.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Sultana | Comuna: Mănăstirea | Judeţ: Călăraşi | Punct: Malu-Roşu | Anul: 2007

Descriere:
Anul cercetarii:
2007
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tell;
Cod RAN:
| 104216.03 |
Județ:
Călăraşi
Unitate administrativă:
Mănăstirea
Localitate:
Sultana
Punct:
Malu-Roşu
Localizare:
| 104216.03 |
Lista Ilustrațiilor - 8
 
 
 
 
 
 
 
 
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Bem Carmen-Cornelia participant CIMEC - Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti
Şandric Ionuţ participant CIMEC - Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti
Ion Alexandra participant Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti
Soficaru Andrei participant Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti
Androne Olga participant Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa, Olteniţa
Nica Tiberiu participant Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa, Olteniţa
Şerbănescu Done participant Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa, Olteniţa
Astaloş Ciprian participant Muzeul Judeţean Satu Mare
Ignat Theodor participant Muzeul Municipiului Bucureşti
Andreescu Radian-Romus responsabil Muzeul Naţional de Istorie a României
Florea Mihai participant Muzeul Naţional de Istorie a României
Lazăr Alexandru Cătălin participant Muzeul Naţional de Istorie a României
Oană Virginia participant Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi
Parnic Valentin Aurel participant Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi
Nicolae Cătălin participant Facultatea de Istorie, Universitatea București
Raport:
Aşezare de tip tell de la Sultana- Malu Roşu, com Mânăstirea, jud. Călăraşi, se află situată pe terasa înaltă a lacului Mostiştea, la cca. 800 m de sat. Săpăturile arheologice s-au desfăşurat în perioada 15 iulie-15 septembrie 2007. Obiectivele cercetării: - continuarea cercetărilor din suprafaţa SI; - continuarea cercetării necropolei gumelniţene de pe terasa de lângă tell. Obiectivul principal al acestei campanii a fost continuarea cercetărilor din SI, amplasată în partea de NNE a sitului, datorită pericolului de prăbuşire a acestei părţi a tell-ului în apele lacului Mostiştea. În suprafaţa SI cercetarea s-a concentrat asupra locuinţei L5, identificată în c.A 1-3, B 1-3, C 1-3, D 1-3, E 1-3, F 1-3 şi G 1-3. Cercetarea acesteia a început în campania 2005. La acel moment, săpătura s-a limitat doar la perimetrul c.A 1-3, B 1-3, C 1-3, D 1-3 din SI. Ulterior, în campania 2006 secţiunea a fost extinsă. Cu acest prilej s-a continuat cercetarea L5, în carourile nou obţinute în urma extinderii (E1-3, F1-3 şi G1-3). În 2007, în aceleaşi carouri, s-a continuat demontarea nivelului de distrugere a locuinţei L5. Nivelul de distrugere consta în bucăţi masive de chirpici, provenite de la pereţi, unele dintre acestea având mai multe lipituri succesive. S-au identificat şi bucăţi de chirpici ars, cu urme de pictură. În partea inferioară a nivelului de distrugere, foarte aproape de podea, în zona carourilor E2, E3, F1 şi F2, s-au identificat 16 piese MDA (împungătoare, fusaiole, dăltiţe, plăcuţe perforate), în asociere cu numeroase piese de silex (mai ales aşchii de debitaj), scoici şi resturi de micromamifere. Tot în acelaşi nivel, în c.E1, a fost descoperită o statuetă antropomorfă feminină. În partea inferioară a nivelului de distrugere şi pe podeaua locuinţei s-au identificat 15 vase întregi sau reîntregibile. Degajarea celei mai mari părţi a distrugerii locuinţei a condus la identificarea peretelui exterior sud-vestic. Acesta a fost surprins în elevaţie (8-10 cm), pe o L de cca. 2,50 m. Tehnica de construcţie a peretelui era ceamur. Aceeaşi tehnică a fost folosită şi pentru peretele de compartimentare a celor două camere ale locuinţei. Interesant este