Ştefăneşti | Judeţ: Botoşani | Punct: Hulboca | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Țerna | Andreea | participant | Muzeul Judeţean Botoşani |
| Țerna | Stanislav | participant | Universitatea "Şcoala Antropologică Superioară", Chişinău |
| Björn | Briewig | participant | Römisch-Germanische Kommission, Frankfurt am Main |
| Kalmbach | Johannes | participant | Römisch-Germanische Kommission, Frankfurt am Main |
| Rassmann | Knut | participant | Römisch-Germanische Kommission, Frankfurt am Main |
| Skorna | Henry | participant | Römisch-Germanische Kommission, Frankfurt am Main |
| Grundmann | Andreas | participant | Römisch-Germanische Kommission, Frankfurt am Main |
Raport:
Situl eneolitic se află la cca. 1,5 km vest de localitatea Ştefăneşti, pe un promontoriu trapezoidal din bazinul râului Corogea (afluent de gradul 1 al Prutului), la o altitudine de 148 m (long. 511413.5, lat. 5293197.1 – UTM 35N). Promontoriul este delimitat la nord şi sud de două văi care converg înspre sud-vest în pârâul Hulboca (fig. 1). În prezent, terenul este utilizat pentru agricultură.
Prezenţa unei locuiri preistorice în acest punct a fost atestată prin periegheză, în toamna anului 2017, când au fost identificate fragmente ceramice pictate specifice etapei Cucuteni B şi resturi de lut ars provenite de la platformele locuinţelor eneolitice. Suprafaţa mare de răspândire a resturilor arheologice indica prezenţa unei aşezări de peste 15 ha, dimensiune ce întrece cu mult media siturilor cucuteniene de la vest de Prut, justificându-se astfel necesitatea evaluării potenţialului arheologic al zonei prin metode suplimentare. În acest sens, a fost iniţiată o campanie de prospecţiuni geofizice, urmată de săpături arheologice de mică amploare.
Prospecţiunile au fost realizate în colaborare cu instituţia germană Römisch-Germanische Kommission, din Frankfurt am Main. A fost utilizat un magnetometru Sensys cu 16 sonde (amplasate la interdistanţa de 25 cm) cuplat la un sistem GPS Leica pentru raportarea spaţială a măsurătorilor şi tractat de un automobil de teren. În funcţie de disponibilitatea parcelelor agricole, a fot prospectată o suprafaţă de cca. 11 ha, reprezentând cca. 35% din aşezarea eneolitică, precum şi o regiune din afara limitei estice, până la cca. 100 m depărtare de aceasta. Deşi incomplet, planul geomagnetic obţinut a dovedit existenţa unei aşezări de cca. 16 ha, cu elemente de planimetrie specifice siturilor mari, radiale întâlnite în arealul estic al culturii Cucuteni-Tripolie. Astfel, structurile de locuire sunt dispuse în segmente de şiruri concentrice, în jurul unei zone centrale unde remarcăm prezenţa unei aşa-numite megastructuri (locuinţă de cca. 240 m2). În cadrul aceluiaşi şir, se remarcă prezenţa locuinţelor de dimensiuni diferite, ce variază între 50 m2 şi 150 m2. Aşezarea este delimitată de un şanţ, dublat în unele zone de palisadă.
Campania de săpături a avut ca obiective obţinerea unui profil stratigrafic şi fixarea unor repere cronologice primare.
În vederea realizării obiectivelor, au fost deschise două secţiuni peste tipuri diferite de anomalii geomagnetice (fig. 2). Investigarea şi documentarea complexelor s-a făcut după normele specifice cercetării arheologice. Pentru o documentare cât mai exactă a contextelor arheologice s-au folosit fişe de complexe şi de secţiuni, desenul tehnic al situaţiilor arheologice, fotogrametria clasică şi cea de tip SFM (structure from motion) Materialele arheologice în masă (fragmente ceramice, oase de animale) au fost colectate pe carouri de 1x1 m iar pentru piesele individuale (unelte şi produse de fabricaţie din diverse materii prime, miniaturi din lut, vase întregibile) au fost înregistrate coordonatele topografice. S-a realizat cernerea selectivă a sedimentului arheologic, au fost prelevate probe de sol pentru analiza macro-resturilor botanice şi oase de animale pentru datare C14.
Secţiunea 1 (4 x 3 m), a fost deschisă peste o anomalie de formă circulară cu intensitate magnetică maximă de 11 nT. Planimetric, anomalia se află la cca 6,5 m de o locuinţă de mari dimensiuni din şirul exterior, din partea de sud-est a aşezării.
Partea superioară a stratului de cultură corespunzător locuirii eneolitice s-a conturat la cca. 75 cm de la suprafaţa actuală a solului (nivelul 4 de săpare), adâncime ce asigură o conservare bună a resturilor arheologice, în contextul agriculturii intensive practicate în zonă. Principalul complex investigat este reprezentat de resturile arse ale unei structuri de lut (complexul 1005). Fragmentele de lut constituie o masă compactă, sub formă de potcoavă, cu deschiderea în partea de est şi dimensiuni de 120 x 180 cm (fig. 3). Resturi dispersate de lutuieli apar în jurul structurii, la nord- est şi sud-vest de aceasta. La partea superioară, fragmentele de lut au aspect neregulat, nefiind netezite. Grosimea medie este de cca. 7 cm. Regimul de ardere al masei de lut este diferit, cu regiuni bine arse de culoare cărămizie, în partea vestică şi regiuni slab arse de culoare negricioasă şi consistenţă sfărâmicioasă, în zona estică, mai exact pe cele două laturi ce mărginesc deschiderea. Pe linia vestică, lutuielile sunt mai puţin compacte şi uşor adâncite (complex 1006). Aici au apărut câteva fragmente ceramice dispuse orizontal pe nivelul de călcare şi o mică ghindă carbonizată.
În general, materialul arheologic înregistrează o prezenţă joasă şi este dispus în afara structurii. Printre lutuieli, au fost identificate aşchii mici de oase calcinate. Din faţa structurii, au fost recuperate o strachină miniaturală şi un fragment din partea superioară a unui vas de tip crater. Din păcate, conservarea la nivelul fragmentelor ceramice nu este satisfăcătoare, în mare parte, acestea fiind acoperite de un strat negricios de patină, ce a distrus decorul pictat specific ceramicii cucuteniene. Însă, după formă şi factură, materialul este atribuibil fazei B1 a culturii Cucuteni. În secţiunea 1 au mai fost găsite două conuri de lut, o figurină zoomorfă (fig. 5C), un pandantiv de os ce imită un canin rezidual de cerb şi 26 piese de silex (în principal aşchii).
Informaţii privind modul de construire a instalaţiei de lut au fost obţinute în etapa demontării, realizată metodologic prin înregistrarea amprentelor de pe partea inferioară a lutuielilor şi secţionarea structurii prin profile în cruce. Astfel, construcţia avea o substructură lemnoasă, ridicată deasupra solului şi formată din şiruri de nuiele şi bârne despicate, orientate est-vest, peste care s-a aplicat stratul de lut. Nu există indicii care să arate existenţa unei posibile gropi/alveolări sub complex.
Nu se cunosc analogii în aria culturii Cucuteni-Tripolie, pentru acest tip de construcţie, iar datele obţinute din săpătură, nu oferă indicii directe privind destinaţia sa. Ne aflăm, aşadar, în faţa unui nou tip de instalaţie extra domum, care aduce în discuţie problematica organizării şi utilizării spaţiului dintre locuinţe, în cadrul unei aşezări complexe.
Tot în secţiunea 1, în colţul de sud-vest, în caroul 1A s-a observat o uşoară alveolare în solul antic (complexul 1007), fără material arheologic în conţinut.
Cea de-a doua secţiune (2 x 4 m) a fost amplasată peste partea central-sudică a unei anomalii cu intensitate maximă de 5 nT, de formă neregulată, aflată în imediata apropiere a colţului de sud-est al aceleaşi locuinţe. A fost interpretată ca groapă aferentă structurii de locuire.
Complexul s-a individualizat la nivelul 4 de săpare (corespunzător nivelului antic de călcare) prin nuanţa mai închisă a solului şi prezenţa ridicată a materialului arheologic. Însă, conturul clar a fost vizibil la nivelul următor, în lutul galben steril. Groapa a fost surprinsă pe întreaga lăţime a secţiunii şi pe cca 2,50 m din lungimea sa (în partea nordică a acesteia). După delimitarea complexului, cercetarea s-a făcut prin golirea umpluturii, urmărindu-se configuraţia naturală a pereţilor gropii şi succesiunea straturilor. În acest mod, s-a reuşit surprinderea diferitelor iregularităţi ale fundului gropii (fig. 4C). Astfel, săpată de la nivelul antic de călcare (de la adâncimea de cca. 75 cm), groapa prezintă în zona sudică, la adâncimea de 120 cm, o treaptă de cca 1,5 m lungime. La nivelul treptei a fost surprinsă o alveolare de formă rotundă, cu diametrul de 80 cm (fig. 4C). Spre nord, peretele treptei este abrupt şi uşor oblic. În această zonă, fundul gropii prezintă două adâncituri despărţite de un mal pe direcţia N-S (fig. 4C). În colţul estic, adâncimea maximă este de 130 cm de la nivelul antic de călcare, iar în cel vestic, de cca. 120 cm. Au fost surprinse două momente principale de umplere a gropii. Într-o primă etapă, în groapă au fost aruncate fragmente de lut ars de mari dimensiuni, unele provenite de la pereţii unei construcţii, altele cu amprente de scânduri, de la platformă (fig. 4B). Unul dintre fragmentele de perete prezintă, la partea superioară, un strat subţire de făţuială pe care sun vizibile urme de pictură cu alb. Resturile de lut ars erau concentrate în partea de vest a gropii. În colţul estic, acestea sunt răzleţe şi au dimensiuni mici. În această zonă, a fost găsită o strachină cu profil întreg, căzută cu gura în jos, sub care se găseau aşchii ceramice de mici dimensiuni şi cenuşă.
În cea de-a doua etapă de umplere, o cantitate mare de resturi osteologice şi fragmente ceramice au fost aruncate în ambele zone ale gropii. Căderea materialului în groapă urmează configuraţia peretelui, având aspect de pâlnie (fig. 4A).
Secţiunea 2 a furnizat un bogat material arheologic reprezentând diferite categorii de materie primă. Pe lângă fragmente ceramice (fig. 5A, B) şi osteologice, amintim miniaturile din lut (două conuri, o figurină zoomorfă şi fragmente din altele două), piese din silex şi din piatră şlefuită (dintre care menţionăm un vârf de săgeată, un răzuitor şi două percutoare) şi un fragment de 5 mm dintr-un obiect de cupru, probabil mărgea. Procesarea statistică a materialului ceramic este în desfăşurare, însă tipurile de ornamentaţie şi formele vaselor deja documentate indică apartenenţa complexului la etapa B1 a culturii Cucuteni.
Având în vedere importanţa sitului de la Ştefăneşti-Hulboca în contextul crono-cultural din care face parte, considerăm necesară continuarea investigaţiilor arheologice, într-o primă etapă prin finalizarea prospecţiunilor geofizice care vor furniza planul geomagnetic complet al aşezării, completate de sondaje arheologice pentru testarea diferitor tipuri de anomalii geomagnetice, ca mijloc de interpretare cât mai exactă a scanării, dar şi de datare a complexelor arheologice.
În cadrul campaniei de evaluare de teren au fost efectuate periegheze şi testări geofizice în perimetrul din imediata vecinătate a aşezării eneolitice. Cu această ocazie, la cca. 400 m nord- est de sit, pe Dealul Harâmului (fig. 1), a fost identificată pe planul geomagnetic, o structură rectangulară, cu laturi de cca. 17,5 m, orientată NE- SV, ce prezintă o deschidere de cca. 5 m pe latura sud-vestică. Structura prezintă aceleaşi caracteristici cu cele ale şanţurilor sarmatice descoperite în contexte funerare, în regiunea nord- pontică. La câţiva metri depărtare, la suprafaţa solului este vizibil un tumul aplatizat. Pentru confirmarea interpretării sunt necesare cercetări arheologice suplimentare.