Slava Rusă | Comuna: Slava Chercheză | Judeţ: Tulcea | Punct: (L)Ibida | Anul: 2020
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2020
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 161277.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Slava Chercheză
Localitate:
Slava Rusă
Punct:
(L)Ibida
Sector:
Curtina Sector X
Localizare:
| 161277.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Asăndulesei | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Tencariu | Adrian Felix | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Brașoveanu | Casandra | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Baltag | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Brunchi | Radu | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Broșteanu | Cozmin Valerian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Aparaschivei | Dan | participant | Institutul de Arheologie Iași_ |
Raport:
Campania de cercetări arheologice din anul 2020 a stat sub semnul incertitudinii cauzate de pandemia prin care trecem, dar şi de nesiguranţa privind finanţarea şantierului Ibida.
Cu toate acestea, în a doua jumătate a lunii iulie am desfăşurat o scurtă campanie de cercetare, care a avut două direcţii. În primul rând, am dorit continuarea cercetării intruzive, ce-i drept pe o scară mult redusă, iar în al doilea rând am demarat o serie de prospecţiuni geofizice în arealul nostru de interes, corespunzător sectorului Curtina X.
În ceea ce priveşte prima direcţie de cercetare, ne-am desfăşurat activitatea în două puncte de lucru:
1. La martorul dintre SX şi SX1, unde am început încă din 2018 demontarea sa, pentru a clarifica planimetria edificilor E2, E3 şi E4;
2. În zona dintre zidul ZX şi complexul de dolia, în carourilor 5-6, în scopul identificării nivelului de funcţionare a complexului de dolia prin adâncirea săpăturii în preajma acestora şi lângă ZX.
1. Punctul de lucru: martorul dintre SX şi SX1, carourile 1-2
Demontarea martorului dintre secţiunile SX şi SX1, în dreptul carourilor 1-2, a reprezentat continuarea activităţii desfăşurate în anii anteriori în partea superioară, respectiv în dreptul carourilor 3-6. Mai mult, acest proces vine firesc, după stabilirea ca obiectiv de lucru identificarea închiderii edificiului E3, în fapt închiderea zidului Z1E2 descoperit aproape în întregime în anul anterior. În plus, este util a vedea şi dacă în zona intramurană, în apropierea edificiilor semnalate şi a căilor de acces identificate, mai există elemente de urbanism.
În consecinţă, am putut constata că prelungirera zidului Z1E3, aşa cum previzionam încă din campania 2019 nu este certă, în sensul că edificiul E3 se închide sigur direct cu zidul Z2E3, identificat anterior. Am putut constata, din nou, că partea superioară a zidurilor se află într-o stare foarte precară de conservare, cu o evidentă deplasare către est, consecinţă a presiunii pantei şi a căderii diferitelor părţi din incintă.
Totuşi, credem că se poate vorbi de o anumită structură improvizată în continuarea lui Z1E3, dar numai cu scop temporar şi conjunctural. Compoziţia acestui element constituie o dovadă certă în acest sens. Este vorba despre câteva pietre de dimensiuni medii dispuse oarecum organizat, iar în rest este vorba despre piatră mică, cu pământ şi resturi ceramice. O explicaţie veridică a acestei improvizaţii ar fi următoarea: blocarea străzii dintre E2 şi E3, bine conturată în campaniile precedente, este evident deplasată către partea din vale (spre nord-est). Astfel, scopul iniţial al acestei închideri a străzii era periclitat de această breşă. Ca o soluţie temporară a fost ridicată această ”barieră”. Aşadar, dacă până acum blocarea acestei străzi am considerat-o a fi ultima etapă de funcţionare a zonei în cauză, se pare că abia această plombă corespunde ultimei faze.
La capătul acestui martor, aproape de nivelul actual de călcare, am mai descoperit un bloc de piatră de calcar, prelucrată prin tăiere şi fasonare grosieră, cel mai probabil căzută din incintă sau din turnurile fortificaţii colinare din apropiere. Dimensiunile acestui element arhitectural sunt 1,20 m lungime, 0,25 m grosime şi 0,35 m lăţime. Această blochetă este evident pe direcţia spărturii găsite în blocarea dintre E2 şi E3, deci este o dovadă „vie” a impactului pe care prăbuşirea blochetelor din incinta colinară a avut-o asupra edificiilor din partea de jos a complexului fortificat. De altfel, aşa cum remarcam anterior, mai toate aceste edificii şi complexe adaugate ulterior sunt grav distruse. Este posibil, prin urmare, ca în această ultimă etapă de viaţă în cetate, fortificaţia colinară să fi fost în ruină şi chiar să producă, prin distrugerea sa, pagube în zonele încă populate din cetatea mare.
Este de semnalat încă un lucru foarte interesant pe care l-am putut constata în acest an. Tot din dărâmătura scoasă prin demontarea acestui martor am identificat câteva fragmente ceramice din vase smălţuite, de culoare verde-olive, care par a fi caracteristice perioadei medievale timpurii. Reamintim că în anii anteriori am putut identifica şi alte fragmente ceramice, dar şi un posibil complex din această perioadă.
În campania următoare dorim conturarea cât mai clară a zidului Z2E2 şi cu posibilele sale componente arhitecturale, de felul contraforţilor, prin definitivarea demolării martorului.
2. Punctul de lucru dintre ZX şi zona cu dolia (carourile 5-6)
După ce am curăţat circa 4,30 m din acest sondaj dinspre incintă către nord-est am putut constata că nivelul de călcare, respectiv de utilizare a depozitului de dolia reprezintă o podea cu lut bine tasat, şi cu pietriş moale ca şi consistenţă. Această podea se găseşte la circa - 0,80 m faţă de nivelul actual de conservare al ZX şi la circa 1,10m adâncime faţă de buza lui D5. Prin urmare, cel mai probabil, aceste chiupuri nu au fost îngropate decât în partea lor inferioară. Pe această suprafaţă, pe circa 3 m dinspre incintă, pe profilul dinspre dolia, avem următoarea stratigrafie:
- Un nivel superior de circa 0,50 m de pământ scurs, pe alocuri amestecat cu ţiglă şi piatră de mici dimensiuni
- Un nivel de dărâmătură cu piatră de dimensiuni medii şi mari, cu ţigle (inclusiv de dimensiuni mari), cu grosimea de 0,50-0,70 m.
- Nivelul de călcare şi de utilizare a depozitului care era o podea de lut tasat cu pietre de mici dimensiuni.
Între D5 şi D8, cele două vase de pe marginea depozitului, dinspre vest, la circa 2,50 m de incintă, a apărut o groapă rectangulară, care intră în profilul de est al sondajului, adică sub chiupuri. Acest complex, care are în interiorul său pământ negru cu cenuşă, piatră de dimensiuni medii, are dimensiunile de 0,40 m pe latura perpendiculară pe profilul de est şi 1,20 m pe latura paralelă, orientată N-S.
Tot în acest sondaj am curăţat zidul ZX în partea inferioară şi am mai identificat o asiză a contrafortului C2, a patra astfel de asiză, care iese puţin din aliniamentul normal. Această piatră, care intră şi se ţese cu ZX, are latura perpendiculară pe ZX de 0,45 m şi lăţimea de 0,25 m. O nouă asiză am putut identifica şi la contrafortul nr. 3, chiar dacă acesta este mult mai distrus în elevaţie.
În campania viitoare ne propunem să extindem sondajul către caroul 4 şi, apoi, prin înlăturarea blocurilor de piatră din partea de nord-est, să conturăm mai bine acest depozit de chiupuri.
A doua direcţie de cercetare din campania anului 2020 s-a concentrat pe realizarea unor prospecţiuni geofizice în zona Curtinei X. Astfel, echipa Arheoinvest d ela Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi a scanat cu un aparat GPR o suprafaţă de circa 2000 mp în zona intramurană, din proximitatea edificiilor deja conturate, către est. Până în acest moment rezultatele obţinute, parţiale, sunt destul de puţin relevante; avem, însă, speranţa că prelucrarea completă a datelor va putea duce la reliefarea mai multor complexe dezvoltate în sistemul urbanistic al cetăţii romane târzii, în sectorul său de sud-est.