Şoimeni | Comuna: Păuleni-Ciuc | Judeţ: Harghita | Punct: Dâmbul Cetăţii | Anul: 2013
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2013
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Preistorie; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; La Tène;
Categorie:
Domestic; Neatribuit; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Aşezare fortificată; Locuire; Descoperire funerară;
Cod RAN:
| 83384.01 |
Județ:
Harghita
Unitate administrativă:
Păuleni-Ciuc
Localitate:
Şoimeni
Punct:
Dâmbul Cetăţii
Localizare:
| 83384.01 |
Lista Ilustrațiilor - 16
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Garvăn | Daniel | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Munteanu | Elena Roxana | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Kavruk | Valerii | responsabil | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Buzea | Dan Lucian | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Mateș | Adela | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Beldiman | Corneliu | participant | Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti |
Raport:
Poziţia geografică
Situl se află la extremitatea estică a Depresiunii Ciucului, la poalele Munţilor Ciucului, 8,5 km est de cursul actual al Oltului, 9 km nord-est de Pasul Vlăhiţa şi 8 km sud-vest de izvorul Trotuşului. Situl cuprinde a.z. Dâmbul Cetăţii / Várdomb aflat la cca. 800 m nord- est de marginea satului Şoimeni (Csíkcsomortány) comuna Păuleni- Ciuc, judeţul Harghita. Dâmbul Cetăţii este situat pe şaua unui deal submontan, pe malul pârâului Nyirpataka, afluent al Oltului.
Istoricul cercetărilor
Primele menţiuni arheologice despre sit datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În anii 1954, 1960 şi 1967 Székely Zoltán a efectuat în cuprinsul sitului săpături arheologice de mică amploare (o tranşee lată de 0,8 m care a traversat situl de la N la S; o altă tranşee similară care a secţionat fortificaţiile sitului în partea vestică şi câteva tranşee mici în incinta sitului)1. În anii 1999-2013, cercetările au fost efectuate de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni2. De această dată, săpăturile au fost efectuate pe suprafeţe largi care au permis identificarea mai multor complexe. Totodată, au fost efectuate cercetări geofizice3 şi geospaţiale4 şi au fost prelevate şi analizate o serie de probe în vederea datării vestigiilor descoperite5.
Cercetările au scos la iveală urme de aşezări deschise din eneolitic (Ariuşd şi Coţofeni), un complex funerar din epoca bronzului timpuriu (Jogodin?), urme de aşezare fortificată din epoca bronzului mijlociu (Costişa-Ciomortan şi Wietenberg), precum şi fragmente ceramice izolate din cea de-a doua epocă a fierului. Datările 14C efectuate recent, au arătat că ultimele manifestări de tip Ariuşd (cu ceramica având analogii în Cucuteni A2) din acest sit datează din cca. 4200 – 4050 cal BC, cele de tip Costişa din cca. 2031 – 1925 cal BC6, iar cele de tip Witenberg (Chidioşan II / Boroffka B) – din 1830 – 1680 cal BC7.
În anii 2011-2012 săpăturile au fost efectuate în principal în partea estică a sitului (S.I, c. L-M/1-5; c. G-M/1’) unde au cuprins porţiunea între coama valului de apărare şi periferia estică a incintei aşezării (10 x 6 m). În jumătatea nordică a acestei porţiunii, săpăturile au ajuns la o depunere consistentă cu materiale de tip Ariuşd, aflată sub valul de apărare ridicat la începutul epocii bronzului mijlociu. Peretele estic al acestei porţiuni expunea profilul longitudinal, iar cel sudic – profilul transversal al valului. În jumătatea sudică a porţiunii cercetate, săpăturile au ajuns la urmele unei locuinţe Wietenberg (L. 32) amenajată pe panta interioară a valului, iar în vecinătatea vestică a acestuia – la nivelul de locuire Ariuşd, secţionat de „şanţului interior” (Cpl 15) cu ceramica de tip Costişa-Ciomortan în umplutură.
