Sultana | Comuna: Mânăstirea | Judeţ: Călăraşi | Punct: Malu Roşu | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Andreescu | Radian-Romus | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Ungureanu | Mădălina | participant | Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
| Voinea | Valentina-Mihaela | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Lazăr | Alexandru Cătălin | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Oană | Virginia | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Mirea | Pavel | participant | Muzeul Judeţean Teleorman |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Enăchescu | Cristina | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
Raport:
Situl de la Sultana-Malu-Roşu este plasat pe terasa înaltă a lacului Iezerul Mostiştei. Aşezarea a fost cercetată încă din anul 1923 de către I. Andrieşescu şi Vl. Dumitrescu. Au urmat campanii sporadice între anii 1955-1965 întreprinse de muzeele din Olteniţa şi Călăraşi. Odată cu începerea lucrărilor de amenajare a văii Mostiştei, în anii 70 au fost făcute săpături de salvare de amploare cu participarea muzeelor din Giurgiu, Olteniţa şi ulterior a MNIR, săpături care până în 1984 au dus la cercetarea unei suprafeţe semnificative din aşezare.
În apropierea sitului, pe terasa de V se află urme de locuire aparţinând culturii Boian precum şi materiale şi o necropolă din sec IV p. Chr. Aşezarea se află pe Valea Mostiştei, o zonă deosebit de bogată în situri preistorice între care aşezările de tip tell de la Vlădiceasca, Chiseleţ sau aşezarea eponimă a fazei Spanţov a culturii Boian.
Aşezarea este, prin prisma materialele arheologice descoperite, una dintre cele mai spectaculoase staţiuni din neo-eneoliticul european.
Starea de conservare a sitului este precară deoarece, în fiecare an, porţiuni ale terasei pe care se află aşezarea se prăbuşesc în lac.
Obiective: continuarea cercetării suprafeţelor S.X şi S.Y; extinderea zonei cercetate spre V, pe panta tell-ului; realizarea unor sondaje pe terasa de V unde au fost făcute prospecţiuni geo-magnetice în anul 2003.
Suprafaţa SX. A continuat cercetarea locuinţei incendiate L2/2003, locuinţă cu totul şi cu totul deosebită prin prisma amenajărilor şi a inventarului1.
Pentru a se stabili modul de construcţie s-a decis secţionarea podelei în patru sectoare, primele două cercetate fiind cele din partea vestică a locuinţei. Podeaua din pământ bătătorit nu prezenta substructură de lemn, aceasta fiind realizată direct pe sol. Cu toate că a fost puternic afectată de incendiul care a distrus locuinţa s-a putut observa existenţa unor refaceri ale podelei.
Un al doilea element asupra căruia s-a concentrat cercetarea din această campanie a fost reprezentat de peretele de ESE al locuinţei. Peretele s-a păstrat în elevaţie (0,25-0,45 m) pe o lungime de peste 6 m. Peretele nu este drept ci prezintă mai multe segmente mai mult sau mai puţin concave, ca un fel de abside, ce par a fi delimitate de găuri de par.
Vatra acestei locuinţe a constituit un ultim element asupra căruia s-a focalizat cercetarea.. Iniţial s-a încercat ridicarea vetrei in situ pentru valorificare expoziţională dar starea de conservare a acesteia nu permis realizarea acestui deziderat. În acestea condiţii, s-a efectuat demontarea şi conservarea vetrei în vederea unei eventuale refacerii precum şi a obţinerii unor informaţii despre sistemul constructiv. Deşi vatra a fost puternic deteriorată de incendiu, ceea ce a făcut ca structura ei să fie extrem de friabilă, au putut fi făcute câteva observaţii interesante despre modul de construcţie care s-a dovedit a fi fost unul deosebit. Vatra a avut trei faze constructive. Primă fază era constituită din lut bătătorit cu plăcuţele de vatră cu o grosime de 5-7 cm. Urmează faza a doua care s-a realizat prin adăugarea unor plăci verticale de lut groase de cca. 2-4 cm. Practic miezul de pământ bătătorit al primei faze a fost îmbrăcat cu aceste plăci de lut care par a fi fost lipite între ele prin intermediul unor pelicule de lut groase de 1-2 mm. Între două astfel de plăci au fost plasate câteva fragmente ceramice. Ca un element inedit, pe colţul de SV al vetrei s-a construit un postament circular cu un diametru de cca. 18 cm legat direct de plăcuţele de vatră care aveau o grosime de 8-9 cm. A treia fază a constat în adăugarea unor noi plăci verticale de lut care îmbrăcau vatra inclusiv soclul (se mai observă cel puţin patru de plăci care îmbracă soclul fazei a doua). În această ultimă fază este refăcut şi soclul care are diametrul de cca. 25 cm şi care, ca şi primul, este ridicat din plăcuţele de vatră care aveau o grosime de 11-12 cm. S-a putut observa faptul că în această fază plăcile de lut urcau şi acopereau şi o mică porţiune din marginile vetrei. Vatra avea dimensiuni impresionante şi cu toate că era în mare parte distrusă apreciem că cel puţin o latură avea în jur de 1,8 m şi o înălţime de peste 1 m. Vatra era căzută în plan orizontal spre NV peste un vas ale cărui resturi au fost ridicate de pe podeaua locuinţei. Iniţial s-a crezut că vatra era adosată peretelui de ESE fiind plasată pe un fel de postament (baza vetrei a fost distrusă). Existenţa unei bucăţi de perete prinsă sub vatră nu concorda cu această ipoteză. Pentru degajarea peretelui de ESE a fost demontat martorul dintre suprafaţa SX şi o mai veche secţiune săpată pe panta tell-ului. La demontare s-a descoperit faptul că spre E se afla o altă cameră a locuinţei L2, diferenţa de nivel dintre cele două camere fiind de cca. 0,35-0,4 m în zona vetrei. În aceste condiţii este posibil ca vatra să fi fost plasată în a două cameră, adosată peretelui de NV. În urma unui eveniment greu de precizat, poate cutremur urmat de un puternic incendiu, această masivă vatră s-a prăbuşit în camera alăturată prinzând sub ea bucăţi din perete şi un vas aflat pe podea. Funcţionalitatea ei este mai degrabă cultică având în vedere mărimea, modul de construcţie şi contextul în care a fost descoperită. Locuinţa pare a fi avut şi o a treia cameră care intră în martorul nordic.
