Stupini | Comuna: Sânmihaiu de Câmpie | Judeţ: Bistriţa-Năsăud | Punct: Fânaţele Archiudului | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2006
Perioade:
Preistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Epoca romană timpurie; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 34529.01 |
Județ:
Bistriţa-Năsăud
Unitate administrativă:
Sânmihaiu de Câmpie
Localitate:
Stupini
Punct:
Fânaţele Archiudului
Localizare:
| 34529.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Gaiu | Corneliu | participant | Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud |
Raport:
Aşezarea de la Stupini “Fânaţele Archiudului” ocupă o suprafaţă de aprox. 15 ha în partea de NE a hotarului, pe pantele şi terasele de pe malul stâng a Văii Brătenilor, între aceasta şi pârâul Bândii. Pe direcţia N-S staţiunea este divizată de cursul unui pârâu format de izvoarele aflate pe pantele dealului şi care au asigurat nevoile de apă pentru comunităţile antice care şi-au stabilit vetrele în această parte de hotar. Respectivul curs de apă împarte staţiunea în două sectoare delimitate şi de zona mlăştinoasă formată la intersecţia acestor pâraie.
Cercetările arheologice întreprinse aici au dus la identificarea şi cercetarea unor interesante vestigii arheologice aparţinând neoliticului (cultura Petreşti), epoca bronzului (cultura Wietenberg, cultura Noua), hallstatt-ului timpuriu şi apoi epocii romane, celei postromane şi medievale timpurii.
Cercetările din 2006 au fost direcţionate în sectorul sud-estic, notat ca sectorul B al sitului de la “Fânaţele Archiudului”, sector format din parcele ocupate de culturi cerealiere, spre deosebire de sectorul A utilizat dintotdeauna ca păşune comunală. Din această cauză săpăturile au fost distribuite atât în funcţie de sistemul de caroiaj anterior, cât şi de culturile înfiinţate de către proprietari.
O primă secţiune S61 (90 x 2,5 m) a fost deschisă în partea nord-estică a terasei, pe proprietatea lui Pop Leon, paralelă cu secţiunea magistrală S31 din 2001. Aceasta avea drept scop degajarea complexelor interceptate anterior şi întregirea planului aşezărilor. Stratigrafia, aşa cum s-a constatat şi prin secţiunea anterioară, faţă de care s-a păstrat un martor de 0,5 m, cuprinde, în zona mediană a terasei, sub stratul de humus actual, un strat de 0,30 - 0,45 m de lut negru măzăros ce formează nivelul roman de locuire, strat străpuns din loc în loc de complexele de sec. V-VI şi cele din sec. VIII-IX cărora nu le corespund niveluri continue de locuire, de la 0,60 - 0,75 m până la 0,90 - 1,0 m urmează un strat de lut maroniu cu urme de locuire din epoca bronzului, după care întâlnim un strat de pământ vineţiu steril arheologic, loessul galben fiind consemnat sub ad. de 1,25 - 1,40 m. Spre capătul nordic al secţiunii, acolo unde terasa coboară treptat înspre zona mlăştinoasă, stratul de depunere arheologică se limitează la un nivel de lut maroniu, situat sub humusul actual, gros de 0,25 - 0,40 m, cu slabe urme de epoca bronzului şi eneolitic.
Secţiunea a dus la identificarea unui număr de 13 complexe arheologice şi definitivarea dezvelirii altor 7 complexe, dintre care 11 locuinţe şi 9 gropi. Dintre locuinţe, patru erau de epocă romană, patru din sec. V-VI, celelalte cinci aparţinând orizontului medieval timpuriu. Din cele 9 gropi, una aparţinea perioadei de tranziţie (cultura Coţofeni), şapte gropi aparţin aşezării romane şi una de sec. IX.
Alte trei secţiuni au fost deschise în capătul sudic al platoului cu dimensiunile de 40 x 5 m, 44 x 5 m şi 34 x 5 m, orientate pe direcţia SV-NE şi care coboară până în buza pârâului median. În acest sector stratigrafic, sub humusul actual ce urmează un strat de lut castaniu, în general lipsit de urme arheologice, gros de 0,20 - 0,30 m, după care urmează un loessul galben străpuns de complexele săpate. În suprafaţa degajată au fost identificate şi cercetate un număr de 14 locuinţe: o locuinţă hallstattiană, trei locuinţe romane, o locuinţă romană târzie, alte trei locuinţe din sec. V-VI şi şase locuinţe medievale timpurii, la care se adaugă un mormânt de inhumaţie şi 20 de gropi din care două sunt aferente aşezării hallstattiene, celelalte ţin de locuirea romană.
Mormântul descoperit în campania din anul 2006 este cea de-a şaptea depunere funerară înregistrată în suprafaţa cercetată, fiind vorba de înmormântări izolate aparţinând unor epoci diferite. Mormântul M7 a fost descoperit în S62, caroul 16, la 0,45 m adâncime, groapa mormântului neputând fi delimitată. În stratul de lut maroniu era aşezat un schelet de copil orientat SV-NE, prost conservat. În stânga craniului era depus un văscior globular care asigură datarea complexului funerar în eneolitic (cultura Petreşti, cel mai probabil). Materialele contemporane cu mormântul au mai fost descoperite şi în S61 în carourile 8 - 14,5 m, la 180 m NE distanţă.
Epoca bronzului este semnalată sub forma unui strat de cultură în partea nord-estică a staţiunii, în S61 nefiind precizabile complexe aparţinând acestui orizont. Materialul ceramic recoltat din stratul de cultură cuprinde vase din pastă grosieră şi semifină aparţinând unor oale de tip sac sau bitronconice decorate cu brâuri alveolate sau striaţiuni, castroane, străchini, ceşti cu forme specifice bronzului târziu în care elemente Wietenberg şi Noua se întrepătrund.
Nivelul de locuire aparţinând Hallstattului timpuriu a fost semnalat printr-o locuinţă rectangular-rotunjită având dimensiunile de 3,70 x 3,40 m, cu podina la 0,70 m, în umplutura căreia s-au găsit fragmente ceramice canelate şi din pastă grosieră, specifice culturii Gava şi prin două gropi de formă circulară cu diametrele gurii de 1,70 m, respectiv 1,30 m săpate în formă de căldare, în a căror umplutură s-au aflat mărunte fragmente ceramice.
Din aşezarea romană în campania din anul 2006 au fost dezvelite un număr de şapte locuinţe de suprafaţă sau semi-adâncite, de formă rectangulară, cele mai multe lipsite de instalaţii de încălzire. Doar în două dintre complexe, L147 şi L152 aveau pe latura opusă intrării vetre din gresii şi bolovani de râu. În cea din urmă dintre locuinţe sub pietrele cuptorului erau aşezate două străchini din pastă cărămizie fină, întregi.
Numărul mare de gropi de provizii evidenţiază caracterul agrar al aşezării. Acestea au forme variate: cilindrice, în formă de butoi, de butelie sau în formă de căldare, cu diametre cuprinse între 0,90 şi 1,80 m şi adâncimi de la 0,65 m la 1,40 - 1,70 m. Umplutura gropilor, constând în general din lut negru-cenuşos, pigmentat cu cărbune şi arsură, conţine un inventar redus la mărunte fragmente ceramice şi resturi arheologice. Într-un singur caz, G90, fundul gropii era acoperit de o crustă consistentă de arsură.
Locuirea romană târzie este reprezentată printr-o locuinţă dezvelită în secţiunea S62. Aceasta (L141) avea o formă rectangulară cu laturile de 3 x 2,90 m, podina fiind adâncită la 0,75 m. Groapa locuinţei a deranjat parţial două din gropile de provizii aparţinând locuirii romane provinciale. Pe latura nordică a locuinţei era depus un schelet de câine, culcat pe partea stângă. Inventarul ceramic al locuinţei cuprinde fragmente ceramice cenuşii lucrate din pastă zgrunţuroasă şi fină aparţinând unor oale, străchini, castroane, căni şi vase de provizii (Kraussengefesse). Dacă în cazul vaselor de provizii decorul constă din benzi de linii în val incizate, câteva dintre fragmentele ceramice din pastă fină prezintă un decor format din benzi verticale sau linii în zigzag realizate prin lustruire, cunoscute în orizontul roman târziu.
Aşezarea din sec. V-VI se întinde pe terasa şi la piciorul pantei ce străjuieşte cursul Văii Brătenilor, locuirea nefiind sesizată în sectorul A al staţiunii.
În campania acestui an au fost cercetate un număr de şapte locuinţe din acest nivel pentru care nu există un strat continuu de depunere arheologică, stratul fiind antrenat de lucrările agricole, de unde şi numeroasele fragmente ce pot fi culese pe întinderea aşezării. Complexele acestui nivel de locuire se conturează cu uşurinţă prin stratul de lut negru-cenuşos ale căror gropi de formă rectangulară au suprafeţe cuprinse între 10 şi 15 m2. Cele mai multe dintre locuinţe sunt lipsite de instalaţii de încălzire, aspect comun tuturor aşezărilor din această perioadă, cunoscute în spaţiul intracarpatic. O altă constatare confirmată şi în cazul complexelor dezvelite în acest an, este lipsa gropilor de pari pe laturile locuinţelor. În general inventarul complexelor se reduce la fragmente ceramice şi resturi osteologice. Inventarul ceramic cuprinde vase de dimensiuni mici şi mijlocii lucrate la roată, din pastă cenuşie şi cenuşiu-negricioasă, mai rar şi vase din pastă cărămizie, cu pietricele în compoziţie, a căror suprafaţă interioară este marcată de coste iar fundurile oalelor cu urme ale desprinderii cu sfoara de pe discul roţii olarului. Pe lângă oale mai pot fi identificate căni şi vase de provizii. Ceramica lucrată cu mâna, redusă cantitativ, aparţine unor borcane cu suprafeţele neglijent lucrate, lipsite de decor.
Pe podina locuinţei L139 erau grupate câteva zeci de greutăţi conice de la războiul de ţesut. Alte câteva piese de acelaşi tip s-au găsit şi în complexul învecinat L140, elemente de natură să argumenteze existenţa unor ateliere în cadrul aşezării, similare celor descoperite în aşezarea contemporană de la Moreşti.
Aşezarea din sec. IX-X se dovedeşte una de mari dimensiuni, complexele acestui orizont extinzându-se atât în sectorul A cât şi în sectorul B, săpăturile din anul 2006 adăugând alte 11 locuinţe celor deja identificate în campaniile anterioare. Topografic nu poate fi sesizată o ordine în dispunerea în teren a caselor, doar grupări de locuinţe sub forma unor cuiburi de gospodării.
Locuinţele cercetate în acest an au fost atât case de suprafaţă cât şi unele de tip semibordei, de formă rectangulară cu colţurile rotunjite. Dimensiunile variau de la 2,5 x 2,6 m în cazul L136, până la altele cu laturile de 4,10 x 3,60 m - L146 . În toate locuinţele erau amenajate vetre de foc de formă circulară sau cuptoare rectangulare construite din lespezi de gresie. Inventarul celor mai multe dintre locuinţele medievale timpurii se reduce la câteva fragmente ceramice brun-cărămizii lucrate la roata înceată, cu decor specific constând din benzi de linii drepte şi în val dispuse pe umerii şi pântecul oalelor.
Din L142 a cărui cuptor a fost dispersat de lucrările agricole s-a reuşit întregirea câtorva oale-borcan lucrate la roată, din pastă nisipoasă, cărămizie decorate cu benzi de linii incizate şi a unui vas grosier lucrat cu mâna, brun-negricios.
Prin urmare, în zona cercetată în această campanie există urme de locuire din bronzul târziu şi din hallstattul timpuriu. Locuirea romană deosebit de consistentă, cuprinde locuinţe de suprafaţă în jurul cărora au fost amenajate gropi de provizii care în marginea sudică a aşezării apar cu o densitate sporită. Dacă în campania din acest an lipsesc piesele metalice cu relevanţă pentru cronologia aşezării, s-a reuşit racordarea şi completarea planului aşezării. Săpăturile au confirmat continuitatea locuirii din perioada provincială în cea postromană prin materiale caracteristice sfârşitului de sec. III şi sec. următor.
La anterioarele date referitoare la locuirea din sec. V-VI săpăturile din acest an au adus informaţii suplimentare privitoare la topografia satului şi prezenţa unor locuinţe-atelier în cadrul aşezării. În acelaşi timp, materialul ceramic recoltat, deşi fragmentar, permite o mai nuanţată cronologie pe baza căreia putem argumenta că acest orizont începe încă de la mijlocul sec. al V-lea şi continuă până în a doua jumătate a sec. al VI-lea.[Corneliu Gaiu]
Bibliografie: