautorizată numită I.1 (vezi Diaconescu et al. 2018a, 29 și Imag.1, 2), a afectat colțul de N-E al Structurii 1]. Faptul că stâlpii aferenți complexelor C.19 și C.40 au fost vizibili pe profilele vestice ale SIB și SIC sunt un puternic argument pentru afirmația conform căreia stâlpii de lemn ai Structurii 1 erau erecți la momentul edificării movilei. Faptul că mai sus descrisa compartimentare internă a Structurii 1 nu a fost observată decât la momentul cercetării nivelului 10 nu oferă nici un argument pentru a susține existența, la momentul edificării movilei și poate chiar la momentul elaborării structurii în sine, a unor pereți de lemn în elevație ai structurii în sine. Lipsa unor elemente de tip scânduri de lemn care să lege gropile de stâlp perimetrale ale Structurii 1 pot susține că de fapt complexele de tip scânduri identificate au avut rol poate în partea de rezistență a stâlpilor ce compuneau Structura și, cel mai probabil, în compartimentarea organizării interne a acesteia. Mulțumiri Ținem să mulțumim și cu această ocazie domnului Gabriel Olariu și Primăriei comunei Traian Vuia pentru locațiile de cazare oferite cu generozitate, Muzeului Național al Banatului, Direcției Județene de Cultură a județului Timiș și Primăriei Municipiului Lugoj pentru sprijinul financiar oferit proiectului și Universității de Vest pentru tranportul logisticii și sprijinul oferit prin grupul de studenți ce și-au efectuat practica de specialitate pe șantierul de la Susani. Acestora, Balazs Martha-Georgiana, Borș Maria-Magdalena, Corban Alexandru, Csikos Szidonia-Brigitta, Dumitrașcu Marius Sebastian, Gabor Natalia, Mangra Natanael, Raescu Ionuț, Schinteie Flavian le suntem recunoscători pentru ajutorul oferit. Aceleași calde mulțumiri le adresăm și voluntarilor Bindariu Ana și Hinț Cristian.
Abstract [EN]:
The archaeological research of the 2021 campaign at Susani-Grămurada de la Jupani consisted of the completion of the SIB research unit as well as the opening and completion of the SIC research unit. Thus, a rectangular-shaped structure (named Structure no. 1) was identified with an internal partitioning given by wooden planks connecting the perimeter pillars/pillar pits of the structure. Structure no. 1 housed five cremation graves, whose cremated remains were deposited in oval-shaped pits. Based on the stratigraphical data, this structure is contemporary to the erecting phase of the barrow – i.e. Late Bronze Age (ca. 1380 cal BC).
Bibliografie:
1. Diaconescu et al. (2018) - Dragoș Diaconescu, Victor Bunoiu, Amina Muscalu-Crețescu, Iulian Leonti, Alexandru Hegyi, Răzvan Pinca, Sorin Tincu, Susani, com. Traian Vuia, jud. Timiș, punct: Grămurada de la Jupani. În: Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2017, 2018, 131-132.
2. Diaconescu et al. (2018a) - Dragoș Diaconescu, Victor Bunoiu, Alexandru Hegyi, Răzvan Pinca, Aurelian Rusu, Robin Quatert, Iulian Leonti, Sofia Bertea, Raport de cercetare arheologică privind obiectivul de la Susani, com. Traian Vuia, jud. Timiș. Punct: Grămurada de la Jupani. În: Patrimonium Banaticum VIII, 2018, 25-35.
3. Diaconescu et al. (2020) - Dragoș Diaconescu, Victor Bunoiu, Răzvan Pinca, Sofia Bertea, Mihai Bica, Robin Quatert, Iulian Leonti, Susani, com. Traian Vuia, jud. Timiș, punct: Grămurada de la Jupani. În: Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2019, 2020, 353-356.
4. Diaconescu et al (2021) - Dragoș Diaconescu, Victor Bunoiu, Răzvan Pinca, Sofia Bertea, Iulian Leonti, Ionuț Marteniuc, Ianculescu Filip, Frențoni Denis Nicolas Ioan, Săndulescu Adrian, Robin Quatert, Susani, com. Traian Vuia, jud. Timiș, punct: Grămurada de la Jupani. În: Cronica Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2020, 2021, 272-274.
5. Gumă (1997) - Marian Gumă, Epoca bronzului în Banat. Orizonturi cronologice şi manifestări culturale. Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica 5, Timișoara, 1997.
6. Moroz-Pop (1983) - Maria Moroz-Pop, Contribuții la repertoriul arheologic al localităților din județul Timiș din paleolitic și până în Evul Mediu. În: Banatica 9, 1987, 87-198.