Slava Rusă | Comuna: Slava Cercheză | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetatea fetei | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală timpurie;
Categorie:
Neatribuit; Religios, ritual şi funerar; Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Locuire; Descoperire funerară; Mormânt izolat; Cetate;
Cod RAN:
| 161277.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Slava Cercheză
Localitate:
Slava Rusă
Punct:
Cetatea fetei
Sector:
Intra muros
Toponim:
(L)Ibida
Localizare:
| 161277.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Teatini | Alessandro | participant | L’Università degli Studi di Sassari, Sardegna, Italia |
| Ibba | Antonio | participant | L’Università degli Studi di Sassari, Sardegna, Italia |
| Gavini | Albero | participant | L’Università degli Studi di Sassari, Sardegna, Italia |
| Ganga | Salvatore | participant | L’Università degli Studi di Sassari, Sardegna, Italia |
Raport:
Cercetările din campania 2014 s-au derulat în perioada iulie – septembrie. Finanţarea a fost asigurată de MCPN, Asociaţia Ibida, Gianni Alexandrescu (Iaşi), Adrian Andruşcă (Ovidiu – în cazul unei săpături preventive), precum şi prin două proiecte internaţionale şi unul naţional.
Cercetările sistematice au continuat în sectoarele Curtina G – Turnul 8, Turnul 10 (de fapt, la structurile intramurane din apropierea turnului), Curtina D, Necropola romano-bizantină, în aşezarea romană târzie din punctul Fântâna Seacă şi în cea de epocă elenistică din punctul Donca. În acest an a fost deschis un nou sector intra muros, la S de Curtina G, coordonat de Alessandro Teatini şi Antonio Ibba.
Două cercetări au avut caracter preventiv; ambele s-au desfăşurat în interiorul oraşului romano-bizantin. Prima dintre acestea s-a desfăşurat pe terenul aferent unuia din imobile ce constituie Baza arheologică (Baza I), iar a doua pe o proprietate privată (Andruşcă Adrian).
În cadrul proiectului UEFISCDI „Tehnici noi de cartare şi investigaţie non-invazivă a siturilor arheologice din Dobrogea centrală (studiu de caz – bazinul râului Casimcea)” (coordonator Internio Systems SRL Bucureşti, parteneri MINA Constanţa şi ICEM Tulcea) au fost înregistrate aşezările din bazinul superior al
Casimcei (de pe teritorilu localităţii Slava Cercheză) şi s-au realizat cercetări magnetometrice în aşezarea din punctul Fântâna Seacă.
În cadrul proiectului „Black Sea – Unity and Diversity in the Roman Antiquity”, finanţat de UE, în cadrul Joint Operational Programme “Black Sea Basin 2007-2013” (coordonat de Consiliul Judeţean Tulcea, având ca parteneri: Archaeological Museum of Thessaloniki, Varna Regional History Museum, Crimean Branch of the Institute of Archaeology Simferopol, Batumi Archaeological Museum, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova Chişinău, Sinop Special Provincial Administration şi ca parteneri asociaţi: ICEM Tulcea, MINA Constanţa, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, Asociaţia Ibida Tulcea, Aristotle University of Thessaloniki, Alpha Mentor Association Thessaloniki, Crimean University of the Humanities Yalta, National Reserve „Chersonese Tauric” Sevastopol, Yalta Historical-Literary Museum, Sinop Archaeological Museum, Fitzwilliam Museum Cambridge, Université de Provence Aix-Marseille I, Università di Bologna) s-au desfăşurat următoarele activităţi:
- dotarea şantierului (L)Ibida, a bazei arheologice şi a laboratorului de restaurare cu logistică;
- realizarea unei expoziţii itinerate la Tulcea, Constanţa, Thessaloniki, Varna, Batumi, Chişinău, Sinop, Istambul şi catalogului acesteia;
- promovarea sitului, de către membri ai colectivului, prin prezentări de comunicări la simpozioane organizate în oraşele de mai sus;
- organizarea unei tabere arheologice la (L)Ibida – Slava Rusă cu tineri specialişti din România, Grecia, Bulgaria, Georgia, Republica Moldova, Turcia, Italia.
