Şoimeni | Comuna: Păuleni-Ciuc | Judeţ: Harghita | Punct: Dealul Cetăţii (Vardomb) | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 83400.01 |
Județ:
Harghita
Unitate administrativă:
Păuleni-Ciuc
Localitate:
Şoimeni
Punct:
Dealul Cetăţii (Vardomb)
Localizare:
| 83400.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Buzea | Dan Lucian | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Kavruk | Valerii | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Lazarovici | Gheorghe | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Scurtu | Florin | participant | SC GEI PROSECO SRL, Bucureşti |
Raport:
În perioada 8 august – 5 septembrie 2003 au fost continuate cercetările arheologice în aşezarea Păuleni - Ciomortan (cunoscută în literatura de specialitate şi sub numele de Ciomortan sau Şoimeni).
Lucrările s-au efectuat în sectorul nord - nord-estic al situlului, în S I, c. A – D/11 – 14. S-a urmărit cercetarea urmelor de locuire din eneolitic aflate în principal sub valul de apărare al aşezării din epoca bronzului. În paralel, pe aproape întreaga suprafaţă a sitului s-au efectuat cercetările geofizice.
Complexe eneolitice:
L 16. Sub valul de apărare al aşezării din epoca bronzului, în caseta C–D/11, a fost descoperită o locuinţă (L 16), care parţial intră sub martorul longitudinal lăsat între casetele A–D/10–11. L 16 se prezenta ca o aglomerare de formă aproximativ rectangulară (4 x 4 m), constând din pietre neprelucrate, fragmente. de lipitură arsă, fragmente de lemn carbonizat şi fragmente ceramice de tip Cucuteni - Ariuşd. În mijlocul complexului se afla o vatră de foc, puternic afectată. Ea a fost amenajată pe un pavaj de pietre şi avea forma circulară (1,40 x 1,40 m). În partea sa de E vatra a fost perforată de doi pari. La cca. 1 m N de vatră se afla un altăraş votiv lucrat din pastă fină de lut. Acesta seamănă cu o măsuţă de formă rectangulară, cu patru picioare scurte dispuse pe colţuri. În centrul planului său orizontal piesa are un orificiu circular, din care porneşte o "cupă" tronconică fără fund. Complexul nu a fost cercetat complet, el a fost conservat, cercetarea lui fiind amânată pentru campania din anul 2004.
L 5. Locuinţa a fost descoperită în casetele A-B/11-14 încă anul 1999 şi parţial cercetată în anul 2000. Cercetarea ei nu a fost posibilă până acum din cauza depunerilor din epoca bronzului ce parţial o suprapuneau. După ce depunerile din epoca bronzului au fost cercetate, în campania din anul 2003 s-a putut relua cercetarea L 5 în casetele C–D/12–14. A fost surprinsă latura de E a locuinţei. Aceasta este orientată pe linia NV – SE, peretele nord-estic are lungime de peste 8 m. Colţul sud-estic al locuinţei nu a fost surprins deoarece acesta intra sub L 16. În L 5 au fost găsite fragmente de vase ceramice, obiecte din lut, os, corn şi piatră. Dintre piese se remarcă: un idol en violon din os cu corpul rotunjit, membrele superioare marcate prin două mici triunghiuri, iar ochii prin perforaţii circulare ; un vârf de săgeată de silex de formă triunghiulară, bine ascuţit şi retuşat; un fragment de săpăligă lucrată pe corn de cerb cu gaură de înmănuşare; o figurină antropomorfă; un număr redus de fragmente ceramice pictate.
Cercetări geofizice
Florin Scurtu (GEI-PROSECO Bucureşti)
Cercetarea magnetometrică de mare detaliu a acoperit întreaga suprafaţă disponibilă a sitului, circa 2.000 m2 (nu au fost efectuate măsurători geofizice în zona deja săpată, deci perturbată).
Se poate constata că periferia zonei cercetate, care coincide cu periferia sitului, este ocupată de două şiruri paralele de anomalii pozitive cu amplitudinea de câteva zeci de nanotesla. Şirul exterior este un efect de relief (el urmăreşte limita micului platou pe care se află situl), în timp ce zonele anomale paralele cu acesta şi aflate imediat spre interior (mai ales în partea de N şi în cea de S a sitului) sunt generate de prezenţa unor cantităţi mari de argilă arsă, reprezentând probabil locuinţele cucuteniene de sub val, precum şi lipitură de la locuinţe mai recente, din perioada culturii Wietenberg.
În partea centrală a zonei cercetate apar mai multe anomalii izolate, reprezentând probabil vetre şi cuptoare (reprezentate de anomaliile mai intense, de exemplu în carourile F/9, F/10), respectiv gropi conţinând mai multă sau mai puţină ceramică. Apar în această zonă centrală şi anomalii ce se întind pe distanţe ceva mai mari, de ordinul zecilor de metri (de exemplu în c. D/6-D/10, C/8-C/10, E/6-E/10), care sugerează existenţa unor construcţii interioare cu lungime mai mare, poate pereţi de compartimentare construiţi din pământ ars. Atrag de asemenea atenţia câteva anomalii de minim (de exemplu în carourile A/4, A/8, G/2, G/11) care nu se cuplează cu maxime la S de ele (anomaliile magnetometrice în emisfera nordică sunt dipolare, cu un maxim spre S şi un minim spre N), ci reprezintă efectul unor materiale cu susceptibilitate magnetică mult mai mică decât a solului, probabil acumulări de suprafaţă ale unor blocuri mai mari sau mai mici de calcare, roca din care este constituit fundamentul zonei.
