Stelnica | Judeţ: Ialomiţa | Punct: Grădiştea Mare | Anul: 1998
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
1998
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; La Tène; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Necropolă;
Cod RAN:
| 94508.03 |
Județ:
Ialomiţa
Unitate administrativă:
Stelnica
Localitate:
Stelnica
Punct:
Grădiştea Mare
Localizare:
| 94508.03 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Conovici | Niculae | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Matei | Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
Raport:
Grădiştea Mare este o ridicătură de teren din Balta Borcei, cu o suprafaţă de cca. 15 ha şi o înălţime relativă faţă de terenul din jur de 0,50-2,00 m, situată la cca. 3 km NNE de bacul de traversare de la Stelnica. Cercetările arheologice începute în 1987 au interceptat aici mai multe etape de ocupare a terenului: o aşezare neolitică (cultura Boian) distrusă în cea mai mare parte, o alta aparţinând culturii Coslogeni de la sfârşitul epocii bronzului, o necropolă getică birituală, diferite locuinţe şi alte amenajări din evul mediu târziu şi epoca modernă.
Acestea din urmă, împreună cu amenajările contemporane efectuate de fostul I.A.S. care au implicat masive deplasări de pământ cu mijloace mecanice au afectat în mare măsură nivelurile pre- si protoistorice.
În anul 1998, săpăturile arheologice în necropola getică de la Stelnica-Grădiştea Mare s-au desfăşurat în perioada 6-24 iulie.
S-a continuat cercetarea în zona estică a necropolei, prin epuizarea unei secţiuni deschise anul trecut (S. XI-1) şi prin deschiderea altor prelungiri de secţiuni (Xlll-1, XII-1, X-1, IX-1, total 331,20 m2).
Vestigii medievale şi moderne
Perioadei post-antice de ocupare a grădiştei îi aparţin în zona cercetată resturile a patru clădiri, ale unei amenajări gospodăreşti (probabil adăpost pentru animale), două gropi şi un mare număr de gropi de pari, dintre care o parte formează două şiruri paralele (în S. Xlll-1).
Necropola getică
în 1998 au fost descoperite doar opt morminte getice şi acestea în mare parte deranjate. Patru dintre morminte erau de inhumaţie, trei de incineraţie în urnă şi unul, foarte deranjat, probabil de incineraţie cu osemintele depuse pe sol. Pe ansamblul necropolei, din 223 morminte getice, 110 sunt de inhumaţie, 68 de incineraţie cu urnă şi 45 de incineraţie cu osemintele depuse pe sol. Din aceeaşi perioadă cronologică datează şi Gr. 86, apărută în c. 27 al S. XIII-2, fără vreo legătură aparentă cu vreun mormânt. Groapa era de formă uşor tronconică, cu dg = 0,90 m, df = 1,10 x 1,30 m şi adâncime de 0,55-0,60 m. în umplutura ei a apărut cenuşă, câteva fragmente ceramice getice şi oase de animale.
Mormintele de inhumaţie
Primele trei morminte de inhumaţie getice (M. 220-222) au apărut în S. Xlll-1, iar al patrulea, M.224, în S.X-1, cu unele oase ajunse în S.IX-1.
M.220 a apărut în c.19 al secţiunii, la -0,60 m adâncime. Scheletul a fost puternic deranjat de mai multe galerii de animale, având o parte din oase deplasate spre sud şi altele dispărute. După osemintele păstrate in situ, apreciem că aparţinea unui adult, dispus în decubit dorsal, cu orientarea SSE-NNV. Poziţia braţelor nu a putut fi stabilită. A fost interceptat parţial şi conturul gropii funerare.
M.221 aparţinea unui copil (infans II), de sex feminin după inventar. El a fost descoperit în c.16 al S. XIII, la -0,95 m. Scheletul a fost deranjat atât de o galerie de animal, care i-a antrenat un femur la peste 2 m distanţă spre est, cât şi de anexa gospodărească medievală care îl suprapunea în jumătatea de sud. Resturile de craniu au fost găsite în stânga scheletului. Orientarea defunctului, ca şi a gropii identificate parţial era SSE-NNV. Corpul a fost în decubit dorsal, cu mâna stângă pe abdomen (braţul drept era deranjat), în dreptul picioarelor s-a găsit o lespede de piatră servind probabil ca râşniţă primitivă, iar în zona braţului drept a apărut un cercel fragmentar din bronz.