Proiectul ”(L)Ibida. Una città ai confini dell`Impero” derulat pe baza protocolului semnat intre Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea şi Università degli Studi di Sassari (Sardegna) în 2013 este finantat – din partea italiană - de către Ministerio degli Affari Esteri, Ministerio dell`Istruzione dell`Università e della Ricerca, Regione Autonoma della Sardegna. Proiectul prevede participarea echipelor română şi italiană la cercetarea interdisciplinară a cetăţii Ibida şi a teritoriului său prin aplicarea unor metode moderne, mai puţin utilizate în arheologia românească: realizarea unui suport cartografic digital şi a unui GIS, fotointerpretare a imaginilor fotografice aeriene şi satelitare, prospecţiuni electromagnetice, studii paleoambientale, analize ADN. Rezultatele acestor cercetări vor fi valorificate prin publicaţii comune în reviste de specialitate din România şi Italia, un colocviu internaţional şi o monografie a sitului. Echipa romanească de cercetare include pe toti cercetatorii romani implicati in studiul sitului, iar cea italiana, cuprinde, în afara specialiştilor de la Università di Sassari, un specialist în arheologie paleocreştină de la Pontificia Commissione di Archeologia Sacra şi un specialist în paleoantropologie de la University Health Network din Taranto. La cercetări participa doctoranzi, masteranzi şi studenţi de la universitatea parteneră italiană.
În cadrul proiectului, în 2014, a fost documentată fotografic(62) întreaga suprafaţă a necropolei în scopul observării unor anomalii care să poată duce la identificarea altor monumente funerare de tip hypogeu, fiecare sector de cercetare a fost documentat prin fotografii zenitale georeferenţiate; a continuat activitatea de scanare tridimensională cu ajutorul unui laser scanner portabil (utilizând, pentru vizualizare, programul MeshLab) a pieselor arheologice descoperite la Ibida şi în teritoriul cetăţii (tegule, material epigrafic), între acestea trei inscripţii descoperite la Mihai Bravu.
În afara acestui proiect, un număr de masteranzi şi doctoranzi ai universităţii italiane au desfăşurat activităţi de inţtiere, cercetare-valorificare a materialului arheologic descoperit la Ibida în cadrul programului de mobilitate LLP ERASMUS PLACEMENT (mai-august 2014).
Tot materialul ceramic a fost spălat restaurat, prelucrat şi depozitat pe şantier. La sfârşitul lunii august a fost realizată o expoziţie la Baza arheologică, în cadrul „Zilelor porţilor deschise la Cetatea (L)Ibida”.
Cercetarea arheologică a acestui sector a debutat în 2014 într-o zona în care, în cursul campaniei din 2003 a fost ientificat, prin intermediul fotografiei aeriene, un edificiu de mari dimensiuni. Săpătura s-a desfasurat în sistemul open area prin deschiderea unei suprafete de teren de 14 x 2 m. Dupa inlaturarea vegetalului si a unui nivel de daramatura in piatra si chirpici, au ieşit la iveală două ziduri paralele orientate NE-SV aflate la distanţă de cca. 8 m şi care reprezintă, evident, limitele unei vaste construcţii, distrusă în timp; pe latura de nord a fost identificată o intrare. Concomitent cu desfăşurarea în suprafaţă, cercetarea s-a desfăşurat şi în adâncime, fiind individualizate şi descrise mai multe unităţi stratigrafice care documenteaza dinamica depunerilor în timp şi permite plasarea în context a materialelor constructive care au aparţinut eificiului: prabusirea construcţiei a fost consecinta unui incndiu, peretii constructiei fiind construiti din chirpic pe fundatii e piatra folosind ca liant lutul; din sapatura au fost recuperati mai multi chirpici aproape intregi, arsi secundar datorita incendiului. Acoperisul a fost realizat din tegule pe structura e lemn, iar tavanul era lipit cu pamant, fapr dovedit e prezenta unor bucati in acesta, pe podea, sub resturile cazute ale acoperisului de tigle.
