.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Slava Rusă | Comuna: Slava Cercheză | Judeţ: Tulcea | Punct: Proprietatea Andruşcă | Anul: 2014

Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Perioadă neprecizată;
Epoci:
Perioadă neprecizată;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 161277.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Slava Cercheză
Localitate:
Slava Rusă
Punct:
Proprietatea Andruşcă
Toponim:
(L)Ibida
Localizare:
| 161277.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Iacob Mihaela responsabil Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Paraschiv Eugen Dorel participant Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Honcu Ştefan participant Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Costea Sorin participant Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi
Raport:
Cercetarea a avut caracter preventiv; aceasta a fost realizată ca urmare a intenţiei unui locuitor de a-şi „extinde şi supraetaja locuinţa”. Zona cercetată este situată în interiorul cetăţii Ibida, spre incinta comună a cetăţii cu fortificaţia-anexă de pe dealul Harada, în imediata vecinătate a suprafeţei cercetate în anul 2008, care au dus la dezvelirea unui segment dintr-un edificiu public, ce a funcţionat în sec. IV-V p.Chr (65). Cercetarea arheologică s-a realizat în partea de S a actualei construcţii. Suprafaţa săpată a fost trasată la 0,50 m de aceasta, ţinându-se cont de conturul casei. A rezultat o zonă formată din două dreptunghiuri. Primul, denumit de noi suprafaţa B, măsoară 7,10 m pe direcţia aproximativă V – E, respectiv 1,50 m pe cea N – S. Al doilea, suprafaţa A, are 4,40 m pe direcţia V – E, respectiv 3,30 m pe cea N – S. Suprafaţa totală cercetată este de 25,17 mp. Primele structuri de locuire au apărut în SB, începând cu al doilea metru al secţiunii (faţă de capătul de V). Sub o nivelare modernă cu o grosime de cca. 20 cm, urmează un strat de dărâmătură antică, din pietre şi pămînt. Aceasta din urmă suprapune un edificiu, din care am surprins, parţial, două ziduri. Primul, orientat aproximativ S–N, apare la adâncimea de 35-40 cm faţă de actualul nivel de călcare în profilul de S, respectiv la 55 cm în cel de N. În profilul de N am surprins colţul edificiului. Zidul orientat aproximativ V–E, curbat uşor spre E, continuă pe aproape întregul traseu al SB, pierzându-se spre capătul acesteia (spre SA). Avem de-a face cu unul-două rânduri de pietre legate cu pământ, deci am surprins doar baza fundaţiei edificiului. După materialele arheologice descoperite în umplutura de deasupra zidurilor (constând, în exclusivitate, din fragmente ceramice), considerăm că edificiul a fost construit în sec. VI p. Chr. (probabil în a doua jumătate). În colţul interior al edificiului cercetarea s-a realizat până la adâncimea maximă de 2,60 m (cât ne-a permis spaţiul îngust), surprinzând o succesiune de nivelări. Pe primul metru al suprafeţei, la V de edificiul prezentat, săpătura s-a putut realiza până la adâncimea de 1,90 m.Chiar în mijlocul profilului de V, la adâncimea de 0,40 m faţă de actualul nivel de călcare, am surprins colţul exterior al unui alt edificiu, edificiu ce se găseşte, în mare parte, sub actuala locuinţă. Edificiul a avut două faze de funcţionare. Din ultima fază se păstrează cinci asize din pietre fasonate cu grijă, legate cu pământ. Înălţimea acestora e de 80 cm. acesteia îi corespunde o nivelare consistentă din pământ galben, pe care au fost descoperite mai multe olane de la acoperiş. Prima fază a fost surprinsă pe o înălţime de 65 cm – patru asize din pietre dimensiunile de 35-40 x 10-25 cm. La baza săpăturii, la N de colţul edificiului, am descoperit trei pietre plate, aşezate. Acestea provin fie de la o structură anterioară, fie de la un mic contrafort corespunzător primei faze. Lipsa materialelor arheologice din această zonă (exceptând olanele amintite) ne determină să susţinem doar că ambele faze de funcţionare sunt anterioare edificiului din a doua jumătate a sec. VI. În suprafaţa A cercetarea a putut fi realizată până la solul steril din punct de vedere arheologic, până la adâncimea maximă de 3,70 m, adâncime la care a fost surprinsă talpa fundaţiei unui edificiu de mari dimensiuni, din pietre legate cu mortar, edificiu cercetat parţial şi în 2008, pe strada de la E de proprietate, cu prilejul lucrărilor pentru aducţiunea apei în localitatea Slava Rusă. Clădirea (considerată de noi „edificiu public”) a fost surprinsă pe o înălţime de 3 m (incluzând şi fundaţiile); în suprafaţa cercetată de noi am descoperit doar un colţ exterior (de NV) al acesteia. Zidurile edificiului au apărut la adâncimea de 70 cm în profilele de E şi de S ale secţiunii. Colţul acestuia (spre mijlocul suprafeţei) apare la 1 m faţă de actualul nivel de călcare. Edificiul a fost abandonat cândva în sec. V p.Chr.; dărâmătura a fost nivelată, în profilul de N aceasta apărând la adâncimea de 1,10-1,20 m. În actuala săpătură nu am putut determina grosimea zidurilor; ştim însă din urma campaniei 2008 că cel mai gros dintre acestea măsura 1,05 m. Zidul de N al edificiului cu mortar a perforat un altul, dispus aproximativ perpendicular pe secţiune. Acesta a fost surprins la adâncimea de 3,05 m în zona în care a fost distrus, respectiv la 3,20 m în profilul de N. Zidul anterior are o grosime de 60 cm; din acesta se păstrează doar fundaţia, pe cel mult trei asize pe faţa dinspre V, respectiv pe cinci pe cea dinspre E. Situaţia din teren (lipsa elevaţiei, nivelarea cu prilejul construirii edificiului cu mortar) nu a permis datarea primului zid. Succesiunea stratigrafică în suprafaţa A (evident, în exteriorul edificiului cu mortar) este următoarea: - steril (sol aluvionar); - primul nivel (anterior edificiului cu mortar) surprins doar în profilul de N (cel dinspre locuinţa contemporană), mai exact doar la V de zidul anterior edificiului; acesta este un nivel slab consistent, cu pigmenţi de arsură, ce conţine ţigle şi câteva fragmente ceramice de epocă romană timpurie (de la farfurii nord-pontice şi ulcioare locale); - sol aluvionar; - al doilea nivel (nivelul constructiv al edificiului) ce constă într-un pat de mortar şi pietricele, cu o grosime de 5-18 cm; - strat de pământ – nivelare; - al treilea nivel (de reparaţie a edificiului) ce constă într-o podea suprapusă de un strat de pietre şi mortar; pe profilul de E (înspre zid) nivelul este incendiat; - dărâmătură din pietre şi pământ; - nivelare cu pământ negru; - al patrulea nivel (ultimul corespunzător edificiului); - dărâmătură din pietre şi pământ; - nivelare cu pământ negru; - pat din pietre şi mortar corespunzător demantelării edificiului – nivel de călcare (al cincilea nivel); - nivelare cu pământ negru; - lentilă de pământ galben, surprinsă pe profilul de V şi, parţial, pe cel de N (al şaselea nivel), fiind întreruptă de un strat de dărâmătură din pietre şi pământ; în această zonă a fost descoperit un sigiliu din plumb, datat în sec. VI p. Chr.; - nivelare cu pământ negru; - vegetal. Pe baza observaţiilor preliminare asupra materialelor arheologice, putem data astfel contextele: - primul nivel – în sec. II-III p. Chr.; - următoarele două nivele – în sec. IV; - al patrulea nivel – la sfârşitul sec. IV sau în sec. V; - al cincilea nivel – în sec. V; - al şaselea nivel – în sec. VI. Pe lângă materialele de epocă romană şi romano-bizantină, în straturile superioare au fost descoperite şi câteva fragmente ceramice datate în a doua jumătate a sec. XIV sau în prima jumătate a sec. XV. Materiale arheologice Deşi suprafaţa cercetată a fost restrânsă, de pe aceasta a rezultat o cantitate foarte mare de materiale arheologice. Cea mai numeroasă categorie de materiale este ceramica, reprezentată prin 420 de piese, în exclusivitate fragmentare. Sunt prezente toate categoriile funcţionale: amfore, veselă de masă, veselă de băut, veselă de bucătărie şi vase pentru depozitare. Majoritatea acestora se datează în perioada romano-bizantină. Amforele sunt reprezentate prin 238 de exemplare, la care se adaugă nouă capace. Acestea reprezintă 58,81 % din totalul pieselor ceramice. Distribuţia pe tipuri este următoare: - LR 1 – 61 ex.; - LR 2 – 59 ex.; - LR 3 – 3 ex.; - LR 4 – 1 ex.; - Antonova 9 – 1 ex.; - Zeest 80 / Berenice MR 5 – 2 ex.; - amfore egeene neidentificate – 10 ex.; - carrot Sinope – 6 ex.; - Šelov B – 1 ex.; - Šelov C? – 1 ex.; - amfore heracleene târzii – 1 ex.; - amfore sud-pontice neidentificate – 1 ex.; - amfore nord-pontice masive pentru peşte – 1 ex.; - Kuzmanov 15 – 30 ex.; - Kuzmanov 16 – 14 ex.; - Opaiţ B V – 3 ex.; - amfore de masă – 37 ex.; - ulcioare amforoidale – 4 ex.; - amfore cu zona de producţie neidentificată – 1 ex. Amforele ciliciene pentru vin LR 1 şi cele egeene pentru vin reprezintă peste jumătate din numărul recipientelor pentru transport – 25,63 %, respectiv, 24,79 %. O pondere însemnată o au şi amforele vest-pontice (locale) – amforele de masă – 15,55 %, cele Kuzmanov 15 – 12,60 % şi cele Kuzmanov 16 – 5,88 %. Pe zone de producţie, distribuţia este următoarea: - amfore orientale – 137 ex., 57,56 %; - amfore vest-pontice – 88 ex., 39,98 %; - amfore sud-pontice – 11 ex., 4,62 %; - amfore nord-pontice – 1 ex., 0,42 %; - amfore necunoscute – 1 ex., 0,42 %. Capacele de amfore sunt reprezentate prin nouă exemplare: - piese concave – 2 ex.; - piese de mari dimensiuni, discoidale, cu inscripţie sau decor – 1 ex.; - piese confecţionate din cărămizi – 5 ex.; - piese comfecţionate din pansa unor amfore – 1 ex. Vesela de masă este atestată prin doar 40 de piese, acestea reprezentând 9,52 % din totalul vaselor ceramice. Distribuţia acestora este următoarea: - LRCW, forma Hayes 3 – 22 ex.; - LRCW, forma Hayes 10 – 1 ex.; - alte forme orientale – 1 ex.; - LRCW, baze de farfurii – 13 ex. (între care 1 ex. cu decor ştampilat cu motive geometrice şi 1 ex. cu motive vegetale); - ARSW, forma 104 sau 105 – 1 ex.; - farfurii romane timpurii nord-pontice – 2 ex. Această categorie este reprezentată, aproape în exclusivitate, prin farfurii orientale – foceene (92,5 %). Vesela pentru băut, în exclusivitate de factură locală este prezentă prin 38 de piese, ceea ce reprezintă 9,05 % din totalul ceramicii. Aceste vase pot fi clasificate astfel: - ulcioare cu gura pâlniformă – 6 ex.; - ulcioare cu gura trilobată – 6 ex.; - căni – 9 ex.; - cupe – 4 ex.; - ulcioare sau căni, baze – 13 ex. Vesela de bucătărie este prezentă, de asemenea prin piese locale. Cele 93 de piese reprezintă 22,14 % din numărul vaselor ceramice. Distribuţia acestora este următoarea: - oale – 73 ex.; - oale lucrate la mână – 1 ex.; - cratiţe – 4 ex.; - castroane – 3 ex.; - capace – 12 ex. Vasele pentru depozitare sunt atestate prin două dolia (0,48 % din totalul vaselor ceramice). Pe centre de producţie, vasele ceramice rezultate din cercetarea în discuţie se încadrează astfel: - centre orientale – 175 ex., 42,67 %; - centre nord-africane – 1 ex., 0,24 %; - centre sud-pontice – 10 ex., 2,38 %; - centre nord-pontice – 3 ex., 0,71 %; - centre vest-pontice (locale) – 230 ex., 54,76 %; - centre necunoscute – 1 ex., 0,24 %. Opaiţele sunt prezente prin doar cinci exemplare, fragmentare. La obiectele din ceramică mai menţionăm o fusaiolă, un mosor şi o greutate pentru plasa de pescuit. Vasele din sticlă sunt reprezentate prin câteva exemplare, fragmentare. În ceea ce priveşte piesele din metal, au fost descoperite o fibulă din bronz tip „arbaletă” ce se datează la sfârşitul sec. IV sau în sec. V p. Chr., un instrument medical (din bronz) şi mai multe piese din fier (două lame de cuţit, un vârf de suliţă, o verigă, o scoabă şi mai multe piroane). La acestea se adaugă câteva obiecte din os. Descoperirile monetare: 1. SB, -1,34 m, tip FTR (FH3-4), a. 354-358; 2. SA, -2,65 m, tip FTR (FH3-4), a. 354-358; 3. SA, -2,65 m, tip Gloria Romanorum (18), a. 393-395; 4. SA, -1,40 m, tip Salus Reipublice (2), a. 423-425; 5. SA, -1,10 m, monedă grecească autonomă, Callatis?; 6. SA, -2,40-2,50 m, tip FTR (FH3-4), a. 354-358; 7. SA, -2,20 m, Gloria Romanorum (8), a. 364-378; 8. SA, -2,20 m, tip Gloria Exercitus (1 stg.), a. 335-341; 9. SA, -2,20 m, tip FTR (FH3-4), a. 354-358; 10. SA, -2,20 m, tip Gloria Romanorum (8), a. 364-378; 11. SA, -2,20 m, sec. V; 12. SA, -2,20 m, sec. IV; 13. SA, -2 m, tip Virtus Exerciti, a. 395-408; 14. SA, -2 m, tip Concordia AVGG, a. 395-408; 15. SA, -2 m, tip Spes Romanorum (1), a. 387-388; 16. SA, -2 m, tip Salus Reipublice (2), a. 423-425; 17. SA, -2 m, tip Victoria Augg (4), a. 383-392; 18. SA, -2 m, tip Gloria Romanorum (8), a. 364-378; 19. SA, -2 m, tip Salus Reipublice (2), a. 423-425; 20. SA, -2 m, tip Salus Reipublice (2), a. 423-425; 21. SA, 2 m, tip Salus Reipublice (2), a. 423-425; 22. SA, -1,80 m, tip FTR (FH3-4), a. 354-358; 23. SA, -1,80 m, tip Virtus Exerciti, a. 395-408; 24. SA -1,80 m, fragment, tip Gloria Romanorum?; 25. SA -1,80 m, 2 ex., sec. IV-V; 26. SB, -2,65 m, tip FTR (FH3-4), a. 354-358; 27. SB, -2,65 m, tip FTR (FH3-4), a. 354-358; 28. SB, -2,65 m, sec. IV; 29. SB -2,65 m, tip Spes Reipublicae, a. 358-361; 30. SA -1,50 m, tip Gloria Romanorum (8), a. 364-378; 31. SA -1,50 m, tip Cruce în cunună, a. 425-435; 32. SA -1,70 m, tip Cruce în cunună, a. 425-435; 33. SA -1,70 m, tip Gloria Romanorum (23), a. 408-423; 34. SA -1,70 m, 2 ex., sec. V; 35. SA -1,80 m, tip Securitas Reipublicae, a. 364-378; 36. SA -1,80 m, tip Gloria Romanorum (23), a. 408-423, 37. SA -1,80 m, 3 ex., sec. IV-V; 38. SB, -2,60 m, tip Virtus Exerciti, a. 395-408; 39. S B, -2,60 m, tip FTR (FH3-4), a. 354-358; 40. SB, -2,60 m, tip FTR (FH3-4), a. 354-358; 41. SA -0,75 m, sec. V; 42. SA, -1,10-1,15 m, sec. IV-V; 43. SA -1,35 m, sec. IV-V; 44. SA -2,70 m, tip Vota, a. 341-346; 45. SB -2,30 m, tip FTR (FH3-4), a. 354-358; 46. Passim, tip Spes Reipublice, a. 358-361; 47. Passim, tip Securitas Reipublicae, a. 364-378; 48. Passim, 3 ex. sec. IV-V; 49. Passim, tip Spes Reipublice, a. 358-361; 50. SA, -2,50 m, tip Securitas Reipublicae, a. 364-378; 51. SA, 2,00 m, fragment, sec. IV-V; 52. SA, -2,20-2,25 m, tip Gloria Romanorum (8), a. 364-378; 53. SA, -2,25-2,40 m, tip FTR-FH3-4, a. 354-358; 54. SA, -2,25-2,40 m, tip FTR-FH3-4, a. 354-358; 55. SA, -2,25-240 m, tip Securitas Reipublicae, a. 364-378; 56. SA, - 2,25-2,40 m, tip Virtus Exerciti, a. 395-408; 57. SA, -2,25-2,40 m, tip Gloria Romanorum (22?), a 408-423; 58. SA, -2,25-2,40 m, 2 ex., sec. IV; 59. SA, 2,25 m-2,40 m, tip Spes Reipublice, a. 358-361; 60. SA, -2,25-2,40 m, tip FTR (FH3-4), a. 354-358; 61. SA, -1,50 m, 2 ex., sec. V; 62. SA, -1,80 m, tip Virtus Exerciti, a. 395-408; 63. SA, profil V, tip Salus Reipublice 2, a. 423-425; 64. SA, profil V, tip FTR (FH3-4), a. 354-358; 65. SA, profil V, tip Salus Reipublice (2), a. 423-425; 66. SA, profil V, tip Vota, a. 383; 67. SA, profil V, tip FTR (FH3-4), a. 354-358; 68. SA, profil V, tip Salus Reipublice (2), a. 423-425; 69. SA, profil V, tip FTR (FH3-4), a. 354-358; 70. SA, profil V, sec. V; 71. SA, profil V, fragment, tip FTR (FH3-4), a. 354-358; 72. SA, profil V, tip Gloria Romanorum (22?), a 408-423; 73. SA, profil V, tip Spes Reipublice, a. 358-361; 74. SA, profil V, tip Securitas Reipublicae, a. 364-378; 75. SA, profil V, tip Victoriae… a. 341-346; 76. SA, 2,20-2,25 m, 11 ex. sec. IV-V; 77. SB, 2 m, 2 ex. sec. IV-V; Sigiliu plumb, sec. VI. Identificarea preliminară a monedelor (în condiţiile în care acestea nu au fost curăţate şi restaurate) ne arată o preponderenţă a monedei de sec. IV şi de sec. V, stratul de sec. VI fiind distrus în epoca modernă – a se vedea în acest sens zidul datat, după materialul ceramic, în sec. VI care se păstrează la nivel de fundaţii. Date fiind dimensiunile săpăturii şi faptul că nivelul de sec. II-III p.Chr. a fost atins pe o suprafaţă restrânsă, nu trebuie să ne mire absenţa, la momentul acesta, a descoperirilor monetare de această perioadă. Sigiliul de plumb constituie un al doilea exemplar de la Ibida şi printre puţinele din Dobrogea de această perioadă.
Rezumat:

În urma cercetării arheologice preventive efectuate în interiorul cetăţii Ibida pe proprietatea d-lui Andruşcă Adrian (Str. Codrului nr. 624) au fost identificate patru complexe arheologice din sec. II-VI, surprinse sub forma de ziduri: un zid ce a funcţionat în sec. II-III p.Chr. care intra sub locuinţa actuală, un colţ al edificiului public – auditorium? – cunoscut din 2008, un colţ al unui edificiu de sec. V-VI – care intra, de asemenea, sub locuinţa actuală şi un colţ al unui edificiu ce a funcţionat în sec. VI, acesta din urmă păstrat la nivel de fundaţie şi una-două asize, distrus de intervenţiile constructive din sec. XIX-XX. Materialul arheologic este extrem de bogat şi variat, unele dintre piesele arheologice descoperite constituind descoperiri rare în Dobrogea romană. Cel mai important monument rezultat în urma cercetărilor arheologice de pe proprietatea Andruşcă îl reprezintă, fără îndoială, edificiul public construit din blochete de piatră legate cu mortar. Prin grosimea zidurilor (de peste 1 m) şi prin înălţimea pe care se păstrează zidurile (3 m cu fundaţie, 2,50 m doar elevaţia), acesta este unic în peisajul provinciei Scythia. Avem de-a face, cu siguranţă, cu un edificiu public, al doilea cunoscut până în prezent în cetatea (L)Ibida – după Basilica Iconomoff – şi, deloc întâmplător, situat pe aceeaşi linie cu aceasta, la cca. 100 m distanţă. Coroborând datele cercetărilor din 2008 cu cele din prezent, putem afirma că planul edificiului era complex, acesta neînscriindu-se într-un dreptunghi; în ambele campanii descoperind câte un colţ de NV. Amintim că în anul 2008 am reuşit să cercetăm şi un colţ din interiorul acestui edificiu; astfel, în prima fază de funcţionare, acesta era pavat cu cărămizi rectangulare, prinse în mortar, iar de-a lungul zidurilor am surprins o „băncuţă” realizată din pietre legate cu mortar, cu înălţimea de 60 cm şi lăţimea de 52 cm, fapt ce conduce la ideea că acesta era de fapt un auditorium, primul edificiu de acest fel dezvelit pe teritoriul Dobrogei romane.

Note:

1.
65. M. Iacob et alii, Slava Rusă, com. Slava Cercheză, jud. Tulcea([L]Ibida), în CCA. Campania 2008, 2009, p. 199-200; D. Paraschiv, M. Mocanu, Un édifice publique découvert à (L)Ibida, în M. V. Angelescu, I. Achim, A. Bâltâc, V. Rusu-Bolindeţ, V. Bottez (eds.), Antiquitas istro-pontica. Mélanges d’archéologie et d’histoire ancienne offerts à Alexandru Suceveanu, Cluj-Napoca 2010, p. 537-549.