Sultana | Comuna: Mănăstirea | Judeţ: Călăraşi | Punct: Malu Roşu | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 104216.03 |
Județ:
Călăraşi
Unitate administrativă:
Mănăstirea
Localitate:
Sultana
Punct:
Malu Roşu
Localizare:
| 104216.03 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ungureanu | Mădălina | participant | Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
| Lazăr | Alexandru Cătălin | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Oană | Virginia | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Topârceanu | Anişoara | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Mirea | Pavel | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Andreescu | Radian-Romus | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Enăchescu | Cristina | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
Raport:
Obiectivele lucrărilor desfăşurate în perioada iulie - august 2003 au fost următoarele:
- deschiderea unei suprafeţe în marginea de SV a tell-ului, singura neafectată de cercetările din vechime;
- cercetări de teren pe terasele plasate la S şi V de aşezare; efectuarea de prospecţiuni arheogeofizice în vederea identificării altor locuiri şi a necropolei aşezării.
Pentru atingerea primului obiectiv au fost deschise la marginea de SV a aşezării două suprafeţe de 6 x 10 m S X şi S Y.
Cercetările au relevat faptul că nivelul cultural, puternic înclinat de la SV către NE era deranjat de o serie de intervenţii post-gumelniţene.
Primul nivel de locuire gumelniţean este reprezentat de resturile unei locuinţe neincendiate (L 1/2003), prost conservată, care se continua în martorul de N al secţiuni (cea mai mare parte a locuinţei a fost probabil săpată în anii ‘70). S-au mai păstrat resturile deranjate ale unei vetre lângă care se afla o râşniţă. Marginea de SV a locuinţei era afectată de o secţiune mai veche.
Sub această locuinţă au fost descoperite resturile unei alteia incendiate (L 2/2003), locuinţă cu totul şi cu totul deosebită prin prisma amenajărilor şi a inventarului. Locuinţa ocupa aproape toată suprafaţa sectorului S X (continuându-se şi în sectorul S Y) şi, din păcate, intră în martorul dinspre N ceea ce înseamnă că o parte a ei a fost cercetată în campaniile anterioare (ca şi resturile locuinţei L 1/2003). Era orientată aproximativ SV - NE fiind puternic înclinată spre interiorul aşezării. De altfel marginea de SV pare a fi construită pe aşa-numitul val de apărare, abandonat probabil în această perioadă. Resturile locuinţei constau din bucăţii masive de pereţi, groase de 3 – 4 cm, chirpici pulverizat amestecat cu pământ, printre ele aflându-se multe vase, unele dintre ele întregi sau întregibile. Peretele dinspre ESE se păstrează în elevaţie, în timp ce toată partea de vest a locuinţei a fost distrusă de o intervenţie modernă.
Pe latura de SE se afla o structură de chirpici rectangulară cu dimensiuni aproximative de 1,50 x 0,70/0,80 m păstrată pe o înălţime de 30 - 40 cm. Această structură era distrusă în mare parte aşa încât este dificil să ne pronunţăm asupra funcţionalităţii ei, posibil o laviţă sau, mai puţin probabil, un cuptor. Alături de ea, spre S, a fost descoperit un obiect interesant, o piatră, un fel de râşniţă de 40 x 30 cm care era încastrată într-un soclu de lut. Acest soclu era într-o poziţie secundară (alunecase cumva de lângă sau de pe laviţă) pentru că sub el erau prinse bucăţi dintr-un vas şi o greutate de lut. De altfel în zona se aflau cca. 31 greutăţi de lut.
Alte amenajări interesante au fost descoperite în zona de NE a locuinţei. Aici erau căzute foarte multe bucăţi de chirpici masive, unele făţuite. Degajarea acestei zone a scos la lumină o vatră masivă cu trei refaceri, plăcutele de vatră fiind foarte groase, de 8 – 10 cm. Interesant este faptul că vatra, aflată probabil pe un postament sau soclu, căzuse în plan orizontal în direcţia V. În faţa vetrei se aflau bucăţile de chirpici despre care am amintit mai sus, care se pare că alcătuiau un fel de amenajări aflate lângă vatră. Este posibil ca tot acest ansamblu să se fi aflat pe o amenajare de chirpici ca un fel de postament. Unele bucăţi par a sugera un fel de platou cu suprafaţa făţuită şi marginile uşor ridicate care se sprijinea pe alte elemente din chirpici.
Revenind la vatră remarcăm faptul că într-un colţ avea un postament circular care se ridica direct din plăcuţele de vatră, iar la exterior se observă cum era îmbrăcată cu un strat de chirpici ars, interiorul fiind format dintr-un fel de plăci din acelaşi material. Deasupra şi printre resturile vetrei au fost descoperite două pietre mari, probabil râşniţe.
Inventarul acestei locuinţe este deosebit de bogat, identificându-se la o primă evaluare peste 50 de vase întregi sau întregibile. Au fost descoperite vase de mari dimensiuni, piriforme sau bitronconice decorate cu barbotină, incizii sau decor plastic. Alte forme identificate sunt străchinile, unele decorate cu grafit. Capace, vase bitronconice cu torţite, castronaşe întregesc repertoriul formelor descoperite în locuinţă. O piesă deosebită a fost descoperită pe latura de V, un vas-suport tronconic cu patru apucători triunghiulare la partea superioară, pictat cu alb şi roşu.
Au mai fost descoperite unelte de os şi corn, fragmente de statuete antropomorfe din lut şi os, statuete zoomorfe şi un fragment dintr-un vas antropomorf. De asemenea în partea de NE a locuinţei au fost descoperite mai multe plăcuţe triunghiulare de os precum şi mulţi melci perforaţi utilizaţi, ca şi plăcuţele de os, ca elemente de podoabă probabil pentru coliere (din păcate această zonă era afectată de o groapă).
Ca o descoperire deosebită remarcăm un mic pandantiv ca un fel tub turtit, perforat, din foiţă de aur aflat lângă vatră. Locuinţa a fost cercetată parţial, ea fiind conservată în vederea continuării lucrărilor în campaniile viitoare.
În suprafeţele S X şi S Y au fost descoperite, la adâncimi ce variau între –0,25 şi 1 m, cinci schelete umane. Resturi unui alt schelet se aflau în groapa modernă care deranjase locuinţa L 2/2003. Patru dintre indivizii erau depuşi în poziţie chircită în timp ce al cincilea individ, întins pe spate, cu genunchi uşor îndoiţi, era incomplet, lipsindu-i capul şi membrul superior drept. Nu au putut fi identificate conturul gropilor şi, cu excepţia unui individ, restul sunt lipsiţi de inventar. În mormântul nr. 2 (suprapus parţial de membrele inferioare ale individului din mormântul nr. 1) a fost descoperită o cană cu toartă cu buză uşor piezişă aparţinând unei etape timpurii a culturii Tei.
În suprafaţa S Y au apărut urme de chirpici care marchează o locuinţă incendiată precum şi o groapă cu material aparţinând epocii geto-dace.
Cercetările de teren de pe terasa din jurul sitului au dus la identificare unor locuiri aparţinând culturii Boian, civilizaţiei geto-dace, sec IV p. Chr.
Bibliografie:
Isăcescu C., Staţiunea eneolitică de la Sultana-com Mînăstirea, Documente recent descoperite şi informaţii arheologice, Bucureşti, 1984, p. 11-20;
Săpăturile de salvare de la Sultana, com Mînăstirea, jud. Călăraşi, Ceretări Arheologice 7, 1984, p. 27-42.
Prospecţiuni arheogeofizice
Călin Nemeş
Au avut ca obiectiv principal cercetarea sistematică a unei terase învecinate aşezării de tip tell, cu scopul de a identifica necropola eneolitică, precum şi alte urme de locuire, folosind cele două metode de prospectare aflate la dispoziţie într-o manieră complementară. Au fost acoperite suprafeţe de aproximativ 2 ha prin metoda magnetometrică (5 unităţi) fiind realizate şi 3 profile rezistivimetrice pe panta sudică a tell-ului însumând 150 m liniari 3 unităţi a 50 m x 3 parametri). A fost testată cu rezultate notabile aplicabilitatea metodei rezistivimetrice în caracterizarea siturilor complexe de tip tell, cu accente în acest caz pe o posibilă existenţă a unui sistem de fortificare de tip şanţ/val de pământ.
Pentru rezistivitate a fost folosit un sistem automatizat de redare Scintrex SARIS cu două cabluri ICS – 1 de 25 m. Această configuraţie permite realizare unor profile rezistivimetrice până la o adâncime de 4.1 m la o rezoluţie adecvată proiectelor arheologice.
Pentru magnetometri s-a utilizat un sistem gradiometru cu vapori de cesiu Scintrex SmartMag SM4G şi o staţie de bază/magnetometru cu protoni Scintrex ENVIGrad. Rezultatul s–a constituit în hărţi magnetometrice pentru fiecare din parametrii înregistraţi de către aparat în două sisteme grafice: model solid 2D color şi contururi.
Valorile de câmp magnetic înregistrate şi amplitudinile lor par a indica în anumite zone ale terasei o locuire de mică intensitate dar de vârstă incertă prin anomalii grupate ce ar indica existenţă unor aglomerări de material de construcţie ars (de gen chirpici, cărămidă, ţiglă etc.). Din păcate ele sunt în mare parte afectate de trecerea timpului şi de aceea sunt cu greu distinse ca formă şi dimensiuni datorită distrugerii. Având în vedere această aproximaţie în conturarea clară a obiectivelor arheologice ne-am mărginit în a preciza doar principalele elemente identificabile şi zonele de interes major, conform hărţilor interpretative. Trebuie menţionat şi aici faptul că anomaliile indicate nu au putut fi clar conturate cele prezentate aici sunt doar cele prezentau o oarecare grupare caracteristică. Asocierile făcute au caracter de ipoteză în acest stadiu.
Prospectarea folosind metoda magnetometrică s-a dovedit în acest caz ca fiind o soluţie bună aflată la dispoziţia arheologului pentru caracterizarea unor suprafeţe ce sunt bănuite a avea urme arheologice. Aplicarea metodelor la o suprafaţă relativ mai mare şi continuă ar fi permis o mai bună conturare a tuturor caracteristicilor de interes arheologic şi o introducere în contextul general al sitului a descoperirilor făcute. În ceea ce priveşte metoda rezistivimetrică, aplicarea acesteia în studierea siturilor complexe de tip tell s-a dovedit fructuoasă, în acest caz fiind conturată o situaţie inedită pentru situl în cauză şi anume existenţa a cel puţin unui sistem de fortificaţie de tip şanţ/val în şaua ce leagă aşezarea de terasa învecinată.
Obiectivul principal, acela de a identifica urmele unei necropole de inhumaţie aparţinând aşezării de la Malu Roşu a rămas neatins, singurele indicii de locuire descoperite pe terasa cercetată aparţinând cel mai probabil unor epoci mai recente. Prezenţa multor deşeuri metalice ca rezultat al arăturilor şi a altor lucrări agricole a constituit şi ea un impediment major în căutarea unor indicii atât de fine precum cele generate de urme materiale tipice unei astfel de necropole, bănuite de către cercetători a fi prezentă în această terasă.
Rezumat:
Obiectivele lucrărilor au fost următoarele: deschiderea unei suprafeţe în marginea de SV a tell-ului, singura neafectată de cercetările din vechime; cercetări de teren pe terasele plasate la S şi V de aşezare; efectuarea de prospecţiuni arheogeofizice în vederea identificării altor locuiri şi a necropolei aşezării. A fost cercetată o locuinţă şi descoperite noi artefacte aparţinând culturii Gumelniţa. Cercetările de teren de pe terasa din jurul sitului au dus la identificare unor locuiri aparţinând culturii Boian, civilizaţiei geto-dace, sec. IV p.Chr.