In interiorul stratului de daramatura au fost observate mai multe gropi, acoperite si acestea de pietre şi chirpic; deasupra uneia dintre aceste gropi se afla un marmant in groapa simpla, marcat pe margine de pietre de mari dimensiuni; groapa s-a surpat cu cca. 40 cm sub nivelul la care a avut lor inmormantarea – probabil ca urmare a impactului cu o mare cantitate de material prabusit, antrenând şi partea superioara a schetetului, care a rămas, totusi, în conexiune anatomică cu bazinul şi membrele inferioare. Defunctul e o tânără, înmormântată în poziţie decubit dorsal, cu bratele împreunate pe abdomen; din obiectele care au însoţit-o în mormânt sunt de amintit: un cercel de bronz tip verigă simplă – găsit lângă craniu, doi dinţi de mistreţ prelucraţi, descoperiţi în zona braţului şi servind, probabil, ca agrafe pentru prinderea veşmântului, şi o fusaiola de os.
O primă reconstituire a acestor eviente duce la interpretarea ca mormantul a fost realizat in ruinele eificiului, la putin timp dupa evenimentul care a dus la distrugerea acestuia, cand “textura” stratului de daramatura nu era compactata, compactarea acesteia ducand in timp la cedarea graduala a fundului gropii, astfel ca aceasta nu a afectat nici pozitia corpului, nici conexiunea scheletului. Este vorba despre documentarea unei inmormantari in interiorul spatiului urban motivate de degradarea caracterului urban al cetatii, cand regulile stricte privind interzicerea inmormantarilor intra muros erau interzise prin lege: probabil ca cetatea sau cel putin o parte din cetate suferise distrugeri puternice, asa cum demonsteaza cercetarile din punctul Turnul 10, unde, in faza finala de viata a cetatii, prabusirea constructiilor este consecinta unui puternic incendiu.
Materialele arheologice descoperite constau in principal in ceramica data in perioada romana tarzie: fragmente de amfore, in special Late Roman 1 si 2 si Phocean red slip ware, cu posibilitatea individualizarii, din punct de vedere stratigrafic, a doua nivele, unul corespunzator stratului inferior de daramatura – cel in care a fost sapata groapa – si nivelul superior al daramaturii, care a “sigilat” toata suprafata edificiului, inclusiv mormantul. In nivelul superior, a aparut si un fragment e ceramic gri, probabil in categoria Slavic pottery.
E posibil sa ne aflam in fata unei situatii contemporane sau posterioare atacurilor avaro-slavilor, cand, in Scythia, asistam la ruralizarea spatiilor urbane, ocupate de putinii locuitori ramasi pe loc sau e catre noii veniti. In acest context socio-cultural, care incheie lunga istorie a lumii antice, la Ibida, un edificiu de mari dimensiuni ar fi putut fi utilizat, dupa distrugere, ca loc de amenajare a unui mormant inchis, delimitat de zidurile edificiului, ulterior acoperindu-l in totalitate. Fragmentul e ceramic gri este de pus in legatura cu noul orizont cultural, succesiv caderii definitive a limes-ului danubian, odata cu sosirea “noilor protagonisti”, intr-o regiune anterior integrata Imperiului roman apoi Imperiului roman de rasarit. La nivel de ipoteza putem plasa evenimentul nostrum in primii ani ai secolului al VII-lea, cand atat documentatia numismatica cat si cea arheologica demonstreaza sfarsitul vietii urbane si al conomiei monetare la Ibida. Aceste date se cer verificate in campanile viitoare pentru a putea lamuri daca avem de a face cu un mormant izolat sau un spatiu destinat unei mici necropole, care sunt fazele de constructie ale edificiului si care este dezvoltarea in plan a acestuia.
Note:
1.
62. fotografii facute cu ajutorul aparatului fotografic atasat unui zmeu.