Slava Rusă | Comuna: Slava Cercheză | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetatea fetei | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2007
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Cetate; Fortificaţii;
Cod RAN:
| 161277.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Slava Cercheză
Localitate:
Slava Rusă
Punct:
Cetatea fetei
Toponim:
(L)Ibida
Localizare:
| 161277.01 |
Lista Ilustrațiilor - 19
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Voicu | Bogdan | participant | Instiuție Nedefinită |
| Zaharia | Ramona | participant | Instiuție Nedefinită |
| Miriţoiu | Nicolae | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Soficaru | Andrei | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Achim | Irina Adriana | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Doboş | Adrian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Aparaschivei | Dan | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Chiriac | Costel | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Munteanu | Lucian | participant | Institutul de Arheologie, Iaşi |
| Iacob | Mihaela | responsabil | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Marcu | Liliana | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Mocanu | Marian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Nuţu | George | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Paraschiv | Eugen Dorel | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Pârnău | Radu | participant | Institutul pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Iaşi |
| Quaranta | Marta | participant | Universita di Bologna, Italia |
| Acrudoae | Ionuţ | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Boţan | Sever-Petru | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Costaş | Alina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Ghenea | Ana | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Gheorghiţă | Andreea | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Iacob | Daniel-Cristian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Lehoneac | Mihaela | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Midvichi | Natalia | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Mihăilescu-Bîrliba | Lucreţiu | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Perju | Mădălina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Piftor | Valentin | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Rubel | Alexander | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Stanc | Simina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Asăndulesei | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi - ArheoInvest |
| Balaur | Radu-Ştefan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi - ArheoInvest |
| Mocanu | Radu-Florin | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi - ArheoInvest |
| Venedict | Bogdan-Alexandru | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi - ArheoInvest |
| Neagu | Alina | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Cercetarea s-a desfăşurat în perioada iulie-septembrie, pe mai multe sectoare, atât în interiorul, cât şi în exteriorul cetăţii romano-bizantine şi a beneficiat de finanţare din partea Ministerului Culturii şi Cultelor, Rotary Club Iaşi, S.C. Acet Iasi, S.C. Vinuri Dobrogene Tulcea, ICEM Tulcea.
În luna noiembrie a fost finalizată ridicarea topografică (STEREO 70) a întregii porţiuni a cetăţii liberă de construcţii moderne, a aşezării civile şi a necropolelor, suprafaţa totală însumând peste 80 ha. De asemenea, s-a realizat scanarea tridimensională a suprafeţei amintite şi sunt în curs de prelucrare datele pentru reconstituirea cavoului Tudorka, a Turnului 8, a Porţii de Vest şi a unei porţiuni a Curtinei X.
În ceea ce priveşte studierea osemintelor umane şi a celor de animale din situl Slava Rusă, aceasta este finalizată până la cele descoperite in campania 2006.
În această campanie au fost prelevate mai multe eşantioane pedologice din zonele locuite ce au fost afectate de inundaţii succesive, ce sunt în curs de prelucrare. De asemenea, sunt în studiu (din punct de vedere al compoziţiei chimice) resturi de pictură descoperite în cavoul Tudorka şi câteva piese romano-bizantine din bronz.
Sectorul Curtina G
Dorel Paraschiv, Costel Chiriac, Marian Mocanu, Sever Boţan
SI (secţiunea de control)
La curăţenie, în SI (cercetată în campaniile 2001-2003), în profilul de V şi în pământul scurs din acesta, în primele trei carouri (deci în exteriorul cetăţii) au fost descoperite şapte monede – şase denari republicani, ce se datează între 105 şi 46 a.Chr. şi unul de la Vitellius. De acest depozit trebuie legat un alt denar (emis de Marcus Antonius pentru legiuni) descoperit în c.3 în 2003 şi, cu rezerve, unul de la Vespasianus, din prima campanie (2001), descoperit în interiorul cetăţii, în apropierea zidului de incintă, pe un nivel cu terra sigillata gallică, sticlărie romană timpurie, ceramică de factură locală şi o fibulă ce se datează în sec. I a.Chr.-I p.Chr. Nivelul respectiv este anterior incintei. Tot în extra muros, lângă incintă, a fost descoperit un folles de la Constantius II cu urme de mortar, probabil căzută din zid.
SIV – Turnul 8
În această campanie am stabilit dimensiunile turnului 8 (turn rectangular). Turnul are laturile de 8,80 x 3,70 m. Am descoperit şi intrarea în turn, în capătul de E al acestuia, ce avea o boltă din cărămizi, parţial prăbuşită. Intrarea are l de 1,80 m. Spre V, aceasta era marcată de un pinten (contrafort) cu laturile de 1,80 x 1,85 m.
Turnul a fost săpat integral până la un nivel cu arsură, pe care am descoperit o monedă din sec. IV, una din sec. VI şi una de la Ferdinand al României, deci, până la acest nivel, au avut loc intervenţii constând în scoaterea pietrei pentru construcţii moderne. Până la acest nivel am săpat într-un strat masiv de dărâmătură din pietre, cărămizi şi mortar, ce conţinea fragmente ceramice romano-bizantine (în special de la amfore LR1 şi LR2), medievale timpurii (câteva fragmente atipice de la oale-borcan cu brâu alveolar, datate în sec. XI – XII) şi un mortarium fragmentar din marmură. Nivelului îi corespunde o plintă cu lăţimea maximă de 15 cm, surprinsă doar pe laturile turnului. Acesta se găseşte la ad. de 2,70 m faţă de punctul 0 al sectorului şi la 1,90 m faţă de nivelul de la care se păstrează incinta. Aceasta din urmă a fost rasă în perioada modernă până la un nivel de la care începeau asize din cărămizi (se păstrează amprentele acestora în stratul de mortar).
Zidurile turnului, rase, de asemenea, în cea mai mare parte, până la un nivel de la care încep asize din cărămizi, se păstrează pe o înălţime mai mare decât incinta (cu 45 cm, aceasta însemnând -0,35 m faţă de punctul 0 al sectorului). Deci plinta turnului se găseşte la -2,25 m faţă de coama zidurilor acestuia şi la -2,60 m faţă de punctul 0. Nivelul cu arsură amintit mai sus se găseşte, în unele locuri la nivelul plintei, iar în altele la max. 0,10 m sub aceasta. În zona de NV a turnului (în partea superioară) se mai păstrează o asiză din cărămizi.
Profilul zidului interior (ca şi a celui exterior) al turnului arată astfel:
-0,35 m faţă de punctul 0 - nivel de demantelare (de aici începeau asize din cărămizi);
-0,35-1,25 m - porţiune din pietre de dimensiuni medii (cca. 30 x 20 cm);
-1,20-1,75 m - cinci asize din cărămizi pătrate (utilizate pe toată suprafaţa construcţiei, deci şi în zona emplectonului) – cu dimensiunile de 29,5/30 x 4,5/5 cm şi cu un strat de mortar între rosturi gros de 5 – 6,5 cm;
-1,75-2,60 cm (până la plintă) - strat de pietre de dimensiuni medii (ca în partea superioară a turnului).
Pintenul, ţesut de incintă, prezintă următorul profil:
-0,80 m faţă de punctul 0 - nivel de demantelare (de aici, începeau asize din cărămizi, atât la pinten, cât şi la incintă);
-0,80-1,70 m – strat din pietre de mari dimensiuni (70/90 x 20/30 cm);
- ,70-2 m – patru asize din cărămizi pătrate cu latura de cca. 30 cm şi gr. de 4 cm;
-2-2,60/2,70 m (până la nivelul cu arsură) – strat din pietre de mari dimensiuni.
Porţiunea cercetată a incintei (surprinsă pe o h de 1,90 m) e realizată doar din pietre şi mortar; de la nivelul de la care e demantelată începeau asize din cărămizi.
Mortarul din care sunt realizate incinta şi turnul are o culoare roşiatică, deoarece conţine multă cărămidă pisată. Faţa interioară a turnului, pe toate cele trei laturi, păstrează tencuiala aproape intactă.
Atât zidul turnului, cât şi pintenul se ţes de incintă, chiar dacă sunt construite în maniere diferite.
Incinta, pe acest tronson, are o gr. de 3,10 m, iar toate cele trei laturi ale turnului au 2,80 m.
La 0,55-0,60 m de latura nordică a turnului am descoperit zidul identificat în campania 2003 (şi numit „bastion”). Acesta are gr. de 3,05 m; paramentul interior e realizat din pietre de mici dimensiuni legate cu un mortar albicios, iar cel exterior din pietre mari (de 60/80 x 20/40 cm), frumos rostuite. În exterior, zidul nordic a fost surprins pe o hmax de 2,20 m.
SII
Pe latura exterioară de V a turnului 8, unde acesta se ţese cu incinta, am trasat un sondaj cu dimensiunile de 4 x 1,5 m, orientat aproximativ N – S. În 2003, la – 1,85 m faţă de cota la care se păstrează incinta (2,65 faţă de punctul 0), surprinsesem o plintă cu lăţimea de 10 – 15 cm. La adâncimea de 4,00 m faţă de punctul 0 a apărut o altă plintă, cu aceeaşi lăţime. Până la această adâncime nu am surprins nici o plintă a incintei, deşi în S III (cercetată în campaniile 2004 – 2006) aceasta a apărut la – 3,10 – 3,20 m. Faza mai timpurie a turnului (porţiunea dintre plinte, ce se păstrează pe o înălţime de 1,35 m, e realizată din pietre de dimensiuni medii şi mortar.
Între zidul exterior (nordic) şi profilul de E al S II am trasat un alt sondaj, cu dimensiunile de 5 x 1,5 m, orientat N – S. La – 1,45 m faţă de nivelul plintei superioare a turnului 8 (deci la – 4,10 m faţă de punctul 0) am surprins o plintă cu lăţimea de cca. 15 cm. Această plintă e cu 10 cm mai jos decât plinta inferioară a turnului 8, însă acestea sunt, probabil, contemporane. Zidul nordic se păstrează pe o înălţime maximă de 3,35 m de la plintă în S IV şi de 2,55 m în sondajul din S II.
Sector X
Dan Aparaschivei, Ramona Zaharia, Sever Boţan
Deschiderea sectorului X din situl arheologic de la Slava Rusă s-a făcut din necesitatea identificării parcursului incintei cetăţii romano-bizantine în partea sa de E – S-E – S, dar mai ales pentru a clarifica, pe măsura posibilităţilor actuale, relaţia cronologică dintre cetate şi fortificaţia care străjuia de pe colina din partea de S întreaga arie a cetăţii şi hinterlandul corespunzător. Practic, nu se poate vorbi la (L)Ibida de o cetate, ci de un sistem de fortificaţii care, cel mai probabil, s-a dezvoltat etapizat, dar după un proiect iniţial unitar. Trasarea unei secţiuni pe incinta cetăţii, chiar la baza fortificaţiei, este o primă etapă în realizarea unei săpături de amploare în scopul stabilirii relaţiei dintre cele două elemente ale sistemului fortificat. Alături de acestea, în acelaşi sistem mai poate fi înglobat şi un fort care se înălţa în partea de V-SV a cetăţii. Beneficiind deja de cunoscutul plan al lui Al. S. Ştefan, din 1977, şi de schiţa lui P. Polonic de la sfârşitul sec. al XIX-lea, am dorit verificarea pe teren a direcţiei incintei cetăţii la urcarea sa către fortăreaţa de pe înălţime.
SX (căreia i-am dat numele după numerotarea curtinelor făcută de Al. S. Ştefan) are dimensiunile de 4 x 24 m, orientată aproximativ N-S, şi cu o diferenţă de nivel de cca. 6,40 m (adâncimile le vom reda în funcţie de un punct 0 ales în raport cu limita de S a secţiunii, care este şi cel mai înalt punct). Intenţia noastră a fost să surprindem o suprafaţă cât mai mare din incintă, în ideea lămuririi anumitor aspecte legate de sistemul de construcţie utilizat pentru această porţiune de incintă care era zidită în pantă.