M. 222 aparţinea tot unui copil de sex feminin, mai mic decât precedentul. El a apărut în c.20 al aceleiaşi secţiuni, la -0,57 m, fiind suprapus de podeaua unei locuinţe medievale cu cuptor. Podeaua respectivă a avut rolul de a proteja scheletul, astfel că acesta era mai bine păstrat, cu excepţia craniului care era strivit. Conturul gropii nu a putut fi însă precizat. Scheletul era în decubit dorsal, cu braţele aduse pe abdomen, în dreptul picioarelor s-a găsit o lespede fragmentară de piatră. Orientarea scheletului era tot SSE-NNV, dar mult mai aproape de S-N (150 miimi).
M. 224 a apărut în c.1 al S. X-1, la adâncimea de numai 0,28 m. Scheletul aparţinea unui copil mic (infans l) şi era puternic deranjat de plug, cu o parte din oase deplasate mult spre sud. A putut fi precizată doar orientarea generală (SSE-NNV) şi poziţia în decubit dorsal.
Un al cincilea mormânt de inhumaţie, M.228, a început să apară în martorul dinspre N al S.XII, la -0,35 m. Este vorba'de un schelet gracil (femeie sau copil), orientat ESE-VNV, cu mâinile aduse sub bărbie. El urmează a fi cercetat în campania viitoare.
Mormintele de incineraţie
M.223, apărut în c.2 al S.X-1, la -0,25 m, consta într-o aglomerare de oase calcinate de adult, fără fragmente ceramice adiacente. De aceea am presupus că era vorba de un mormânt cu osemintele dispuse direct pe sol, fără inventar.
M. 225 a apărut în colţul de N al aceleiaşi secţiuni, la -0,20 m. El era reprezentat de o aglomerare de oase calcinate şi resturi de la un vas lucrat cu mâna. Presupunem, că era un mormânt de incineraţie în urnă, dar nu excludem nici posibilitatea ca fragmentele ceramice să aparţină unui vas de ofrandă dintr-un mormânt cu oasele dispuse direct pe sol.
M. 226 a apărut în c.2 al S.IV-1, la -25 m şi era reprezentat de o aglomerare de oase calcinate, având spre E câteva fragmente ceramice de la un vas lucrat cu mâna. Şi acest mormânt era deranjat de arătură, îl atribuim categoriei mormintelor de incineraţie cu urnă, fără a exclude şi cealaltă posibilitate.
M. 227, de incineraţie cu urnă, a apărut în partea de N a c.3 al S.IX-1, la -0,35 m. Groapa funerară, de formă cilindrică, a fost străpunsă în partea de V de o galerie de animal, care a deranjat parţial urna şi capacul acesteia. Urna era o oală mare cu apucători semicirculare, lucrată cu mâna, iar capacul păstrat parţial un vas de tip lekane, lucrat în aceeaşi tehnică, în interiorul urnei au apărut oasele calcinate ale unui adult si un cuţit mic din fier. Acest obiect de inventar ne duce la presupunerea că defunctul era de sex masculin.
Complexe Coslogeni
În campania din 1998 a fost cercetat în continuare cenuşarul surprins în campaniile anterioare în secţiunile XV-1 şi XIV-1. El a fost interceptat acum şi în S. Xlll-1 şi S. XII-1, sub forma unor aglomerări de oase
de animale şi uneori umane, pietre şi fragmente ceramice, într-o zonă cu conţinut mare de cenuşă, în S.XIII a fost găsită si o lamă de silex fragmentară. Prin continuarea cercetării s-a dovedit astfel că cenuşarul ocupa o suprafaţă relativ ovală, cu diametrul lung de peste 11,50 m si cel scurt de cca. 9 m. Resturile arheologice erau dispuse îndeosebi spre marginile zonei.
Prezenţa osemintelor umane dispersate în cadrul cenuşarului ne arată că zona era destinată efectuării unor sacrificii.
Aceleiaşi epoci îi aparţin şi două gropi tronconice (Gr.84 şi Gr.85), cu adâncimi relative cuprinse între 0,70-0,75 m şi diametrul la bază de 1,25-1,50 m. Ambele erau sărace în inventar: câteva oase de animale, fragmente ceramice şi granule de cărbune sau fragmente de lipitură arsă. Ele au apărut în c.26 si respectiv 29-30 ale S.XI11-1.
Descoperiri neolitice
Fragmente ceramice neolitice izolate au apărut în mai multe secţiuni, uneori amestecate cu cioburi getice.
Ca o concluzie, se poate spune că săpăturile de mică amploare din 1998 au dat rezultate slabe în ceea ce priveşte necropola getică şi epocile anterioare. Pe de o parte, densitatea mormintelor era mai mică în aria cercetată, iar pe de altă parte complexele medievale si moderne, numeroasele galerii de broască ţestoasă şi arăturile au deranjat în bună măsură complexele existente.