faptul că în c.F3-G3, a fost identificată o structură rectangulară, gen poliţă, prăbuşită pe podea. Structura prezenta mai multe fracturi şi fisuri, datorate prăbuşirii. În profil, aceasta prezenta o formă trapezoidală, cu latura mare în sus. Suprafaţa exterioară a structurii era făţuită, prezentând mai multe refaceri succesive. Pe podeaua locuinţei, în c.G3, sub porţiunea prăbuşită din această structură a fost surprins un corn de cerb. Din nefericire, acesta era forte friabil datorită expunerii la temperaturile ridicate din timpul incendiului ce a condus la distrugerea locuinţei. Din perimetrul L5 s-au recoltat 190 litri de sediment pentru tamisare. Tot în aceasta campanie în SI, c.A 1-2, B 1-2, s-a cercetat o tranşee (C1/2007), identificată la sfârşitul campaniei 2006. Aceasta era orientată NNV-SSE şi avea o L de 3,50 m şi o l de 0,60-0,66 m. Umplutura complexului consta într-un sediment omogen, compact, saturat, ce conţinea chirpici ars, cărbune, scoici, oase de animale, fragmente ceramice, piese litice şi de os. În c.G1, G2, H2 din aceeaşi suprafaţă, a fost identificat un şanţ de fundaţie (C3/2007), orientat NE-SV. Acesta afecta parte dinspre NNV a L5. Acest şanţ nu a fost surprins pe toată lungimea sa, întrucât în partea de NE intra în profilul dinspre lac, iar spre SV era afectat de o veche secţiune care tăia perpendicular şi L5. Cpl. C3/2007 a fost surprins pe o L de 4,40 m, având o l de 0,70 m. În baza acestuia s-au identificat 3 gropi de par. Umplutura şanţului constă într-un sediment eterogen, compact, saturat, ce conţinea chirpici ars (inclusiv bucăţi masive de perete), cărbune, scoici, fragmente ceramice, piese litice. În SI, c.I 1-3, J 1-3, K 1-3, s-au demontat ultimele resturi ale L6, cercetate în campania anterioară. Sub aceasta s-a identificat parte superioară a nivelului de distrugere a unei alte locuinţe neincendiate, notată L7. Datorită celorlalte priorităţi din teren, aceasta a fost conservat, urmând a fi cercetată în campaniile viitoare. În campania 2007 au continuat cercetările în perimetrul necropolei gumelniţene. Aceasta se află pe terasa înaltă a Mostiştei, la cca. 200 m V de aşezarea de tip tell. Au fost deschise două secţiuni de 20 x 2, notate Son1/2007 şi Son2/2007, orientate NE-SV. Suprafaţa celor doua secţiuni a fost împărţită în carouri de 2 x 2 m, notate numeric de la 1 la 10. Au fost cercetate 7 morminte gumelniţene, ce conţineau indivizi depuşi în poziţie chircită, lateral stânga, orientaţi pe direcţii apropiate de E. Inventarul funerar consta în vase ceramice (M6) şi piese litice (M11, M12). Gropile funerare prezentau formă ovală-neregulată şi au fost identificate la adâncimi cuprinse între 1-1,60 m. Partea inferioară a acestora se găsea în loess-ul din baza terasei (US 1004). Conţinutul gropilor a fost recoltat pentru tamisare. Din morminte s-au recoltat şi probe pentru analize parasitologice. În Son2/2007, c.4-5, a fost identificată o groapă circulară, notată C6/2007 (1,05 x 0,80 m). Umplutura acesteia consta într-un sediment omogen, compact, de culoare brun închis, slab saturat, ce conţinea fragmente bucăţele mici de chirpici, cărbune, ceramică gumelniţeană, oase de animale, scoici şi o mărgică dintr-un melc perforat. Această groapă se afla amplasată la 4,70 SV de mormântul M6 şi 3,50 m NE de M12. Nivelul de săpare al gropii este acelaşi cu cel al mormintelor. Pe baza materialului arheologic şi a observaţiilor stratigrafice, C6/2007 a fost atribuit culturii Gumelniţa. Prezenţa unui asemenea complex în perimetrul necropolei este posibil să fie legată de anumite etape ale ceremonialului funerar. Complexe asemănătoare s-au descoperit şi în alte cimitire gumelniţene din Bulgaria (necropola de la Vinica - aşa numitele „gropi de jertfe”) sau România (necropola de la Măriuţa - La Movilă). În Son1/2007, c.5, 6, 10, au fost identificate trei gropi (C5/2007, C8/2007 şi C9/2007), cu formă circulară şi dimensiuni variate, ce conţineau materiale arheologice amestecate (fragmente ceramice Boian-Giuleşti, Gumelniţa, epoca bronzului şi sec. IV p.Chr., oase de animale, scoici, cărbune, bucăţi de chirpici ars, pietre şi piese litice). Aceste complexe au fost identificate la 0,50-0,70 m, nivelul de săpare al acestora corespunzând părţi inferioare a nivelului de sub vegetal. Pe baza observaţiilor stratigrafice, aceste complexe sunt posterioare cronologic culturii Gumelniţa. În stadiul actual al cercetării, aceste complexe sunt dificil de atribuit cu certitudine unei perioade, datorită prezenţei în asociere a unor materiale ceramice aparţinând unor epoci diferite. Important este faptul că în aceste complexe s-au descoperit şi fragmente ceramice Boian-Giuleşti, ceea ce poate reprezenta un indice privind existenţa în zonă a unei locuiri aparţinând acestei culturi. Protejarea suprafeţelor în curs de cercetare s-a realizat prin acoperirea cu folie de plastic şi pământ. Materialele arheologice descoperite au fost transportate la MNIR şi la MDJ Călăraşi. Resturile osteologice umane au fost predate spre analiză IAFR Bucureşti. Materialele faunistice şi litice vor fi trimise spre analiză CNCP-MNIR. Valorificarea se va realiza prin includerea unor piese descoperite în această campanie în expoziţia Sultana – O aşezare de acum 6000 de ani ce este deschisă la MDJ Călăraşi din anul 2003. De asemenea, descoperirile din necropola gumelniţeană au făcut obiectul unei prezentări ştiinţifice în cadrul Sesiunii de Comunicari Ştiinţifice Pontica, organizată de MINA Constanţa, în perioada 3-5 octombrie 2007. Obiectivele campaniei 2008: - continuarea cercetărilor din suprafaţa SI. - continuarea cercetărilor din suprafaţa SX. - continuarea cercetărilor din necropola gumelniţeană. Date topografice Mihai Florea Măsurătorile topografice realizate la Sultana-Malu Roşu din campania 2007 au avut în vedere punerea pe plan a secţiunilor efectuate pe terasa din imediata apropiere a tell-ului (Son1 = 20 x 2 m; Son2 = 20 x 2 m) precum şi măsurători de detaliu (complexe arheologice) atât pe tell cât şi pe terasă. Totodată s-au materializat în teren puncte de sprijin (reprezentând un caroiaj de 50 x 50 m) pe terasă, avându-se în vedere extinderea săpăturilor în această zonă pentru cercetarea necropolei eneolitice. Pentru realizarea lucrărilor topografice s-a avut în vedere verificarea conţinutului documentaţiei existente (ridicarea topografică realizată în 2005, verificarea coordonatelor bornelor de sprijin utilizate ca puncte de referinţă pentru lucrările topografice) şi operaţiuni preliminare pentru asigurarea încadrării tuturor lucrărilor de ridicări topografice de detaliu şi a elementelor proiectate (caroiaj), în sistemul de referinţă planimetric Stereografic 1970 şi plan de referinţă altimetrică Marea Neagră 1975. Măsurătorile de detaliu au fost efectuate în S1 de pe tell şi în secţiunile Son1 şi Son2 de pe terasa din imediata apropiere a tell-ului avându-se în vedere că cercetarea arheologică din situl Sultana-Malu Roşu va continua şi în anii următori vom încerca integrarea datelor obţinute într-un sistem GIS (Geographic Information System) acronim sub care se “ascunde” de fapt o colecţie de programe interconectate proiectate pentru manipularea şi procesarea informaţiilor referenţiate spaţial. Expertiza antropologică privind osemintele umane descoperite în campania 2007 A. D. Soficaru, A. Ion În campania 2007, au fost cercetate 7 morminte de inhumaţie, atribuite culturi Gumelniţa. M6: - fragmentele craniene păstrate au depuneri masive de piatră, rupturi şi deformări din vechime; parietalele sunt fragmentare, din temporalul dreapta se păstrează doar mastoida, se mai identifică un fragment de occipital şi 2 dinţi; - humerusul dreapta are lipsă o treime din diafiză, iar la cel stânga jumătatea inferioară; femurul stânga nu are epifiza proximală, iar cel dreapta capul femural şi epifiza distală; la tibii lipsesc diafizele; restul oaselor lungi sunt fragmentare; - sex determinat = feminin; vârstă estimată = adult. M7: - schelet cu depuneri importante de piatră şi stare de reprezentare slabă; - craniul lipseşte din vechime, dar e prezent un fragment din mandibulă (partea centrală a corpului cu 6 dinţi); - din humerusul dreapta s-a păstrat jumătatea distală, iar la stângul tot cea distală lipseşte; ambele femure au lipsă epifizele distale; la tibia dreapta nu e prezentă partea proximală, iar la stânga cea distală; din restul oaselor lungi se pot identifica doar fragmente de diafize, din coxale doar fragmente ce nu se colează; - sex determinat = masculin; vârstă estimată = matur. M8: - craniu bine conservat şi reprezentat, dar cu lipsuri pe calotă, în zona bazilară şi a feţei; mandibula este completă, ca şi o mare parte din maxilă (sunt prezenţi 26 de dinţi); - oasele lungi au putut fi restaurate şi doar peroneele au lipsuri în jumătatea inferioară; - se mai conservă fragmente de vertebre, coaste şi coxale; - sex determinat = feminin; vârstă estimată = 25 – 35 ani. M9: - din craniu s-a restaurat mare parte din parietalul dreapta, cel stânga fiind fragmentar; din occipital există 2 fragmente ce nu se pot lipi, iar din aparatul dento-maxilar s-au păstrat 23 de dinţi (mandibula are lipsuri pe partea stângă, iar maxilele nu se colează cu oasele feţei); - din oasele lungi se păstrează mai ales diafizele, existând o importantă depunere de piatră; - sex determinat = feminin; vârstă estimată = 35 – 45 ani. M10: - s-au păstrat doar fragmente din calota craniană (frontal, parietale, occipital); - iar din scheletul postcranian, este prezentă femurul, tibia şi coxalul stânga; - sex determinat = feminin; vârstă estimată = adult. M11: - scheletul prezintă depuneri masive de piatră iar starea de reprezentare este slabă; - la craniu s-au putut restaura fragmente din frontal, parietale şi occipital; - din oasele lungi s-au păstrat mai ales fragmente de diafize; - sex determinat = masculin; vârstă estimată = matur. M12: - craniul reprezentat mai ales prin oasele calotei; - mandibula a fost restaurată în mare parte, dar cu lipsuri pe partea dreaptă; - oasele lungi, în general complete dar unele cu lipsuri pe epifize; coxalele sunt fragmentare; - sex determinat = masculin; vârstă estimată = 35-45 ani. Date fotogrammetrice Carmen Bem, I. Şandric, C. Nicolae În perioada 2004 - 2007, cIMeC a fost partener în proiectul European Landscapes: Past Present and Future, care a avut ca obiectiv promovarea cercetării arheologice aeriene, examinarea şi interpretarea fotografiilor aeriene mai vechi, studierea hărţilor istorice şi urmărirea modificărilor de peisaj, în condiţiile în care fotografia aeriană nu este folosită în România în scopuri arheologice decât în cazuri limitate. Arheologia aeriană este o sumă de metode şi tehnici care cuprinde identificarea, fotografierea, cartarea şi interpretarea urmelor care indică prezenţa unor situri arheologice prin realizarea de fotografii oblice şi verticale. Ca zonă experimentală a acestui proiect s-a ales Valea Mostiştei. Situl arheologic Sultana-Malu Roşu a beneficiat de o atenţie sporită deoarece era cunoscut în literatura de specialitate de multă vreme, iar din punct de vedere al fotografiei aeriene constituia un punct vizibil şi uşor de identificat atât pe fotografiile aeriene istorice, cât şi în cazul unei eventuale repertorieri aeriene actuale. Studierea fotografiilor aeriene (realizate în 1972, 1986) şi a ortofotoplanurilor (realizate în 2003, scara 1:5000) - achiziţionate de la ANCPI - a condus la identificarea de noi situri arheologice, observarea evoluţiei săpăturilor arheologice în timp (acolo unde s-au realizat!), evoluţia zonei în diferite perioade şi eroziunea malurilor lacului. În zona sitului arheologic Sultana-Malu Roşu s-a observat o eroziune destul de accentuată, pe parcursul a 30 de ani (1972-2003), care a afectat în proporţie de 70% aşezarea preistorică (toate aceste informaţii au fost puse pe o hartă digitală ce poate fi consultată la adresa: http:// map.cimec.ro/ LocalizareExacta/ mapserver.html). O primă identificare “din aer” a siturilor arheologice în cadrul proiectului menţionat s-a putut realiza în iulie 2007. Echipa a fost constituită din Ionuţ Şandric (Univ. Bucureşti), Cătălin Nicolae (Seminarul de arheologie, Univ. Bucureşti), Carmen Bem (cIMeC) şi Cătălin Prunariu (pilot - AeroJet Service). A fost survolată zona tell-ului cu un avion Cessna SkyHawk 172H şi s-au făcut fotografii cu o cameră foto Canon EOS 400D; coordonatele geografice ale siturilor şi traseul de zbor fiind înregistrate cu un GPSMap 196 şi GPSMap 76 Garmin. În timpul zborului s-a realizat şi o fişă tip pentru marcarea tipurilor de urme ce pot fi identificate la sol. Toate informaţiile colectate au fost introduse într-o bază de date şi comparate cu cele anterioare. În prezent se realizează rectificarea şi interpretarea imaginilor aeriene efectuate în acest an. În apropierea sitului arheologic se observă diferite intervenţii antropice, distribuţia culturilor agricole în diferite perioade şi torente consecvente formate în urma acţiunii ploii. Cercetarea aeriană din vara anului 2007 a avut un caracter de identificare, urmând ca în primăvara anului 2008 să se realizeze o succesiune de zboruri pentru repertorierea siturilor, studierea evoluţiei peisajului zonei, perioada fiind propice observării urmelor specifice. Studiul pieselor de podoabă din inventarul M1/2006 Corneliu Beldiman (UCDC Bucureşti), Diana-Maria Sztancs (ULB Sibiu) Cercetările arheologice derulate în anul 2006 în cadrul cunoscutului şi importantului sit atribuit culturii Gumelniţa de la Sultana-„Malu Roşu” au permis identificarea şi explorarea mai multor complexe funerare. Cel mai important dintre acestea este M1/2006, aparţinând unui individ probabil de sex masculin. Din inventarul M1 s-a recuperat un lot de piese de podoabă, care fac obiectul prezentului raport de analiză. Materialele ne-au fost puse la dispoziţie de drd. Cătălin Alexandru Lazăr în luna mai 2007, fapt pentru care îi exprimăm şi cu acest prilej mulţumirile noastre. Lotul de piese de podoabă este compus din mărgele confecţionate din valvele scoicii Spondylus gaederopus L. de origine mediteraneană şi din materiale litice (marmură, malahit). În privinţa contextului descoperirii, autorii cercetărilor menţionează: „Deosebit din punct de vedere al inventarului funerar este mormântul notat M1/2006. Acesta conţinea un individ depus în poziţie chircită lateral stânga, orientat E-V. În jurul falangelor membrelor superioare, a antebraţelor, dar şi în zona gâtului, au fost descoperite peste 40 de mărgele de Spondylus şi 60 mărgele de malahit. De asemenea, lângă umărul drept s-a identificat o lamă de silex, iar în zona membrului superior stâng s-a găsit un topor de piatră şlefuită, neperforat.”1 Efectivul total însumează 131 mărgele, dintre care 101 piese întregi şi 30 fragmentare/fragmente; 76 mărgele au fost realizate din valvele scoicii Spondylus gaederopus L. şi 25 din materiale litice (marmură, malahit). După toate indiciile avute la dispoziţie (şi anticipând concluziile), piesele erau asociate în două în şiraguri, probabil simple, purtate la gât (colier) şi pe antebraţ/încheietura mâinii drepte (brăţară). Asocierea iniţială a diferitelor tipuri de mărgele în şirag sau ordinea asamblării nu se mai poate reconstitui; rareori se întâlnesc piese in situ, „sudate” prin depunerea crustei calcaroase, situaţie care indică indubitabil asocierea primară şi montarea pe un singur fir a mărgelelor (cazul pieselor SMR/2006 M1 5-7). Piesele au fost recuperate în cursul dezvelirii/demontării M1 şi într-o etapă ulterioară încheierii săpăturilor prin tamisarea sedimentului uscat (cernere). În privinţa stării de conservare, constatăm prezenţa pieselor întregi, fragmentare şi fragmente (fracturate în vechime sau recent). Suprafeţele pieselor sunt corodate şi prezintă frecvent depuneri calcaroase. Poziţionarea scheletică şi numărul relativ redus al pieselor grupate în anumite regiuni ale corpului defunctului sugerează asamblarea mărgelelor în şiraguri simple, pe un singur fir sub formă de colier (la gât) sau brăţară (la nivelul antebraţului şi al încheieturii mâinii drepte). Unele piese au fost descoperite în poziţie secundară, rezultat probabil al conservării selective, al unor deranjamente postdepoziţionale produse în vechime, respectiv intervenţia umană? (având în vedere faptul că lipsesc unele părţi ale cutiei toracice, coloana vertebrală etc.) sau deplasarea prin acţiunea unor factori taphonomici neantropici (tasarea solului, crotovine – activitatea rozătoarelor etc.). Colierele sau brăţările compuse din mărgele de diverse tipuri, realizate din diverse materii prime sunt piese de inventar curente în descoperirile aparţinând culturilor eneolitice, inclusiv în mormintele din necropolele culturii Gumelniţa. Ele sunt frecvent descoperite în inventarul funerar, constituind elemente obişnuite ale portului, legate, în ultimă instanţă, de credinţele religioase ale epocii2. Piesele de podoabă din inventarul M1/2006 oferă prilejul unei analize detaliate a acestei categorii de artefacte, mărgelele din materii dure animale (Spondylus gaederopus L.) şi/sau din materiale litice. Este vorba de piese de dimensiuni mici şi foarte mici (L: cca. 1-30 mm; d: 3-6 mm; d perforaţiilor: 2-3 mm), aparent insignifiante, nespectaculare, relativ simple şi standardizate ca formă, mod de realizare şi rol, dar care posedă, în realitate, un potenţial informaţional important, care se impune a fi exploatat şi valorificat în mod sistematic, oferind date asupra paleotehnologiei materiilor respective, tipologiei podoabelor, modului de utilizare, relaţiilor de schimb, rolului social şi religios etc. Analiza complexă a mărgelelor vizează aspecte legate de: tipologia morfologică, morfometria, fabricarea, urmele de utilizare şi ipotezele legate de funcţionalitate, asocierea în complex sau în şirag cu alte tipuri de artefacte. Examinarea detaliilor se face cu mijloace optice (lupă, microscop). Criteriile de analiză avute în vedere sunt: A. extrinseci: 1. epoca/cultura; 2. complex (aşezare, necropolă, depozit); 3. poziţia in situ: locare scheletică (context funerar); 4. asociere cu alte artefacte diferite sau similare (în complex sau ca ansamblu unitar din punct de vedere funcţional – colier, brăţară, centură etc.); B. intrinseci: 1. materia primă: a. MDA (Spondylus gaederopus L.); b. materiale litice (marmură, malahit); 2. morfologia: a. forma generală/secţiunea axială: 1. cilindrică (C); 2. biconvexă (în formă de butoi) (Bc) (simetrică/asimetrică); 3. bitronconică (Bt) (simetrică/asimetrică); 4. prismatică (P) (3-4-x feţe); 5. modulul de lungime (raportul L/diam.): a. lungi (L > 3-x diam.) (L); b. medii (L = 2 diam.) (M); c. scurte (L = diam.) (Sc); d. subţiri (L < diam.) (Sb); 6. secţiunea transversală: a. circulară (C); b. ovală (O) (simetrică/asimetrică); c. pătrată (P); d. rectangulară (R); e. poligonală (Pg); 7. forma perforaţiei în secţiune transversală: a. circulară (C); b. ovală (O) (simetrică/asimetrică); 3. morfometria (dimensiunile, în mm): a. lungimea (totală sau păstrată); b. diametrul; c. diametrul perforaţiei; d. module de lungime/diametru; e. perforaţia: diametrul exterior; diametrul interior; 4. fabricarea: standardizată: a. debitaj: 1. percuţie, tăiere, abraziune pentru obţinerea baghetelor; 2. tăiere, abraziune pentru obţinerea eboşelor; b. fasonare: 1. perforarea axială a eboşelor prin rotaţie rapidă/continuă; 2. fasonarea eboşelor prin abraziune pentru obţinerea formei definitive; c. finisarea prin polisare/lustruire pentru obţinerea unei suprafeţe lise; 5. urme de utilizare: a. tocire, lustru la nivelul corpului şi al perforaţiilor (Tc, L); b. fracturi (F); 6. ipoteze ale funcţionalităţii; combinarea cu alte tipuri de artefacte: a. elemente montate pe fir: 1. colier; 2. brăţară. În prima etapă a studiului s-a realizat repertoriul lotului, în cadrul căruia fiecare piesă este identificată printr-un indicativ (exemplu: SMR/2006 M1 1) şi tratată după un protocol standard, cu mai multe paliere şi componente, vizând înregistrarea extensivă/exhaustivă a datelor. Acestea sunt etalate/sintetizate statistic/tabelar. Se vizează aspecte precum: materiile prime; starea de conservare (piese întregi, fragmentare/fragmente); tipologia; morfologia (corpul piesei şi perforaţia); morfometria (decelarea modulelor de lungime etc.); urmele de fabricare; urmele de utilizare; formularea ipotezelor relative la rolul funcţional. A fost pus la punct un sistem de abrevieri: MtP: materia primă: S: Spondylus gaederopus L.; L: materiale litice (marmură, malachit); Morfologia: Sa: secţiunea axială; St: secţiunea transversală; Pf: perforaţia: C: circulară; O: ovală; Util: urme de utilizare: Tc, L, F: tocire, lustru, fracturi; Morfometria: L: lungimea; diam.: diametrul; diam. ext. pf.: diametrul exterior al perforaţiei; diam. int. pf.: diametrul interior al perforaţiei3. Datele asupra contextului (furnizate de drd. Cătălin Alexandru Lazăr, în luna mai 2007) şi repartiţia spaţială a pieselor se prezintă după cum urmează: SMR/2006 M1 1-48 + 7 fragmente: - 1,50-1,54 Zona falangelor, mâna dreaptă; SMR/2006 M1 49-55: - 1,55-1,60 Zona cubitus şi radius mâna dreaptă; SMR/2006 M1 56: - 1,60 Lângă cot, mâna dreaptă; SMR/2006 M1 57-59 + 1 fragment: - 1,56 Pe mandibulă; SMR/2006 M1 60: - 1,59 Lângă coxalul stâng; SMR/2006 M1 61-62 + 4 fragmente: - 1,56-1,63 Zona toracelui şi a membrelor superioare şi inferioare; SMR/2006 M1 63-71 + 1 fragment: - 1,58-1,64 Zona gâtului; SMR/2006 M1 72-73 + 3 fragmente: - 1,56-167 Sub craniu; SMR/2006 M1 74-101 + 14 fragmente: - 1,55-1,64 Zona gâtului. Aşa cum deja s-a precizat, efectivul total al mărgelelor este de 131, dintre care 101 piese întregi şi 30 piese fragmentare/fragmente. După materia primă, 76 piese întregi sunt realizate din valvele scoicii Spondylus gaederopus L. şi 25 piese întregi din materiale litice (marmură, malahit). Aspecte ale tipologiei: după morfologia secţiunii axiale se disting tipurile: biconvexe (în formă de butoi), N = 8; bitronconice (lungi, scurte), N = 4; cilindrice (lungi, medii, scurte, subţiri), N = 64; prismatice (lungi, medii, scurte, subţiri), N = 25. Morfologia secţiunii transversale (circulară, ovală, pătrată, rectangulară, poligonală) permite distingerea unor subtipuri, a căror distribuţie cantitativă este redată în tabelul nr. 1. Cele mai numeroase sunt mărgelele de formă cilindrică, urmate de cele prismatice, biconvexe şi bitronconice. Piesele cilindrice subţiri (în formă de disc/şaibă) au frecvenţa cea mai mare, fiind realizate atât din valvele scoicii Spondylus gaederopus L., cât şi din materiale litice. Urmează piesele prismatice subţiri, cu secţiunea pătrată, foarte rar rectangulară. Pe locul al treilea se plasează mărgelele cilindrice scurte, urmate de cele biconvexe scurte (în formă de butoi). Toate piesele sunt perforate axial. Efective reduse înregistrează piesele lungi, având corpul de formă prismatică, bitronconică şi cilindrică (tabelul nr. 1 şi histogramele nr. 1-2). Morfometria înregistrează mai multe clase (piese lungi, scurte, subţiri), stabilite convenţional pe baza raportului numeric dintre lungimea totală şi diametru/lungimea laturilor secţiunii transversale. Lotul analizat este dominat net de piesele subţiri (L medie = 1-3 mm), în timp piesele lungi (L = 20-29,5 mm) au frecvenţă redusă (tabelul nr. 1 şi histogramele nr. 1-2). Diametrul perforaţiilor se plasează între 1 şi 4 mm, cu media de 2-3 mm. Fabricarea mărgelelor se făcea probabil în ateliere specializate din regiunile sud-dunărene, fiind procurate pe calea schimburilor. Este vorba de procedee care compuneau «scheme operatorii» stereotipe, permiţând obţinerea unor produse standardizate. Ca etape generale menţionăm: a. debitajul: realizat prin procedee precum: 1. percuţie, tăiere, abraziune pentru obţinerea baghetelor; 2. tăiere, abraziune pentru obţinerea eboşelor; b. fasonarea: realizată prin procedee precum: 1. perforarea axială a eboşelor prin rotaţie rapidă/continuă; 2. fasonarea eboşelor prin abraziune pentru obţinerea formei definitive; c. finisarea prin polisare/lustruire pentru obţinerea suprafeţelor lise4. Urmele de utilizare nu se conservă în condiţii optime datorită stării suprafeţelor, afectate de coroziune. În plus, modul de fixare pe fir (mobilă sau rigidă) condiţionează geneza unora dintre tipurile specifice de urme de uzură. Urmele sunt observabile în cazul pieselor lungi şi se materializează sub forma tocirii şi a lustrului suprafeţelor, ca şi a microfracturilor, produse la nivelul extremităţilor (de aspect neregulat/sinuos), datorită solicitării la care erau supuse mărgelele printr-o fixare mobilă pe fir. Urmele de uzură analizate ar sugera faptul că şiragurile respective fuseseră purtate deja până la momentul depunerii în context funerar; de aici concluzia că este vorba fie de piese purtate în timpul vieţii de către individul înhumat fie, eventual, sunt ofrande ale celor vii pentru cel decedat. Distribuţia spaţială a pieselor de podoabă în raport cu poziţia defunctului permite formularea constatării după care ele se grupau iniţial în două regiuni distincte: în zona gâtului şi în zona membrului superior drept (tabelul nr. 2). Totodată, se observă că numărul păstrat al pieselor este relativ apropiat pentru cele două regiuni ale corpului: 59 pentru zona membrului superior drept şi 42 în zona gâtului. Dispersia unora dintre piese se datorează probabil acţiunii agenţilor taphonomici. Pe baza acestor constatări putem formula ipoteza după care avem de-a face cu existenţa a două şiraguri de mărgele, de lungime relativ apropiată (15-20 cm), purtate de defunct la momentul înhumării; un şirag era fixat la gât, iar celălalt la mâna dreaptă (antebraţ sau încheietură). Mărgelele erau montate pe câte un singur fir, aşa cum sugerează piesele păstrate in situ, „asamblate” prin depunerea crustei calcaroase (SMR/2006 M1 5-7). Şiragul de la nivelul antebraţului/încheieturii mâinii drepte era fixat foarte probabil prin realizarea uneia sau a două bucle. Piesele de podoabă descoperite în SMR/2006 M1 şi analizate cu acest prilej au permis aplicarea unui model de analiză şi propunerea unor repere metodologice de abordare complexă şi sistematică a studiului acestui gen de artefacte de dimensiuni reduse (mărgele), realizate în serie şi utilizate în mediul cultural eneolitic din România [Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs].
Rezumat:

Aşezare de tip tell de la Sultana- Malu Roşu, com Mânăstirea, jud. Călăraşi, se află situată pe terasa înaltă a lacului Mostiştea, la cca. 800 m de sat. S-a continuat cercetarea suprafeţei SI şi a necropolei gumelniţene de pe terasa de lângă tell. Descoperirile din necropola gumelniţeană au făcut obiectul unei prezentări ştiinţifice în cadrul Sesiunii de Comunicari Ştiinţifice Pontica, organizată de MINA Constanţa, în perioada 3-5 octombrie 2007.