Înlăturarea stratului vegetal a fost imediat urmată, la cca. 5,50 m de profilul de S al secţiunii, de surprinderea incintei. Profilarea zidului de incintă a generat şi prima situaţie surprinzătoare. Practic, primul indiciu scos la iveală a fost o ţesătură de ziduri perpendiculare, ceea ce ne făcea să credem că ar fi putut fi vorba de un turn, cu toate că dispunerea sa la baza dealului unde se înălţa fortăreaţa era cel puţin atipică, dacă nu chiar imposibilă. Dezvelirea zidului pe lăţimea întregii secţiuni a relevat o altă situaţie. Practic, incinta are lăţimea de 2,10 m înspre profilul de E, până în momentul în care panta se acutizează. Din acest punct, regăsit în secţiunea noastră la cca. 1,70 m de profilul de E, are loc o întărire a zidului prin îngroşarea sa cu circa 1 m, întreaga incintă ajungând până la 3,15 m. Trebuie remarcat că este vorba de o ţesere a zidului şi nu o adosare. Prin urmare, a fost prevăzut în proiectul iniţial acest artificiu arhitectonic şi nu este vorba de o intervenţie ulterioară. Practic, pentru echilibrarea incintei la urcarea în pantă a fost îngroşată latura de S a cetăţii. Deteriorarea vizibilă a paramentului din intra – muros a părţii consolidante se datorează, se pare, şi solicitării fizice survenite prin poziţionarea în pantă, alături, bineînţeles, de distrugerile ulterioare. Practic, pietrele din asizele superioare sunt foarte friabile, iar parte din ele chiar lipsesc. Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că şi scurgerile de pe versanţi pot fi un motiv suplimentar pentru starea destul de precară în care se găsea zidul.
Incinta se prezintă foarte interesant, în opus mixtum, cu paramentele construite în partea superioară din piatră de calcar de proastă calitate, friabilă, tăiată neregulat, foarte prost păstrată. Urmează patru asize de cărămidă care îndreaptă zidăria, iar în partea inferioară se întâlnesc blocuri de calcar fasonate, de dimensiuni mai mari, tăiate regulat, mult mai bine conservate. Mortarul este albicios, cu mult var şi scoică sfărmată. Constatăm că nu conţine fragmente de cărămidă arsă aşa cum se întâlneşte în celelalte sectoare ale cetăţii, motiv de reflecţie în ceea ce priveşte perioada constructivă a acestui sector al cetăţii. În schimb, degajarea incintei a scos la iveală o cantitate mare de ţiglă, însă, spre deosebire de alte zone ale cetăţii nu avem în acest sector nici unul dintre semnele care apar curent pe acest tip de material în sectoarele de la Poarta de V sau la Curtină G, respectiv la turnul 8.
În extra-muros, la aprox. 1,30 m ad., aproape lipită de zid, s-a profilat o amenajare, probabil o locuinţă (notată pentru identificare cu L1). Forma, probabil rectangulară, este totuşi destul de greu de confirmat pentru că intră atât în profilul de V, cât şi în cel de S. Limitele sale sunt marcate de un brâu de mortar cu grosimea de aprox. 0,15 - 0,20 m, iar podeaua, destul de consistentă, avea în componenţă lut galben (pe alocuri) şi pământ negru. Dimensiunile aproximative sunt 0, 80 m dinspre profilul de S, până către incintă şi cca. 1,50 m pe profilul de V. Materialul ceramic foarte divers şi numeros (amfore LR1, LR2, farfurii Hayes 3), cel osteologic, la fel, în cantităţi impresionante, cupe şi pahare de sticlă din diverse forme caracteristice perioadei romano-bizantine, dar mai ales monedele identificate chiar în interiorul acestei amenajări, o datează în sec. al V-lea.
În profilul de V al secţiunii, chiar deasupra L1, se observă o şapă de mortar care este posibil să fie de la o refacere ulterioară a zidului de incintă. Având elementele pe care tocmai le-am expus în ceea ce priveşte datarea locuinţei, tindem să credem că este vorba de o ultimă refacere a incintei, în sec. VI.
Secţionarea L1 a relevat o nivelare foarte consistentă, de peste 0, 80 m (ea poate continua, dar aceasta este adâncimea maximă la care ne-am oprit în această campanie), în care s-au identificat, de asemenea, câteva zeci de monede de la sfârşitul sec. al IV-lea şi mai ales din sec. al V-lea, fragmente de opaiţ, fragmente de pahare de sticlă şi candele tipice pentru sec. IV-V, piese de bronz (fragmente de catarame, tăbliţe, nituri, aplice), plumb (un pond, tăbliţe, bile) şi fier (scoabe, cuie, zgură de fier), ceramică în cantitate mare şi oase de animale, în special de păsări, bovine, peşti şi ovicaprine.
Cât priveşte săpătura din intra-muros, ne-am adâncit doar în porţiunea din secţiune care prezenta siguranţă, respectiv până la îngroşarea incintei. Friabilitatea materialului litic din asizele superioare ale acestui artificiu arhitectonic ne-a obligat să păstrăm un martor de siguranţă în faţa sa. Prin adâncirea până la 1,50 m din elevaţia zidului am constatat că blochetele de calcar fasonat, mult mai solide şi bine păstrate, ofereau o mai mare siguranţă pe toată suprafaţa incintei, inclusiv în partea îngroşată. Ca o descoperire importantă în contextul dat semnalăm o monedă de sfârşit de sec. IV ieşită chiar din mortar, ceea ce ar putea conferi un terminus post quem pentru datarea zidului, sau, cel puţin, pentru o eventuală fază de reconstrucţie sau refacere.
În paralel cu adâncirea către fundaţia incintei am dezvoltat săpătura şi în interiorul cetăţii, spre nordul secţiunii. Diferenţa mare de nivel ne-a obligat să abordăm metoda de excavare în trepte. Scopul a fost identificarea urmelor de locuire intra-murană din apropierea incintei de SSE.
La cca. 3,70 m de incintă, spre N, la o ad. de 4,85 m, am identificat un vas de provizii de dimensiuni mari, dolium, păstrat foarte bine, dar fără buză, fragmente din aceasta găsindu-le în apropiere. Pentru a nu grăbi săpătura, am preferat să profilăm doar vasul, pentru a-i afla dimensiunile aproximative. Astfel, după dezvelirea a mai puţin de jumătate din înălţimea sa, cca. 0,80 m, am putut măsura o circumferinţă de 3,90 m, iar în partea superioară diametrul gurii este de aproximativ 1 m. Prin extinderea săpăturii am mai scos la iveală, aproape lipite, încă două dolia, de aceleaşi dimensiuni. Unul dintre ele, situat în imediata apropiere a vasului prezentat, are rupt circa un sfert din partea sa superioară. Din cel de-al treilea am putut scoate doar cca. 1/5 din circumferinţă, restul intrând în profilul de V. Oricum, cel mai probabil, cele trei vase făceau parte dintr-un depozit mult mai vast, de vreme ce într-o secţiune de 4 m lăţime am putut identifica deja trei vase de asemenea dimensiuni. La o distanţă de 2,30 m de primul chiup s-a mai descoperit o nouă monedă cu urme de mortar, tot de sfârşit de sec. IV.
În tentativa de a atinge nivelul de călcare corespunzător momentului ridicării zidului, la o ad. de cca. 3,75 m (2,20 m din elevaţia zidului), chiar la zona de joncţiune a zidului de 2,10 m cu întăritura de 1 m, a ieşit o blochetă solidă de calcar, cu dimensiunile de 0,50/0,25 m. Din păcate, insuficienţa timpului ne-a oprit să ne adâncim pe această porţiune pentru a desluşi utilitatea acestui element în ridicarea incintei, urmând ca următoarea campanie să ne ofere răspunsul la această dilemă.
În c.2 al secţiunii, adică aproape de extremitatea sa nordică, în intra-muros, la o ad. de 6,60 m, se profilează un zid din piatră, păstrat în condiţii foarte precare, cu excepţia a două blochete de dimensiuni mai mari. Zidul este legat cu pământ, dar se pare că a fost demantelat, surprinzându-l doar pe o distanţă de cca. 1,50 m. Starea foarte proastă în care se păstrează ne împiedică să facem speculaţii referitoare la utilitatea sa. Trebuie menţionat că zona cetăţii care face obiectul cercetării noastre a fost intens locuită şi „exploatată” până în anii ‘70 de către o comunitate de romi rudari, care au scos piatră utilizată ulterior în scopuri personale.
Câteva concluzii foarte interesante reies în urma cercetării efectuate, chiar dacă lămurirea deplină a unor aspecte necesită noi campanii de săpătură. În primul rând, se constată că direcţia urmată de incintă nu corespunde întru totul celei din planul elaborat de Al. S. Ştefan în 1977, ea suferind o deviaţie, către V, şi implicit făcând un unghi în momentul în care începe să urce panta. Totuşi, intervenţia inginerească a specialiştilor antici cu îngroşarea incintei are loc nu chiar la începutul urcuşului, ci în momentul în care panta se acutizează. Se impunea acest artificiu pentru că zidul nu urca abrupt, ci tăia oblic panta, riscând să se prăbuşească datorită înclinării sale.
Unul din scopurile următoarei campanii este tocmai identificarea fundaţiei incintei pentru a desluşi dispozitivul de fixare a zidului pe stânca ce se găsea, probabil, pe respectiva colină.
Cele trei dolia descoperite în secţiune, în imediata apropiere a incintei, alături de materialul ceramic, osteologic, fragmentele de opaiţ, de sticlă, dar mai ales numărul mare de monede, coroborate cu poziţia strategică şi lipsită de mari probleme de apărare sunt argumente pentru identificarea zonei de S-E a cetăţii cu o arie destinată activităţilor comerciale. Cert este că avem de-a face cu o activitate intensă, sugerată de materialele arheologice descoperite şi databile în sec. IV-VI.
În următoarea campanie obiectivele propuse sunt dezvelirea şi golirea vaselor de provizie, în paralel cu adâncirea până la fundaţia incintei pentru a identifica toate elementele constructive şi modalităţile de execuţie, dar şi dezvoltarea săpăturii în zona extra-muros, de acolo de unde a fost scos cel mai mult material arheologic.
Sector T10
Lucreţiu Mihailescu-Bîrliba, Andrei Soficaru, Alina Neagu, Andreea Gheorghiţă, Cristian Iacob
În campania din 2007 am încercat să surprindem o relaţie cronologică între clădirile descoperite în acest sector1 şi zidul de incintă în zona de nord-est. În acest scop am trasat o secţiune, perpendiculară pe zidul de incintă. Secţiunea are o lungime de 22 m şi o lăţime de 4m. Stratul gros de moloz scos până la dezvelirea unui turn indică o activitate modernă în acel loc, ştiut fiind faptul că scoaterea pietrei din zidurile cetăţii s-a desfăşurat până în 2001. Turnul descoperit are o formă semicirculară şi a fost dezvelit până la ad. de 1 m. La 9 m N de turn (aşadar extre-muros) a fost descoperit un schelet de copil, ce nu se află în conexiune anatomică. Adâncimea la care a fost descoperit scheletul este de 0,77 m. În partea superioară a secţiunii (în care s-a concentrat săpătura) a fost scos la iveală material ceramic datând din sec. IV-VI. În partea dinspre N a secţiunii, nu am reuşit să degajăm decât un strat destul de gros de deşeuri moderne.
Sectorul Extra muros vest III
Dorel Paraschiv, Andreea Gheorghiţă
În campania 2006 am trasat o secţiune la cca. 300 m V de curtina E, cu dimensiunile de 20 x 2 m, orientată N-S, în care am descoperit mai multe straturi de depuneri, cu materiale arheologice datate în sec. IV-V p.Chr. (peste 500 fragmente ceramice, aproape 100 de monede, fibule, piese din sticlă etc.). La sfârşitul campaniei, ne-am oprit într-un strat de pământ aluvionar, ce conţinea materiale arheologice, la ad. de 4,40 m faţă de nivelul actual de călcare. Săpătura n-a mai putut fi continuată, datorită umidităţii solului. În această campanie am reuşit să efectuăm un sondaj în jumătatea estică a c.8-9, în acelaşi strat de pământ aluvionar, până la -5,25 m, adâncime la care nu au mai apărut materiale arheologice. În porţiunea săpată au apărut aceleaşi piese ca în campania precedentă (o monedă datată în sec. IV, amfore LR1, LR2, farfurii Hayes 3 etc.).
Sector Extra-muros NV III
George Nuţu, Alina Neagu, Natalia Midvichi, Valentin Piftor, studenţi UAIC Iaşi
Cercetările în acest punct, situat la aprox. 150 m NV de incinta de N a (L)Ibidei au avut ca scop salvarea unui tronson de zid legat cu mortar apărut în urma lucrărilor agricole efectuate în toamna anului 2006. Cu această ocazie, a apărut colţul unui edificiu puternic afectat de utilajele agricole.
Pentru lămurirea acestei situaţii am deschis o casetă de 6 x 6 m pe direcţia N-S. După înlăturarea vegetalului, la 0,25-0,40 m adâncime au apărut două morminte în cistă din piatră.
M137 a fost primul mormânt cercetat. Dimensiunile cistei sunt 3,20 x 1,90 m, este orientată V-E şi este construită din blochete de dimensiuni medii, sumar fasonate şi legate cu pământ. Zidurile cistei s-au păstrat pe 3-5 asize. La nivelul primei asize din elevaţie s-au observat urme de mortar. În aceste condiţii putem presupune că cista a avut un “capac” din dale mari legate cu mortar.
Scheletul defunctului a fost descoperit la 1,90 m ad. şi este puternic deranjat. Trebuie remarcat că acesta nu păstrează direcţia cistei fiind orientat NE-SV. Scheletul este de adult, şi a fost descoperit în decubit dorsal; s-a păstrat fragmentar femurul drept iar în partea inferioară a acestuia, calcaneul şi câteva metatarsiene; tibiile sunt bine păstrate. Cele două piroane descoperite în zona tibiilor şi unul în partea superioară a femurului drept demonstrează că defunctul a fost înmormântat în sicriu. Nu au fost descoperite materiale arheologice.
M138 a fost descoperit la 1,95 m S de M137. Zidurile cistei, orientată V-E, se păstrează pe 4-6 asize (prima asiză este la 0,70 m ad.). Caracteristicile constructive ale cistei lui M138 sunt identice cu cele ale mormântului anterior: blochete mici şi medii, sumar fasonate şi legate cu pământ iar la nivelul primei asize din elevaţie se poate observa, ca şi în cazul lui M137 acelaşi strat de mortar alb-roşiatic care ne face să credem că şi în cazul acestui mormânt exista un capac din dale legate cu mortar. Lăţimea zidurilor este de 0,50-0,60 m.
Scheletul, aparţinând unui adult, a fost descoperit la 2 m ad., în colţul de NV al cistei. Păstrat fragmentar şi puternic deranjat, scheletul era orientat NE-SV (cu capul la SV), în decubit dorsal. S-au păstrat câteva fragmente de craniu şi coaste, clavicula dreaptă şi braţul drept în timp ce partea stângă a corpului intra sub profilul de N, sub zidul nordic al cistei. Pentru clarificarea situaţiei şi efectuarea analizei antropologice am deschis o nişă în profilul de N: au mai fost descoperite câteva fragmente din bazin, femurele şi tibiile, bine păstrate şi aflate în conexiune anatomică.
Defunctul a fost înmormântat în sicriu dovada fiind un fragment de lemn descoperit în zona tibiei stângi şi două cuie, unul în zona bazinului şi celălalt lângă humerusul drept.
Ambele morminte nu au avut inventar; cele câteva fragmente ceramice descoperite în pământul din interiorul cistelor, antrenate aici, pledează pentru o încadrare cronologică în perioada romană bizantină a acestor morminte. Trebuie subliniat că punctul se află pe un platou pe care continuă marea necropolă târzie a (L)Ibidei.
Sector Fântâna Seacă
Colectiv: George Nuţu, Lucian Munteanu, Natalia Midvichi, Alina Neagu, studenţi UAIC Iaşi
Cercetările din acest punct aflat in zona extramurană a oraşului (L)Ibida au avut drept scop lămurirea unei situaţii arheologice cunoscută din 2006, când în urma lucrărilor agricole la suprafaţa solului au apărut numeroase zone cu piatră fasonata, tegulae şi olane romane.
Din punct de vedere geografic, această zona, o vale închisă pe doua laturi de pădure (N şi E), se află la cca. 2,5 km spre N de fortificaţia romano-bizantină. În anul 2006 cercetările din acest punct s-au concentrat pe un deal aflat la S de punctul din anul acesta. În cele trei secţiuni făcute în 2006 au apărut numeroase fragmente de zidărie romana, dar se pare ca întreaga locuire a fost „rasă” de mijloacele agricole mecanizate.
