Şoimeni | Comuna: Păuleni Ciuc | Judeţ: Harghita | Punct: Dâmbul Cetăţii | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 83384.01 |
Județ:
Harghita
Unitate administrativă:
Păuleni Ciuc
Localitate:
Şoimeni
Punct:
Dâmbul Cetăţii
Localizare:
| 83384.01 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Kavruk | Valerii | responsabil | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Buzea | Dan Lucian | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Lazarovici | Gheorghe | participant | Universitatea "Eftimie Murgu", Reşiţa |
Raport:
Staţiunea se află la 1 km NE de satul Şoimeni, comuna Păuleni Ciuc, judeţul Harghita, în locul numit de localnici Várdomb (Dâmbul Cetăţii). Iniţial, pe locul respectiv a existat un promontoriu natural, de formă ovală, cu suprafaţa de circa 60 x 90 m.
Aşezarea a fost descoperită în perioada interbelică de Al. Ferenczi. În anii 1956, 1960 şi 1967 aici a efectuat cercetări arheologice Székely Zoltán. Din anul 1999, cercetările arheologice sunt efectuate sub egida MNCR1. Până în prezent, a fost stabilită cronologia relativă internă a sitului, de la eneolitic până la epoca bronzului mijlociu, a fost cercetat parţial sistemul de fortificaţie, au fost dezvelite locuinţe şi complexe rituale din eneolitic şi epoca bronzului.
Cercetările arheologice s-au desfăşurat în secţiunea S.I (c. G-K/1-5) şi au vizat „gardul interior” din epoca bronzului şi urmele de locuire eneolitică.
„Gardul interior” (Cpl. 15). Acest complex a fost cercetat în anii 2001 – 2002 şi 2007. A fost surprins în marginea interioară a valului de pământ ce înconjoară situl, pe lungimea de 16 m. Şanţul este paralel cu coama valului şi are lăţimea de circa 0,3 - 0,5 m şi secţionează stratul de cultură eneolitic, inclusiv o locuinţa Cucuteni-Ariuşd (L.31). Umplutura şanţului era formată din bolovani de piatră neprelucrată, pietriş asemănător cu cel din umplutura valului şi lut de culoare galbenă, în amestec cu puţine fragmente de vase ceramice de tip Ciomortan, fragmente de oase animaliere şi resturi de lemn ars.
Şanţul avea pereţii verticali, pe alocuri avea fundul plat, însă pe cea mai mare parte era forma de „U” sau „V”. Pe fundul şanţului au fost surprinse mai multe gropi de stâlpi ce formau probabil un gard interior al aşezării. În umplutura acestor gropi au fost descoperite şi fragmente de lemn carbonizat. Adâncimea la care a fost săpat şanţul de la nivelul solului steril (marcat de stânca naturală) nu este uniformă, era de -0,2 -0,6 m şi se adâncea mai mult acolo unde au fost introduşi stâlpi de lemn.
În campania din anul 2007, s-a observat prima dată faptul că acest şanţ era în anumite locuri întrerupt, fapt constatat şi în campania din anul 2008, în zona carourilor G / 4-5, pe lungimea de 0,5 m. Probabil aceste întreruperi din şanţ (din gardul interior al aşezării) marcau anumite spaţii de trecere.
Presupunem că acest şanţ avea rolul de a consolida valului de pământ. El a fost săpat, după toate probabilităţile purtătoriii culturii Ciomortan, cei care au ridicat şi vaul de pământ.
Locuirea eneolitică
A fost cercetată parţial o locuinţă (L. 31) şi dezvelite complet o vatră de foc cu pavaj din pietre (Cpl. 30), o vatră-rug (Cpl. 29) şi mai multe gropi de stâlp ce aparţineu unor amenajări din perioada Cucuteni-Ariuşd.
L31 - a fost cercetată partea superioară a locuinţei pe o suprafaţă de 4 x 2,5-3 m. Locuinţa se extinde sub valul de pământ din zona estică a sitului. Având în vedere faptul că terenul în această parte este în pantă, podeua locuiţei trebuia suspendată pe o structură din bârne de lemn. Acest tip de podea a fost întâlnit şi în cazul L. 5, cercetată în campaniile anterioare în sectorul nordic al sitului.
Partea superioară a locuinţei a fost demontată, au fost descoperite bucăţi mari de lipitură (probabil de la pereţi), fragmente de vase ceramice şi aproximativ 10 vase întregibile, piese din lut ars, o fusaiolă, mai multe fragmente de figurine antropomorfe, pietre, fragmente de râşniţe, fragmente de lemn şi lut ars.
Umplutura locuinţei era formată din pământ de culoare roşiatică (rezultat de la incendiul puternic la care a fost supusă locuinţa) în amestec cu bucăţi de lipitură, probabil de la pereţii prăbuşiţi.
În suprafaţa cercetată, cea mai mare parte a podelei avea partea superioară netedă. Podeaua nu a fost demontată, dar după aspectul său lutuiala podelei a fost amenajată pe o structură formată din bârne de lemn masiv, aşezate probabil una lânga cealaltă. În zona sudică a acestui complex a fost descoperită parţial o vatră de foc cu „pat” din pietre plate, ce a fost amenajată direct pe podeua locuinţei.
Materialul arheologic descoperit aparţine fazei Cucuteni A2, mai exact nivelului eneolitic II, de la Şoimeni. Locuinţa a fost conservată pe acest nivel şi urmează a fi cercetaă în campania arheologică viitoare.
Cpl. 29 (vatră-rug) a fost descoperită la -2,6 –2,7 m. Vatra a fost descoperită imediat sub valul de pământ şi s-a evidenţiat printr-un strat de cenuşă consistent, răspândit pe o suprafaţă de 1,1– 0,85 m şi gros de circa 0,10 m. În mijlocul acestei aglomerări de cenuşă au fost descoperite două pietre plate, din care una era de dimenisuni mari (40 x 30 x 10 cm). Cenuşa acestei vetre era amestecată cu multe fregmente de lemn carbonizat şi puţine fragmente de vase ceramice.
După ce a fost îndepărtată cenuşa, au fost descoperite câteva pietre plate, de dimensiuni mici, care făceau parte probabil dintr-un „pat” de pietre, folosite în principal pentru păstrarea căldurii în zona vetrei. Acest tip de amenajare este frecvent întâlnit în până în prezent la Şoimeni.
Cpl. 30 (vatră) a fost descoperit în campania din anul 2007, în partea superioară a startului de cultură eneolitic. Vatra a fost amenajată după ce s-a făcut o mică groapă în stânca naturală a terenului. La amenajarea „patului” vetrei au fost folosite pietre de diferite forme şi dimensiuni care au fost aşezate una lângă cealaltă, dar şi unelte rupte (fragmente de râşniţe şi de gresii), fragmente de vase ceramice, piese din silex şi fragmete de stauete antropomorfe.
Pietrele „patului” vetrei au fost răspândite pe o suprafaţă de circa 2 x 2 m, iar grosimea stratului de pietre avea pe alocuri 0,2 – 0,3 m. Partea superioară a acestei vetre (lutuiala fină) a fost probabil distrusă în momentul nivelărilor făcute cu ocazia ridicării valului de pământ al aşezării, în perioada epocii bronzului mijlociu.
Având în vedere faptul că vatra a fost descoperită în aşezare şi nu într-un complex de locuit, putem afirma că aceasta era utilizată ca o vatră de veghe.
Gropile de stâlp
În suprafaţa cercetată au fost descoperite 51 de gropi de stâlp. Aceastea aveau în general forma circulară cu diametrul la gură de circa 0,15 – 0,5 m şi adâncimea de 0,1 – 0,9 m de la nivelul solului steril. Pereţii gropilor erau verticali sau oblici spre fundul relativ sferic. Umplutura era formată din pământ negru, uneori în amestec cu fragmente de lemn carbonizat, fragmente ceramice, resturi de lut ars şi în câteva cazuri au fost descoperite şi fragmente de coajă, probabil, de alune.
Majoritatea gropilor de stâlp aparţineau unor amenajări sau construcţii de suparfaţă din perioada locuirii culturii Cucuteni-Ariuşd.
Cercetarea complexelor eneolitice demonstrează încă o dată că la Şoimeni sunt mai multe nivele de locuire din perioada culturii Cucuteni – Ariuşd, Faza A.
L. 31 este o locuinţă de dimensiuni mari, cu podeaua parţial suspendată şi cu un material arheologic bogat. Cercetarea acestui complex va putea fi fianalizată numai după ce suparafaţa va fi extinsă în zona estică a sitului şi vor fi cercetate urmele de locuire din perioada epocii bronzului.
Cercetarea Cpl. 30 (vetrei de foc) demonstrează încă o dată că în perioada locuirii Cucuteni-Ariuşd, existau instalaţii de încălzit atât în locuinţe cât şi în loc deschis. Aceste vetre de dimensiuni considerabile descoperite în spaţiu deschis puteu fi utilizate ca vetre de veghe.