Pentru a putea interpreta mai corect întreaga hartă magnetometrică, au fost efectuate de către MCR (Valeriu Cavruc şi Dan Buzea, cu care am colaborat în permanenţă în timpul lucrărilor), şase secţiuni de verificare cu dimensiunile de 1,5 m x 1 m fiecare (pentru a perturba cât mai puţin stratigrafia), amplasate în zone cu anomalii reprezentative. Poziţia acestor secţiuni (notate S/1, S/2, ....S/6 pe harta magnetometrică) este prezentată în anexa 2 (GF 1, GF 2, ..GF 6). Dimensiunile mici ale secţiunilor au fost stabilite pe baza aprecierii noastre că anomaliile geofizice cartate aici pot evidenţia şi localiza cu precizie ţinte arheologice de mici dimensiuni, ceea ce s-a şi confirmat prin săpături.
Secţiunea GF 1 (Geofizică-1) a fost amplasată pe o anomalie locală de maxim, iar secţiunea de verificare a arătat drept cauză a acestei anomalii o zonă de arsură puternică, având o tendinţă de orientare spre SE, precum şi o mare cantitate de ceramică.
Secţiunea GF 2 a fost amplasată pe o altă anomalie de maxim din partea nordică a sitului, ea punând în evidenţă de asemenea o zonă de lipitură puternic arsă.
Secţiunea GF 3 a fost amplasată pe anomalia de minim din caroul A/8 şi a arătat că sursa anomaliei o constituie o umplutură de pietriş calcaros.
Secţiunea GF 4 a fost amplasată pe o anomalie cu foarte mică extindere în suprafaţă şi cu amplitudine mică, în scopul de a vedea dacă metoda şi metodologia adoptate de noi permit punerea în evidenţă a unor surse strict locale, de mici dimensiuni. Rezultatele săpăturii au fost pozitive, sursa anomaliei dovedindu-se a fi o groapă cu diametrul de numai cca. 60 cm şi având cca. 30 cm adâncime (volum util circa 250 litri), umplută în proporţie de cca. 20% cu fragmente de ceramică.
Secţiunea GF 5, pe o anomalie de maxim, a secţionat colţul unei gropi de mai mari dimensiuni (cca. 80 cm diametru şi peste 30 cm adâncime, volum util circa 600 litri), care în zona respectivă conţinea foarte puţine fragmente ceramice, efectul magnetic fiind generat de contrastul de susceptibilitate magnetică dintre roca de bază, calcaroasă şi umplutura gropii. Aceste două gropi probabil că nu au avut rolul de gropi menajere, având în vedere adâncimea mică şi forma lor îngrijită (în profilul A - B prin secţiunea 4 se vede că fundul gropii este practic orizontal); nu este exclus ca ele să fi avut rolul de a colecta apa de ploaie, în scopuri menajere, dar şi pentru băut în vremuri de restrişte.
Secţiunea GF.6 amplasată pe o anomalie de maxim din partea de sud a sitului, a stabilit că sursa anomaliei este o zonă de arsură, conjugată cu prezenţa unei cantităţi apreciabile de ceramică. De aici a fost recuperată şi o amforetă miniaturală aparţinând culturii Ciomortan, precum şi mai multe piese din os cu diametrul de cca. 1 cm, găurite la mijloc, care puteau constitui rotiţe ale unui car votiv (o astfel de rotiţă a fost descoperită în anul 1999 în interiorul unui vas din ceramică semifină) aparţinând culturii Wietenberg.
Rezultatele lucrării au fost transmise MCR, care urmează să extindă cercetarea arheologică în zonele de interes major. Considerăm necesar ca înainte de extinderea lucrărilor să mai fie efectuate încă două secţiuni de verificare de mici dimensiuni, în carourile C/7 (pentru precizarea naturii sursei arheologice care generează una din anomaliile alungite menţionate mai înainte) şi D/4 (unde sunt aliniate, la mică distanţă una de alta, 3 anomalii foarte locale, ce pot avea o semnificaţie deosebită).
Finanţarea lucrării a fost realizată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin programul CERES, iar MCR ne-a asigurat de asemenea o serie de facilităţi pe plan local.
Rezumat:
Au fost continuate cercetările arheologice în aşezarea Păuleni - Ciomortan (cunoscută în literatura de specialitate şi sub numele de Ciomortan sau Şoimeni). S-a urmărit cercetarea urmelor de locuire din eneolitic aflate în principal sub valul de apărare al aşezării din epoca bronzului. În paralel, pe aproape întreaga suprafaţă a sitului s-au efectuat cercetările geofizice.