Sultana | Comuna: Mânăstirea | Judeţ: Călăraşi | Punct: Malu Roşu | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2018
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Tell; Necropolă plană;
Cod RAN:
| 104216.03 |
Județ:
Călăraşi
Unitate administrativă:
Mânăstirea
Localitate:
Sultana
Punct:
Malu Roşu
Localizare:
| 104216.03 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Crăciunescu | Ionela | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Golea | Mihaela | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| xxBălășescuxx | Adrian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Iordan | Tudor | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Soficaru | Andrei | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Parnic | Valentin | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Darie | Adelina | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Opriş | Vasile | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Pîrvulescu | Cosmin Dan | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Ignat | Theodor | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Lazăr | Alexandru Cătălin | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Andreescu | Radian-Romus | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Florea | Mihai | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Voicu | Mădălina | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Mărgărit | Monica | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Covătaru | Cristina | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Frujina | Ovidiu | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Manea | Bogdan | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Stan | Sebastian | participant | Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu", Bucureşti |
| Stal | Cornelis | participant | University of Gent, Belgium |
| Savu | Mihaela | participant | Christian-Albrechts-Universität zu Kiel |
| Șerbănescu | Adrian | participant | Universitatea din București |
Raport:
Săpăturile arheologice de la Sultana-Malu Roşu, com. Mânăstirea, jud. Călăraşi, din campania 2018, s-au desfăşurat în Sectorul Terasă, în paralel cu o serie de prospecţiuni non- intruzive în Sectorul Tell, necesare pentru completarea setului de informaţii arheologice legate de sistemul de delimitare al aşezării, dar şi colectarea de noi date geo-spaţiale în zona sitului şi pe cursul fostului râu Mostiştea.
Sector Terasă – locuireea off-tell
În acest punct, s-au continuat investigaţiile legate de construcţia incendiată eneolitică C1/2014, identificată în anul 2014 şi aflată în curs de cercetare de 4 ani. Reamintim că, această construcţie, cu dimensiuni considerabile (cca. 12 x 10 m), a fost identificată în limita de est a necropolei preistorice de la Sultana-Malu Roşu, iar pentru cercetarea sa a fost realizată o suprafaţă de 16 x 16 m (Son 1/2016), amplasată la cca. 70 m vest de aşezarea de tip tell, la sud de Son 1/2014 şi Son 1/2015.
În campania 2018, cercetările au vizat finalizarea complexelor posterioare ce perturbau construcţia C1/2014, dar şi demontarea nivelului de distrugere al acesteia (US 1240). În principal, dacă primul obiectiv a fost atins, în cazul celui de-al doilea, datorită procesului complex de înregistrare, ce a implicat măsurarea fiecărei bucăţi de chirpici, cântărirea acestora, colectarea sedimentului din zonă pentru sitare etc., acesta a fost realizat doar parţial. Astfel, a fost posibilă demontarea distrugerii exterioare în proporţie de 90%, iar în cazul amplasementului propriu-zis al construcţiei doar aprox. 60%.
În general, procesul de demontare al nivelului de distrugere aferent construcţiei C1/2014 şi cuantificarea datelor rezultate au confirmat o observaţie anterioară, realizată încă din momentul degajării complexului în discuţie: în anumite zone ale construcţiei, nivelul de distrugere a fost înlăturat din vechime (cel mai probabil, imediat după incendiere), motiv pentru care în anumite perimetre se păstrează doar podeaua. În zonele din C1/2014 ce nu au fost afectate de acest proces, s-a putut decela existenţa unei secvenţe de distrugere tipică pentru locuinţele incendiate gumelniţene, care implică existenţa unor resturi de pereţi fracturate in situ peste podea. Totodată, a fost posibilă chiar şi identificarea unor baze de pereţi în poziţie verticală, ce par a indica existenţa unei compartimentări interne a construcţiei. Din punct de vedere constructiv, s-a observat că pereţii au fost realizaţi din lut amestecat cu materiale vegetale, în vreme ce podeaua nu conţinea pleavă, fiind realizată dintr-un lut curat, bine compactat. Seria de observaţii constructive a fost completată de identificarea unor noi gropi de par ce pot fi legate ipotetic de structura de rezistenţă a construcţiei respective. Cum procesul de demontare a nivelului de distrugere nu a fost finalizat, momentan nu avem cum să creionăm alte concluzii. Cel mai probabil, după finalizarea demontării în campania 2019 vom avea mai multe date care ne vor permite formularea unor concluzii privind această construcţie.
Alte observaţii au fost făcute în legătura cu nivelul de ardere diferenţiat, pe zone, al construcţiei C1/2014, ceea ce ne permite să realizăm anumite scenarii despre modul în care s-a desfăşurat incendierea construcţiei. Pe lângă situaţiile sesizate anterior, încă din 2015-2017, legate de existenţa unor zone distincte de grupare a unor bucăţi de chirpici vitrificaţi, ce indicau prezenţa unor focare cu temperaturi ridicate în timpul incendierii, în prezent am obţinut şi setul de date pentru cele 158 probe colectate din nivelul de distrugere în 2017, care ne indică intervale de ardere a construcţiei cuprinse între 750°C - 1400°C, pe baza analizelor XRD şi FT-IR efectuate. Pentru completarea acestor informaţii, în 2018 s-a procedat la colectarea unor probe pentru analize de paleomagnetism din podeaua construcţiei C1/2014, care vor oferi cu siguranţă date noi şi despre procesul de incendiere. Mai mult, analizarea acestor probe va permite inclusiv datarea prin arheomagnetism a construcţiei în discuţie, mai ales că, din nefericire, din inventarul complexului C1/2014 lipsesc resturile faunistice sau arheobotanice care ne-ar permite datarea prin metoda radiocarbon.
