Şoimeni | Comuna: Păuleni Ciuc | Judeţ: Harghita | Punct: Dâmbul Cetăţii | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2007
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
| 83384.01 |
Județ:
Harghita
Unitate administrativă:
Păuleni Ciuc
Localitate:
Şoimeni
Punct:
Dâmbul Cetăţii
Localizare:
| 83384.01 |
Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Garvăn | Daniel | participant | Complexul Muzeal Judeţean Neamţ |
| Buzea | Dan Lucian | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Kavruk | Valerii | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Lazarovici | Gheorghe | participant | Universitatea "Eftimie Murgu", Reşiţa |
Raport:
Staţiunea se află la cca. 8 km N–E de municipiul Miercurea-Ciuc şi la 1 km N–E de satul Şoimeni (Csikcsomortán), comuna Păuleni Ciuc, judeţul Harghita, în locul numit de localnici Várdomb (Dâmbul Cetăţii). Iniţial, pe locul respectiv a existat un promontoriu natural, de formă ovală, cu suprafaţa de cca. 60 x 90 m şi înalt de cca. 3 m.
Aşezarea a fost descoperită în perioada interbelică de Al. Ferenczi care a inclus-o în repertoriul cetăţilor dacice din Transilvania. În anii 1956, 1960 şi 1967 aici a efectuat cercetări arheologice Székely Zoltán. Din anul 1999 cercetările arheologice în acest sit au fost reluate de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.
Cercetările arheologice s-au desfăşurat în secţiunea S.I (E-F/5-7; G-L/1-5) şi au vizat valul de fortificaţie al aşezării şi urmele de locuire eneolitice de sub val (Pl. III/1,2).
Locuirea din epoca bronzului mijlociu
Valul de apărare al aşezării, prezintă o structură incluzând mai multe depuneri succesive de pământ de culori diferite. Cercetările au evidenţiat încă o dată faptul că unele dintre umpluturile valului reflectă mai multe faze de ridicare şi funcţionare a acestuia.
„Gardul interior” (Cpl. 15). Acest complex a fost cercetat în urma campaniilor arheologice din anii 2001 – 2002. A fost surprins în marginea interioară a valului (16 x 0,3-0,5 m) la adâncimea de 0,7 - 0,9 m, orientat pe direcţia NV-SE.
În carourile H-K/1-3, umplutura şanţului din partea superioară este formată din bolovani de piatră neprelucraţi (0,1 – 0,2 m). În carourile E-G/4-6 umplutura şanţului era formată din pământ (argilă) în amestec cu multă piatră locală (sfărâmată) fiind asemănătoare cu cea din umplutura valului. S-a observat faptul că acesta perfora şi stratul de cultură eneolitic (5,4 x 0,3-0,4 m) şi se îngusta spre fund. Umplutura era formată din pământ pietros de culoare galbenă, în amestec cu puţine materiale ceramice, oase animaliere şi resturi de lemn ars.
Urme de locuire Wietenberg
L. 32a fost surpinsă pe suprafaţa de 4 x 1 m, la adâncimea de 0,5 m. Latura locuinţei dinspre coama valului a fost săpată în mantaua acestuia. Partea superioară se prezenta sub forma unei aglomerări de bolovani de piatră, în amestec cu puţine fragmente ceramice şi lipitură. La adâncimea de – 0,8 m, pe nivelul de călcare a fost descoperită o vatră de foc. Locuinţa a fost conservată pe acest nivel.
Gr.7. A fost surprinsă la adâncimea de 0,56 m, unde apărea ca o pată de pământ afânat de culoare neagră. Groapa avea gură circulară (diametrul = 2,5 m). Adâncimea maximă la care a fost săpată groapa era de - 2,2 m de la suprafaţa actuală a terenului. Umplutura era formată dintr-un pământ negru afânat, în care apărea o cantitate importantă de lemn carbonizat. Inventarul gropii consta în materiale arheologice din diverse perioade, dintre care, cele mai târzii aparţin culturii Wietenberg.
Locuirea eneolitică
Au fost cercetate parţial două locuinţe (L. 12, L. 31), o vatră de foc cu pavaj din pietre (Cpl. 30) şi o vatră-rug (Cpl. 29).
L. 12(Pl. V/1,2).Perimetrul locuinţei a fost delimitat de o aglomerare de fragmente ceramice, oase animaliere, pietre, şi puţine resturi de lemn şi lut ars. Locuinţa a fost surprinsă sub valul aşezării, la adâncimea de 2,5-2,6 m, are forma rectangulară (4,5 x 3,5 m), orientată pe direcţia NV–SE. A fost distrusă în partea dinspre incinta aşezării de amenajările din epoca brozului mijlociu.
Modul în care sunt dispuse materialele arheologice marchează mai degrabă momentul de abandonare a locuinţei, materialele sunt amestecate, existând un proces involutiv în ceramică. Din invntarul locuinţei lipseşte ceramica pictată în stilul Cucuteni A2.
L. 31 (Pl. IV/1,2) a fost cercetată parţial (4 x 2,5-3 m), deoarece o parte din locuinţă se extinde sub valul de pământ al aşezării.
În partea superioară erau resturi de fragmente ceramice, pietre, bucăţi de lemn şi lut ars. Umplutura locuinţei era formată din pământ de culoare roşiatică în amestec cu bucăţi de chirpic ars probabil de la pereţii prăbuşiţi. Într-un mic sector a fost surprinsă şi podeaua locuinţei. Ceramica descoperită aparţine fazei Cucuteni A2. Locuinţa a fost conservată pe acest nivel.
Cpl. 29 (vatră-rug) a fost surprinsă la adâncimea de 2,6–2,7 m. Vatra a fost descoperită imediat sub valul de pământ şi s-a evidenţiat printr-un strat de cenuşă (0,5–0,6 m), gros de circa 2–3 cm. În mijlocul acestei aglomerări de cenuşă au fost descoperite două pietre.
Cpl. 30 (vatră-cuptor) a fost surprins la adâncimea de 2,7 m şi era format dintr-o aglomerare de bolovani de piatră, ce avea forma relativ rectangulară (1,6 x 1,8 m). Printre pietrele neprelucrate ce făceau parte din structura vetrei, au fost descoperite mai multe fragmente de râşniţă.
Cercetarea valului cetăţii a evidenţiat faptul că umplutura avea o structură relativ omogenă. Aceasta era uneori bine tasată iar pe alocuri, acolo unde nu avea pământ ca liant, aceasta devenea instabilă. Vetrele de foc descoperite până acum în cadrul aşezării, în toate etapele locuirii Cucuteni – Ariuşd, au caracteristici comune. Vetrele aveau forma circulară (1,2–1,8 m), se utiliza un pavaj din pietre, uneori chiar cu resturi de unelte (fragmente de râşniţă) şi fragmente de vase ceramice, peste care era aplicat apoi lutul.
După elementele de construcţie şi inventarul celor două locuinţe cercetate L. 12 şi L. 31, acestea aparţin unor etape diferite ale culturii Cucuteni – Ariuşd Faza A.
În L31 au fost descoperite urme consistente ale locuinţei cu resturi de podea, material ceramic pictat în special bicrom (pictură cu alb pe fondul roşiatic al vasului), toate aceste date indicând o perioadă de înflorire a acestei civilizaţii din etapa Cucuteni – Ariuşd A2.
Lipsa materialului ceramic pictat din L. 12, lipsa elementelor de construcţie, precum şi prezenţa unor figurine antropomorfe ce sunt caracteristice unor faze mai târzii ale culturii Cucuteni – Ariuşd, indică faptul că această locuinţă aparţine unui proces de retardare.
Cercetarea complexelor eneolitice demonstrează încă o dată că la Păuleni Ciuc–Ciomortan „Dâmbul Cetăţii”, sunt mai multe nivele de locuire din perioada culturii Cucuteni – Ariuşd Faza A.
Rezumat:
Staţiunea se află la cca. 8 km N–E de municipiul Miercurea-Ciuc şi la 1 km N–E de satul Şoimeni (Csikcsomortán), comuna Păuleni Ciuc, judeţul Harghita, în locul numit de localnici Várdomb (Dâmbul Cetăţii). Cercetările arheologice s-au desfăşurat în secţiunea SI şi au vizat valul de fortificaţie al aşezării şi urmele de locuire eneolitice de sub val (Pl. III/1,2). Locuirea din epoca bronzului mijlociu. Au fost descoperite urme de locuire aparţinând culturilor Wietenberg şi Cucuteni.