Suprafaţa SY. Au fost continuate lucrările în vederea descoperiri limitei de NV a locuinţei L2/2003. Cu toate că în martorul care separă cele două suprafeţe sunt vizibile resturile locuinţei L2, în grund nu au mai fost descoperite decât câteva mici aglomerări de chirpici, probabil fie aceasta era limita locuinţei, fie urmele au fost distruse de o altă locuinţă. Această locuinţă, mai bine zis resturile sporadice ale ei se concentrează spre latura de N a suprafeţei. Resturile de chirpici ars uneori masive, dar puternic deranjate de gropi şi de ganguri de animale, par a indica o locuinţă destul de mare, ale cărei dimensiuni nu au putut fi determinate (resturile acoperă o suprafaţă de cca. 6 x 4 m). Au fost descoperite urmele unei podele din lut bătătorit precum şi resturile unei vetre rectangulare protejată de o gardină (nu au putut fi determinate dimensiunile acestor elemente)
Partea de ENE a locuinţei a fost deranjată de un mormânt de inhumaţie. Acesta conţinea un schelet în poziţie întinsă, lângă care au fost depuse picioare de cal. Inventarul funerar era alcătuit dintr-o cataramă de metal şi alte două obiecte metalice prost conservate. Pe baza inventarului şi ofrandei acest complex a fost încadrat în perioada migraţiilor.
În partea de NV a tell-ului pe pantă a fost deschisă o nouă suprafaţă, SZ în vederea identificării limitei aşezării în această zonă.
Sondaje. Pentru verificarea datelor obţinute în urma prospecţiunilor arheogeofizice din campania 2003 au fost realizate două sondaje de verificare pe terasa aflată las vest de aşezarea gumelniţeană.
Sondajul 1 (2 x 1 m), orientat NE-SV, a fost plasat la cca. 80 m SV de tell. La –1,3 m a fost identificată o porţiune dintr-o groapă de bordei (groapa nr. 8), de formă circulară neregulată. Aceasta cobora până la –1,8/-2 m. Porţiunea din acest complex surprinsă în sondaj avea lungimea de 1,6 m şi lăţimea de 0,8 m. Din umplutura acestei gropi au fost recuperate numeroase fragmente ceramice, oase de animale şi bucăţi de chirpici. Pe baza materialului ceramic acest complex a fost încadrat în sec. IV p. Chr.
Sondajul 2 (2 x 1 m), orientat NE-SV, a fost plasat la cca. 50 m V de sondajul 1. La –0,9 m a fost identificată o groapă de tip sac (groapa nr. 9). Aceasta cobora până la –1,94 m. Pe baza materialelor ceramice recuperate din umplutura gropii a fost posibilă încadrarea acestui complex în sec. IV p. Chr. Această groapă afecta în bază o locuinţă de suprafaţă aparţinând culturii Boian.
Materialele arheologice descoperite au fost transportate şi depozitate la MDJ Călăraşi. Resturile osteologice umane au fost predate spre analiză CCA Bucureşti.
Valorificarea se va realiza prin includerea unor piese descoperite în această campanie în expoziţia "Sultana – O aşezare de acum 6000 de ani" ce este deschisă la MDJ Călăraşi din anul 2003.
Obiectivele campaniei 2005: continuarea cercetărilor din suprafeţele S.X, S.Y şi S.Z; finalizarea cercetării locuinţei L2-2003; realizarea unor sondaje pe terasa de V în vederea identificării locuirii aparţinând culturii Boian.
Rezumat:
Situl Sultana-Malu Roşu este situat pe terasa înaltă a Iezerului Mostiştei. Aşezarea a fost cercetată încă din 1923 de I. Andrieşescu and Vl. Dumitrescu. Aşezarea a fost cercetată începând din 1923 de I. Andrieşescu şi Vl. Dumitrescu. Situl prin descoperirile sale este unul dintre cele mai spectaculoase situri de acest fel din SE Europei. Obiectivul campaniei de anul acesta a fost cercetarea locuinţei nr. 2 descoperite în 2003. Din locuinţă se conservase în elevaţie zidul de ESE (30-40 cm). Acesta are o lungime ce depăşeşte 6 m. Cercetările au revelat prezenţa unei alte încăperi, aflată cu 30 de cm mai sus decât prima. Locuinţa avea un cuptor masiv, care s-a prăbuşit pe orizontală. Cuptorul avea trei faze de lipituri şi a fost construit din un fel de plăci groase de lut de (2-4 cm. Urmele unei alte locuinţe , puternic deranjată de intervenţiile ulterioare, a fost descoperită la nord-est de prima locuinţă. Pe terasa din partea vestică a sitului au fost descoperite urme aparţinând unor aşezări din cultura Boian şi din sec. IV a. Chr.