Conservarea primară a vestigiilor arheologice, în vedere continuării cercetărilor în campania 2019, s- a realizat cu folie de plastic şi pământ.
Sector Terasă – aşezarea Boian
În zona aşezării plane din punctul Gheţărie, aparţinând culturii Boian, faza Vidra, s-a decis deschiderea unei noi suprafeţe, notate Son 1/2018 (6 x 6 m). Aceasta a fost proiectată pentru acoperirea unei suprafeţe necercetate anterior (2012-2014), amplasată între respectivele secţiuni anterioare.
Îndepărtarea nivelului vegetal (us T1000) a condus la identificarea a cinci gropi moderne (C25-C29), ce au legătură cu intervenţiile recente ale locuitorilor din sat, ce au utilizat zona sitului pentru extracţia de lut şi depunerea de gunoaie. De asemenea, a fost identificată şi o vatră, bine arsă, aparent cu o singură fază de utilizare, asociată cu bucăţi de chirpici nears şi fragmente ceramice Boian-Vidra. Descoperirea respectivă este foarte importantă, deoarece, până acum, toate complexele Boian-Vidra documentate la Sultana- Gheţărie constau în gropi, de diferite dimensiuni, asociate cu două niveluri ocupaţionale.
Ploile din vara anului 2018 nu au permis finalizarea cercetărilor din Son 1/2018, motiv pentru care, la finalul campaniei, suprafaţa a fost acoperită cu folie de plastic şi pământ, cercetările urmând a fi reluate în campania 2019.
Sector Tell
În vederea completării datelor legate de sistemul de delimitare al aşezării de tip tell de la Sultana-Malu Roşu, în intervalul august-septembrie 2018, au fost realizate mai multe profile de rezistivitate electrică (ERT) pe pantele sitului, în vederea obţinerii unui set de informaţii complementare celor obţinute în urma realizării profilelor sedimentologice din 2002-2005 (S II şi S II’). În funcţie de configuraţia terenului, au fost realizate 10 profile ERT, la distanţe de 2 m, pe pantele de sud, est şi vest ale tell-ului pentru a stabili modul de distribuţie orizontală şi verticală a şanţurilor, a valului şi palisadei surprinse în sondajele sedimentologice anterioare. Datele sunt în curs de prelucrare, însă pe baza informaţiilor preliminare, sistemul de delimitare sus menţionat este confirmat pe latura de vest a tell-ului.
Tehnica de săpătură arheologică aplicată în situl de la Sultana-Malu Roşu constă în metoda micro-stratigrafică, înregistrările stratigrafice realizându-se în sistemul unităţilor stratigrafice (u.s.-uri), în cadrul unor registre de unităţi stratigrafice şi complexe, fiind utilizate fişe tipizate. Ulterior informatiile sunt încărcate într-o bază de date dedicată, realizată sub Acces MS-Office.
Colectarea datelor geo-spaţiale brute din teren, în vederea înregistrărilor planimetrice şi altimetrice, se realizează cu ajutorul unui receptoare GNSS (Global Navigation Satellite System), la care se adaugă o staţie totală Leica TS 06 Plus. Datele geo- spaţiale sunt completate cu informaţii colectate prin intermediul zborurilor cu UAV-ul, dar şi integrarea surselor cartografice existente.
Sedimentul din complexele cercetate a fost recoltat contextual şi ulterior sitat, tamisat şi/sau flotat. Finalizarea procesului de studiu va consta în trierea materialelor rezultate şi analizarea acestora pe categorii.
Din toate complexele cercetate au fost recoltate probe pentru datări absolute (14C), paleoparazitologie, izotopi (12C-13C/15N-16N) şi studiul materialului genetic uman fosil (A.D.N.).
Materialele osteologice faunistice şi antropologice sunt prelucrate şi analizate de către echipa Secţiei de Bioarheologie a Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan” din Bucureşti, Institutul de Antropologie „Francisc J. Rainer” Bucureşti şi a Centrului Naţional de Cercetări Pluridisciplinare din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României.
Diversele categorii de artefacte sunt în curs de studiu şi analiză în laboratoarele Muzeului Municipiului Bucureşti, Muzeului Dunării de Jos din Călăraşi, Muzeului Naţional de Istorie a României, Universităţii „Valahia” din Târgovişte şi Platformei ArchaeoScience#RO din cadrul ICUB, Universitatea din Bucureşti.
Probele micromorfologice, palinologice şi carpologice vor fi analizate în laborator de către specialiştii Secţiei de Bioarheologie a Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan” din Bucureşti, Centrului Naţional de Cercetări Pluridisciplinare din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României şi ai Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi.
Alte analize interdisciplinare pe diverse categorii de artefacte şi ecofacte vor fi realizate în cadrul Institutul Naţional pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" Măgurele, dar şi în cadrul unor laboratoare din străinătate.
În funcţie de bugetul disponibil, cercetările viitoare vor viza continuarea săpăturilor din vecinătatea aşezării de tip tell aparţinând culturii Gumelniţa, investigarea structurilor incendiate off- tell, dar şi cercetările din aşezarea plană aparţinând culturii Boian, precum şi în cadrul celor două necropole preistorice.
Bibliografie: