Şoimeşti | Comuna: Ceptura | Judeţ: Prahova | Punct: Dealul Merez/La Merez | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire civilă;
Cod RAN:
| 132565.01 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
Ceptura
Localitate:
Şoimeşti
Punct:
Dealul Merez/La Merez
Localizare:
| 132565.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Frînculeasa | Alin | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Garvăn | Daniel | participant | Muzeul Judeţean Buzău |
Raport:
Situl arheologic se află la V de satul Şoimeşti, la N de Valea Semanului, la N-E de oraşul Urlaţi, pe Dealul Merez ce are o altitudine maximă de 446 m. Platoul Merez are un diametru de circa 90 m pe direcţia est-vest, partea de nord fiind parţial prăbuşită datorită alunecărilor de teren. Locuirea umană se concentrează pe acest platou, spre nord, dar şi pe pantele mai puţin abrupte dinspre S şi E unde terenul prezintă spaţii ceva mai orizontalizate, propice locuirii. Din punct de vedere geomorfologic, zona în care este situat acest obiectiv arheologic corespunde dealurilor subcarpatice.
În campaniile trecute am segmentat situl în mai multe areale şi abordate prin săpături arheologice trei dintre acestea denumite astfel: arealul A (zona de sud din apropierea şanţului-viroagă); arealul B (zona de est, complexul depozit de cenuşă); arealul C (zona de nord a platoului Merez, aflată la NNV de antena de telefonie mobilă).
Aflat pe o culme de deal care domină Câmpia Munteniei, situl de la Şoimeşti cercetat între anii 2014-2019 se găseşte la confluenţa unor lumi diferite, cea de dincolo de Carpaţi, cea nord-dunăreană şi cea est-carpatică. În sit sunt suprapuse trei aşezări care au funcţionat succesiv. Cea mai veche a sfârşit în urma unui incendiu ce a distrus locuinţele construite din lut şi lemn. Oamenii au locuit aici în prima jumătate a mileniului IV î.Hr., materialele arheologice descoperite confirmând prezenţa unei comunităţi în care tradiţiile Cucuteni coexistau cu cele de origine estică, respectiv Cernavoda I. Se remarcă ceramica, dar şi prezenţa unor reprezentări zoomorfe (bovine) realizate din lut. Este cea mai vestică aşezare cercetată în care apar materiale specifice culturii Cucuteni. După mult timp, la mijlocul mileniului III î.Hr. aici exista o comunitate Glina-Schneckenberg, în care regăsim elemente sudice şi cele transilvănene bine reprezentate. Se remarcă ceramica, dar şi uneltele din os sau corn. O altă comunitate care ocupă acest deal este una monteoreană timpurie (2400-2300/2250 î.Hr.) cu un material ceramic specific ce anunţă o cultură ce va ocupa zona nord-munteană mai bine de un mileniu. Câteva materiale izolate par să aparţină etapei mijlocii a epocii bronzului.
În acest an a fost abordat arealul C prin trasarea a două suprafeţe denumite suprafaţa C şi suprafaţa D. De asemenea, a fost trasată şi cercetată o nouă secţiune, denumită secţiunea XIX (abreviat S.XIX). Toate aceste suprafeţe se găsesc la marginea nordică din ceea ce s-a mai păstrat din acest sit.
Suprafaţa C - a fost trasată la 0,3 m vest de suprafaţa A cercetată în anul 2017. Latura de sud este coliniară cu limita de nord a platformei antenei de telefonie mobilă. A fost trasată la 18,8 m nord-vest de colţul de NV al platformei antenei. A fost orientată S-N, a avut formă trapezoidală cu dimensiuni de 7,20 (latura de est)×4,80 (latura de vest)×4 m (latura de sud)×4,2 m (latura de nord). Stratigrafia: sub stratul vegetal urma un nivel de locuire Odaia Turcului (aprox. 0,20 m grosime), apoi depunerea Glina-Schnecknberg, care suprapunea o locuire eneolitică, cultura Cucuteni-Cernavoda I. Precizăm că materialele aflate la baza nivelului de epoca bronzului apar uneori amestecate cu cele din nivelul eneolitic cucutenian. A fost cercetat un rest din locuinţa 1 identificată în campaniile precedente. Chirpiciul era relativ bine conservat, păstrându-se zone compacte. Existau bucăţi de 0,30×0,30 m, groase de 6-8 cm, cu urme de bârne sau nuiele, scânduri. În afară de chirpici au fost descoperite pietre, inclusiv dispuse compact în anumite zone. Podeaua era din lut verzui, nu prezenta amenajări speciale. În locuinţă au fost descoperite fragmente ceramice, mai curând de tradiţie Cucuteni, dar nu lipsesc nici cele cu cochilii pisate în pastă şi/sau şnurate. Stratul natural este unul argilos, gălbui-verzui sub care se află unul de culoare galbenă, mai curând nisipos.
Groapa 1/Gr.1 - se afla în colţul de N-V al suprafeţei C, intra în profilul de vest. Avea circa 1 m diametru, iar baza acesteia a fost identificată la -1,20 m faţă de nivelul actual de călcare. La baza gropii am descoperit resturi de la trei vase, din care un castron cu o pastă de tradiţie Cucuteni şi resturile de la un vas cu cochilii pisate în pastă. Forma castronului a putut fi reîntregită. Din această groapă am prelevat două oase pentru realizarea de date C14-AMS.
Suprafaţa D - a fost trasată la est de suprafaţa B (cercetată în anul 2018), dispusă paralel cu această. A avut dimensiuni de 7 m (S-N)×3,5 m (V-E). Nu am păstrat martor stratigrafic între cele două suprafeţe. Au fost identificate resturile locuinţei 2 cercetată în anul 2018. Aceasta se păstra sub forma unei distrugeri de pereţi din lut incendiaţi, în jumătatea vestică a suprafeţei D. Au fost descoperite fragmente ceramice de tradiţie Cucuteni. Importante sunt cele 5 statuete zoomorfe, care se adaugă celor două descoperite în campania anterioară. Menţionăm că în locuinţa 1 nu au fost descoperite astfel de reprezentări. Deasupra nivelului de locuire eneolitic au fost descoperite materiale arheologice din bronzul timpuriu atribuite culturilor Glina-Schneckenberg şi Odaia Turcului (Monteoru timpuriu), între care se remarcă şi trei cuţite din piatră.
Secţiunea XIX a fost trasată la 4,5 m est de suprafaţa D, orientată N-S, limita de sud coliniară cu limita de sud a suprafeţei D. În carourile 4-6 la -0,25 m am identificat urmele unei locuinţe incendiate bine conservate. Chirpiciul este relativ compact, cu bucăţi de 20-30 cm lungime. Locuinţa a fost acoperită urmând a fi cercetată în campania viitoare. În această secţiune au fost descoperite materiale arheologice din bronzul timpuriu atribuite culturilor Glina-Schneckenberg şi Odaia Turcului.
Încă din timpul săpăturilor, materialul arheologic descoperit a fost spălat, fotografiat, marcat şi triat pentru inventariere, depozitare, desenare. Tot materialul arheozoologic a fost analizat. De asemenea, pentru o încadrare cât mai corectă a nivelurilor de locuire preistorice, au fost prelevare probe pentru realizarea unor datări absolute C14-AMS. Până în prezent au fost realizate 10 date C14-AMS pentru probe prelevate din acest sit. Câteva piese au fost utilizate în expoziţia denumită Descoperiri arheologice din perioada preistorică provenind din cercetări recente în judeţul Prahova, vernisată pe 29 august 2019 la sediul Muzeului de Istorie cu sediul în Ploieşti.
De asemenea, o altă activitate din această campanie a fost astuparea şi nivelarea, cu muncitorii angajaţi, a suprafeţelor cercetate în campaniile din anii 2018 şi 2019, cu excepţia unui segment din S.XIX care urmează să fie redeschisă în campania viitoare pentru cercetare locuinţei 3. Terenul a fost adus la starea iniţială aşa cum prevede legea.