Obiectivele cercetării
În anul 2013 cercetările au urmărit următoarele obiective:
- Dezvelirea completă a locuinţei Wietenberg (L. 32), descoperită şi parţial cercetată în anii 2011 şi 2012;
- Cercetarea „şanţului interior” (Cpl. 15) în c. I-K/1’-1 depistat în anul 2012;
- Cercetarea structurii şi stratigrafiei valului de apărare;
- Finalizarea cercetării urmelor de locuire de tip Ariuşd aflate sub valul de apărare (c. L-M/3-5);
Descrierea săpăturilor arheologice din campania 2013
În anul 2013, săpăturile au fost efectuate în partea estică a sitului (S.I, c. I-M/1’; L-M/1-5; c. N/2-3) – pe suprafaţa de 10 m (N – S) x 6 m (E – V). În partea nordică a porţiunii cercetate, cercetările au epuizat depunerea eneolitică (Cpl. 48) şi ajuns la stratul steril. În partea sudică, cercetările au dezvelit complet L. 32; în vecinătatea nordică a acesteia, pe coama valului, a fost descoperită şi cercetată o groapă cu vase ceramice Wietenberg (Cpl. 35). Sub L. 32, în umplutura valului, a fost descoperită şi cercetată o groapă cu ceramica de tip Costişa-Ciomortan (Cpl. 52). În partea vestică a porţiunii cercetate, pe lungime de 2 m a fost golit parţial „şanţul interior” (Cpl. 15).
1. Vestigii eneolitice
Vestigiile eneolitice descoperite în 2013 cuprind Cpl. 48, Cpl. 31 şi artefacte izolate din strautul de cultură.
Cpl. 48 se afla pe marginea de est a dâmbului, sub valul de apărare, la AD. de 2,2 - 2,4 m de la coama valului. Partea cercetată a complexului a cuprins suprafaţa de 4,3 x 4 m (c. L-M/3-5). Întrucât acest complex depăşeşte suprafaţa cercetată, forma şi dimensiunile acestuia nu au putut fi stabilite (Fig. 1/1). Umplutura Cpl. 48 a fost formată din sol negru pigmentat cu mici fragmente de lemn carbonizat şi lut ars. Pe podeaua complexului au fost găsite trei vase ceramice întregibile de tip Ariuşd, cu analogi în Cucuteni A , precum şi obiecte din lut ars, piatră, os şi corn. După îndepărtarea umpluturii, în stratul steril (roca naturală) au fost descoperite şi golite cinci gropi de stâlp care, după toate probabilităţile, aparţin infrastructurii Cpl. 48 (Fig. 1/2).
Cpl. 31 a fost descoperit pe marginea de est a dâmbului, sub coama valului, în c. I-K-L/1’; L-M/1-2 – la cca. 2 m sud de Cpl. 48, la AD. de 1,4 – 1,6 m de la coama valului. Partea parţial cercetată a locuinţei a cuprins suprafaţa de 6 x 6 m. Întrucât acest complex depăşeşte suprafaţa cercetată, forma şi dimensiunile acestuia nu au putut fi stabilite.
În partea superioară a locuinţei, au fost descoperite bucăţi mari de chirpici puternic ars (probabil de la pereţi şi podea), fragmente ceramice, piese din lut ars (fusaiole, figurine antropomorfe şi zoomorfe), unelte din piatră (lame, râşniţe şi aşchii), precum şi fragmente mici de lemn şi lut ars. Umplutura era formată din pământ de culoare roşiatică. Urmele de arsură şi faptul că podeaua este de culoare roşiatică indică faptul că locuinţa a fost incendiată.
Ceramica pictată descoperită în acest complex este caracteristică fazei Cucuteni A2 şi are analogii în L5 cercetată şi documentată în campaniile anterioare.
2. Vestigii din epoca bronzului mijlociu
2.a. Vestigii de tip Costişa-Ciomortan
În anul 2013 au fost cercetate 2 complexe aparţinând locuirii Costişa-Ciomortan: Cpl. 15 şi Cpl. 52.
Cpl. 15 (şanţul interior), aproximativ paralel cu valul de apărare, a fost descoperit şi cercetat în campaniile anterioare pe lungimea de 16 m. În 2013, acesta a fost cercetat pe lungimea de 2 m (c. I-K/1’-1). În porţiunea cercetată în 2013, şanţul interior este orientat N – S şi are lăţimea de la 0,3 x 0,5 m (Fig. 2/1). Umplutura şanţului a fost formată din pământ negru uşor afânat, bolovani de piatră de dimensiuni medii şi mari. În umplutura şanţului au fost găsite numeroase fragmente ceramice de tip Costişa-Ciomortan.
