Slon | Comuna: Ceraşu | Judeţ: Prahova | Punct: Tabla Buţii | Anul: 1995
CC BY-SA 4.0 
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Chițescu | Lucian | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Teodor | Eugen Silviu | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Ioniţă | Adrian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Căpățână | Dan | participant | Muzeul Militar Naţional "Regele Ferdinand I" |
Cetatea se află la extremitatea nord-estică a judeţului Prahova, pe culmea Muntelui Siriu, la altitudinea de 1360 de metri, la circa 200 metri nord de vârful Crucea Mandii şi la circa 200 metri nord-est de Monumentul Eroilor din primul război Mondial (cunoscut sub acelaşi nume, "Tabla Buţii"). Poziţia sitului este foarte izolată, cele mai apropiate aşezări aflându-se la circa 20 km (Ceraşu-Slon la sud, Vama Buzăului la nord).
S-a realizat mai întâi ridicarea topografică (anexată), care a confirmat, în general, planul publicat de Horwath în 1924.
Planul cetăţii reprezintă un poligon neregulat, cu laturile mai lungi la est şi vest, protejate de râpe prăpăstioase, cu patru turnuri patrulatere la colţuri. S-au trasat două secţiuni magistrale. Secţiunea 1 viza interceptarea incintelor de sud şi vest.
Principalul rezultat constă în descoperirea unui zid suplimentar, faţă de versiunea Horwath, adăugat în faţa incintei de sud (cea mai expusă atacului), care la rândul său era protejat de un şanţ de apărare. Aceste lucrări reprezintă intervenţii constructive din faza târzie de funcţionare a cetăţii.
Secţiunea 2 a vizat şanţul de apărare şi turnul de sud-est, principala constatare fiind că turnul avea patru camere (nu trei, ca în planurile cunoscute).
A fost degajat turnul de nord-est. Acesta nu a fost locuit şi era practic fără inventar. În schimb a fost reutilizat în primul război mondial (cartuşe, lopăţică Linemann).
A fost secţionat turnul de sud-vest, fiind apoi degajată jumătatea sudică. Nici acest turn nu a fost locuit. Aici au fost depistate urmele unei intervenţii recente (probabil sondajul arheologic al lui Horwath), în jumătatea de vest. A fost practicată o casetă spre interiorul cetăţii, descoperindu-se un pavaj de cărămidă din perioada târzie de funcţionare.
A fost deschisă o scurtă secţiune (S.6) la intersecţia curtinei de vest cu turnul de nord-vest, pentru precizarea unor detalii constructive.
S-a concluzionat existenţa a trei faze constructive, astfel: (1) turnurile de SV, SE şi curtina dintre ele; (2) celelalte două turnuri cu zidurile de incintă adiacente (care sunt adosate la turnurile mai vechi); (3) o refacere masivă, care a presupus adăugarea unor elemente defensive pe latura expusă, de sud. Probabil că în legătură cu această refacere trebuie pusă inscripţia, în limba maghiară, datată 1628, găsită la exteriorul turnului de NE. S-au găsit patru monede, datate 1563 (Ferdinand), 1566 (Maximilian), 1620 (? Sigismund III) şi 1625 (G. Bethlen), care sunt de pus în legătură cu nivele de distrugere-refacere.
Este remarcabilă absenţa armelor (cu excepţia unui vârf de lance din turnul de N-E). Cele mai vechi fragmente ceramice au fost găsite în caseta I.A, în poziţie secundară, şi se datează în secolele XIII - XIV. Ceramică databilă în secolul XIV s-a mai găsit în S.2 (la exteriorul turnului de SE) şi în S.6 (la exteriorul turnului de NV), în cantităţi scăzute. Ceramică mult mai numeroasă datează din secolele XV - XVIII.
După materialul arheologic, vieţuirea în cetate încetează înainte de sfârşitul secolului al XVIII-lea, fapt confirmat şi de izvoare.