Cpl. 52 (Groapă) a fost descoperit în c. K/1’, la E de Cpl.15, în umplutura valului, sub L. 32. Groapa avea forma aproximativ circulară cu diametrul de cca. 1,10 m. Ea a fost săpată în panta valului, iar apoi, în timpul amenajării L. 32 (Wietenberg), partea ei superioară a fost distrusă (Fig. 2/2). Umplutura gropii a fost formată din pământ negru, afânat, în amestec cu pietricele mărunte, lemn şi lut ars. În umplutura Cpl. 52 au fost găsite fragmente ceramice de tip Costişa-Ciomortan (fină decorată cu triunghiuri incizate umplute cu împunsături, grosieră cu exteriorul striat). Cercetarea gropii nu a fost finalizată, ea fiind conservată până la campania următoare.
Valul de apărare, după toate probabilităţile, a fost ridicat de comunitatea Costişa-Ciomortan. Această încadrare se întemeiază pe următoarele constatări certe: 1) cele mai recente vestigii descoperite sub val îi aparţin culturii Coţofeni; 2) Cpl. 13 aparţinând în mod cert grupului Costişa-Ciomortan se afla în golul lăsat în mod intenţionat în val în timpul ridicării acestuia; 3) cele mai timpurii complexe ce suprapun valul (Cpl. 7a, Cpl. 8a; Cpl. 9a) îi aparţin grupului Costişa- Ciomortan şi sunt, la rândul lor, suprapuse de complexe Wietemberg (L. 7 a suprapus Cpl. 7a, L. 8 a suprapus Cpl 8a, L. 9 a suprapus Cpl. 9a şi L. 32 a suprapus Cpl. 52); 4) în umplutura valului uneori se găsesc fragmente ceramice de tip Costişa-Ciomortan. Există indicii, incerte, că, după ocuparea sitului de comunitatea Wietenberg, aceasta a reamenajat valul. Cert însă este faptul că cele 5 locuinţele Wietenbrg cercetate, se aflau exclusiv pe panta interioară a valului şi suprapuneau complexele de tip Costişa-Ciomortan. Valul include urme de substructură formată din stâlpi (gropi de stâlp au fost adesea urmărite în profile şi în plan) şi mai multe depuneri succesive de pământ. În profilele longitudinale ale valului se observă că depunerile din care este format valul au forma sinusoidală, situaţia similară fiind atestată anterior şi în partea nord-estică a sitului, unde în zona în care depunerile sinusoidale ale valului se aflau în coborâre, se afla un complex cu 3 indivizi incineraţi pe loc într-o structură de lemn care traversa valul (Cpl. 13), pe care am interpretat-o ca fiind una dintre porţile aşezării care la un moment dat a fost folosită pentru un ritual soldat cu sacrificarea a trei indivizi8. Acest fapt sugerează că în timpul ridicării valului, pe alocuri au fost lăsate – o vreme – porţiuni goale. Semnificaţia formei sinusoidale a depunerilor urmărite în profilele longitudinale ale valului în zona cercetată în anii 2011 – 2013 poate fi elucidată după ce săpăturile vor ajunge la baza valului. Până atunci însă semnalăm faptul că în partea estică a sitului cercetată în ultimii ani, deasupra zonei în care depunerile sinusoidale sunt în coborâre, au fost descoperite două complexe aparţinând în mod cert culturii Wietenberg (L.32 şi Cpl 35) şi trei gropi de stâlp (gr. 320, 322, 323), realizate, evident, după ce golul a fost astupat (data astupării golului fiind încă nelămurită).
1.b. Vestigii ale culturii Wietenberg
Locuinţa (L. 32) se afla pe panta interioară a valului. Ea a fost uşor adâncită, însă cea mai mare parte a ei se afla la suprafaţă şi se sprijinea pe stâlpi de susţinere (au fost descoperite şi cercetate patru gropi de stâlp), avea pereţii realizaţi din nuiele împletite şi lutuite. În interiorul locuinţei, în partea sa vestică, pe podea, a fost amenajată o vatră de foc, lutuită (păstrată pe suprafaţa de 0,4 x 0,6 m, grosimea lutuielii fiind de 0,13 m). În comparaţie cu cele mai multe locuinţe Wietenberg cercetate anteror la Şoimeni, L.32 avea dimensiuni mai mari: L (NV – SE) = 6 m, l (NE - SV) = cca. 4 m (Fig. 3/1-2). În interiorul L. 32 pământul a fost amestecat şi puternic ars, uneori până la roşu. În cuprinsul locuinţei, mai ales pe perimetrul acesteia, au fost descoperite numeroase fragmente de lipitură de lut, arse, cu amprente de nuiele; resturi de lemn şi lut ars; fragmente ceramice de factura Wietenberg, unelte şi pietre de diferite forme şi dimensiuni. Dintre piesele descoperite în această locuinţă se remarcă o aplică zoomorfă (protomă) masivă realizată din corn de cerb9.
Cpl. 35 (Groapă) a fost descoperit în S.I, c. M/2-3 în zona coamei valului de apărare, la 1,2 m N-E de L. 32. Groapa avea forma rectangular-ovală. Dimensiunile: L = 1,8 (NV – SE), l = 1 m (NE – SV), AD. = 0,5 m de la suprafaţa actuală a valului. Pe marginile gropii şi în jurul acesteia se aflau mulţi (în total cca. 1 m cub) bolovani de piatră de dimensiuni medii şi mari (0,1 x 0,3 x 0,2 m), cu urme de ardere. Groapa avea pereţii verticali, iar fundul drept şi orizontal. Umplutura gropii era formată din pământ ars la roşu, în amestec cu fragmente de lut şi pietricele arse la roşu, precum şi resturi de lemn carbonizat.
În umplutura gropii se aflau 14 pietre (unele desprinse din stânca locală şi altele sunt bolovani de râu) cu urme de ardere la roşu şi un fragment de râşniţă şi 7 vase ceramice întregibile, de tip Wietenberg, toate culcate pe o parte cu gura spre vest (Fig.4/2).
Aceste vase sunt lucrate di pasta semifină în amestec cu pietricele mici şi mică, au corp bombat, buza evazată, suprafaţa bine netezită, culoarea cărămizie cu flecuri negre. 6 dintre aceste vase sunt de dimensiuni medii (H. între 25 şi 50 cm), iar unul de dimensiuni mai mici (H. = cca. 15-20 cm). Unul dintre vasele are două toarte verticale prinse de gât şi umăr, cele mai multe sunt decorate (crestături pe marginea buzei, brâuri orizontale alveolate sau crestate).
Pe panta exterioară a valului de pământ, în vecinătatea estică a acestui complex a fost deschisă o suprafaţa 2 x 4 m (c. N/2-3). La AD de 0,3 m de la suprafaţa actuală a terenului, în umplutura tasată a valului formată din pământ galben în amestec cu pietriş, a fost identificată o pată de pământ ars la roşu, semicirculară (1,6 x
0,6 m). Această pată a fost conservată până la reluarea cercetărilor.
În interiorul L.32 au fost cercetate două gropi care probabil îi aparţin: Cpl. 50 şi Cpl. 51.
Cpl. 50 (Groapă) descoperit în S.I, c. L/2. pe nivelul de călcare al L. 32, în parte centrală a acesteia. Groapa avea gura ovală (1,5 x 1,05 m) şi se îngusta spre fundul sferic. AD= 0,3-0,4 m de la fundul L.32. Umplutura gropii a fost formată din pământ negru uşor afânat, bolovani de piatră de dimensiuni medii şi mari, fragmente ceramice Wietenberg, precum şi puţin lemn şi lut ars (Fig.5/1).
Cpl. 51 (Groapă) descoperit în S.I, c. L/1 pe fundul L.32, în partea sud-estică a acesteia. Groapa avea forma ovală (0,8 x 0,74 m) şi se îngusta spre fundul sferic. Ad= 0,4 m de la fundul L.32 (Fig. 6/1-4). Umplutura gropii a fost formată din pământ negru uşor afânat, bolovani de piatră de dimensiuni medii, fragmente ceramice Wietenberg, lemn carbonizat, cantitate mare de lut ars de culoare roşie, precum şi o mărgea amenajată pe cochilie tubulară de melc fosil (Dentalium) (Fig.6/5).
Alte două gropi au fost descoperite în afara complexelor: Cpl. 55 (Groapă) şi Cpl. 56.
Cpl. 55 (Groapă) a fost descoperit în profilul estic al S.I, c. M/2-3. Pleacă de la AD. de 0,3-0,4 m de la coama valului. În plan, conturul complexului nu a putut fi surprins. Deschiderea gurii gropii în profilul este de 2,2 m. Se îngustează spre baza sferică. AD. = 0,8 m de la nivelul la care a fost descoperită (Fig. 5/2). Umplutura complexului este formată din pământ negru tasat în amestec cu bolovani de piatră de dimensiuni medii şi mici, puţine fragmente ceramice şi lemn carbonizat. În groapă au fost descoperite mai multe lentile de pământ de culoare neagră şi galbenă, uşor tasate.
Cpl. 56 (Groapă) a fost descoperit în profilul estic al S.I, c. M/3- 4. Pleacă de la AD. de 0,2-0,4 m de la coama valului. În plan, conturul complexului nu a putut fi surprins, deschiderea gurii gropii este de 0,6 m, pereţii verticali, fundul drept orizontal. AD. = 0,8 m de la nivelul la care a fost descoperită. Umplutura complexului este formată din pământ negru tasat, cu bolovani de piatră de dimensiuni medii şi mici, puţine fragmente ceramice, lemn şi lut ars.
Concluzii
Situl de la de la Şoimeni - Dâmbul Cetăţii reprezintă unul dintre reperele cele mai importante în ceea ce priveşte relaţiile dintre Transilvania şi Moldova pe parcursul perioadei eneolitice şi epocii bronzului mijlociu. Astfel, aşezarea eneolitică leagă aşezările de tip Ariuşd din sud-estul Transilvaniei de cele cucuteniene din Moldova subcarpatică10. Vestigiile de tip Costişa-Ciomortan de la Şoimeni scot în evidenţă relaţiile cu arealul principal al culturii Costişa din Moldova. În contextul vestigiilor culturii Wietenberg, există „importuri” Monteoru.
Pentru anul viitor, colectivul îşi propune finalizarea săpăturilor în porţiunile deschise.
Note:
1.
1 Z. Székely, Cultura Ciomortan. În: Aluta, 2, p. 71-76.
2 V. Cavruc, Noi cercetări în aşezarea de la Păuleni (1999-2000). În: Angustia 5 – Arheologie (2000), p. 93-102; V. Cavruc, Legături între Moldova şi S-E Transilvaniei în bronzul mijlociu. În: Cultura Costişa în contextul epocii bronzului din România, Piatra Neamţ (2001), p. 58-138; V. Cavruc, D. Buzea, Noi cercetări privind epoca bronzului în aşezarea Păuleni (Ciomortan). Campaniile din anii 2001-2002. Raport preliminar. În: Angustia, 7, Sfântu Gheorghe (2002), p. 41-88; D. Buzea, Gh. Lazarovici, Descoperirile Cucuteni-Ariuşd de la Păuleni Ciuc – Ciomortan „Dâmbul Cetăţii”. Campaniile 2003-
2005. Raport preliminar. În: Angustia, 9 (2005), Sfântu Gheorghe, p. 25-88;
3 Ştefan et al. 2010, D. Ştefan, M.-M. Ştefan, C. Constantin, Studiul geomagnetic al fortificaţiilor din epoca bronzului de la Păuleni-Ciuc – Ciomortan − „Dâmbul Cetăţii”, jud. Harghita. În: Angustia, 14, (2010), p. 427-436.
4 R. Whitlow, Archaeological Research at Păuleni-Ciuc, Harghita County. În: Angustia
14, Sfântu Gheorghe (2010), p. 413-426.
5 R. Whitlow, V. Kavruk, D. Buzea, B. Briewig, Radiocarbon data from the Cucuteni- Ariuşd levels at Păuleni-Ciuc (Ciomortan) “Dâmbul Cetăţii”, Harghita County. În: Acta Terrae Septemcastrensis, XII, Sibiu (2013), p. 37-64.
6 Datarea a fost obţinută în cadrul Proiectului PN II – Program Idei, cod ID_664 –
„Atlasul arheologic al României din paleolitic până în anul 1000 p. Chr.”, finanţat de
UEFISCSU conform contractului 137 / 01.10.2007.
7 R. Whitlow et al. 2013, ob cit.
8 V. Cavruc, The Ciomortan Group in the Light of New Researches. În Marmatia, (2005) 8, p. 81-117.
9 C. Beldiman, D.L. Buzea, D-M Sztancs, B. Briewig, Descoperiri de artefacte preistorice din materii dure animale în aşezarea de la Şoimeni - „Dâmbul Cetăţii” com. Păuleni-Ciuc, jud. Harghita. Campania 2013. În: Angustia 17, Sf. Gheorghe (2013).
10 D. Buzea, Gh. Lazarovici, Descoperirile Cucuteni-Ariuşd de la Păuleni Ciuc – Ciomortan „Dâmbul Cetăţii”. Campaniile 2003-2005. Raport preliminar. În: Angustia,
9, Sfântu Gheorghe, (2005) p. 25-88.