Pentru a preîntâmpina o situaţie similară, anul acesta ne-am concentrat cercetările asupra văii, aflate la N de punctul de anul trecut, la două edificii, numite convenţional EI şi EII. Au fost trasate şase secţiuni cu dimensiunile 2 x 20 m. (în EI) şi o secţiune de 2 x 10 m. (în EII), orientate N-S şi împărţite în 10, respectiv 5 carouri. Între secţiuni au fost lăsaţi martori de 1 m.
Edificiul I
SI – nivelul arheologic este puternic afectat de lucrările agricole. Am surprins un nivel compact de tegulae şi olane amestecate cu fragmente de chiup. Dimensiunile acestora sunt 0,20 x 0,25 m., iar ca ornamentaţie se remarcă chenarul folosit la majoritatea pieselor. În c.3, la 0,20-0,30 m. a fost descoperit colţul zidului din SIII, care păstrează aceleaşi caracteristici constructive. Spre profilul de E acest zid este continuat de o şapă de mortar cu o gr. de 0,10 m. Dacă avem în vedere caracterul agrar al zonei şi cel de magazie al acestui edificiu putem considera această şapă ca pe o zonă de uscare a grânelor înainte de a fi depozitate în dolia. Un chiup (nr. 1) a fost descoperit între c.6-7, la -0,20 m ad. Dmax al acestuia este de 1,30 m, iar gr.medie a pereţilor este de 0,5-0,7 m. Chiupul se află amplasat la 0,30 m. de zidul apărut în SIII, care continuă pe direcţia NV–SE. La capătul de N al şapei a fost descoperită o bază din calcar cretacic de Babadag, cu dimensiunile de 0,75 x 0,75 m. Pe mijlocul a două din laturi, această bază prezintă doua caneluri (0,12 x 0,6 m) dispuse simetric şi continuate pe suprafaţa plană de o şănţuire cu dimensiunile 0,2 x 0,7 m.
SIII – a fost prima secţiune trasată de la E. În primele două carouri nu au fost semnalate urme arheologice. în jumătatea nordică a acesteia a apărut, la ad. de -0, 30-0,40 m un zid orientat NV–SE, alcătuit din blochete de dimensiuni mari şi medii, legate cu pământ şi sumar fasonate. Pe paramentul interior, spre profilul de V, zidul legat cu pământ este continuat de unul alcătuit din pietre legate cu mortar şi păstrate pe 2-3 asize. Păstrarea martorului dintre SIII şi SI nu ne-a îngăduit lămurirea acestei situaţii dar această structură legată cu mortar este posibil să facă parte din platforma descoperită în SI.
SII – a fost trasată la V de SI, lângă profilul de S au apărut câteva dale de dimensiuni mici care sugerează existenţa unui pavaj, continuat de un nivel de dărâmătură alcătuit din pietre sumar fasonate, tegulae şi olane. În c.3-4 a fost descoperit un zid orientat NV–SE, păstrat pe 2 asize, de factură diferită faţă de cele din SIII şi SI. Spre N acest zid este continuat de şapa de mortar din SI, aflată la ad. de 0,30-0,40 m. În c.5-6 a fost descoperit un alt chiup (nr.2) cu dmax de 1,45 m. şi gr.medie a pereţilor de 0,5-0,7 m.
SIV
În această secţiune au fost descoperite trei chiupuri (nr.3-5), puternic afectate de lucrările agricole. Admedie la care au fost descoperite este de -0,25 m. În c.6, la -0,20 m adâncime a fost descoperit un tronson de zid orientat NV-SE şi cu o gr. de 0,65 m. Zidul, cu L de 0,95 m a constituit baza unui pilon de zidărie pentru susţinerea acoperişului. Perpendicular pe orientarea acestui zid, lângă profilul de V a fost descoperită o lespede din calcar fasonat, cu dimensiunile de 0,65-0,44 m, posibil baza unui alt pilon. Spre capătul de N al secţiunii a fost descoperit un capac de chiup, lângă profilul de V iar pe cel de E, la -0,25 m a apărut un fragment din chiupul nr.3 din SIII.
SV
În c.2 – 3, la ad. -0,25 m pe profilul de E şi -0,40 m pe profilul de V a apărut un nou tronson de zid, orientat NV – SE. Acest zid păstrat pe două asize are o lăţime de 0,60 - 0,70 m şi o lungime de 1,50 m şi este alcătuit din blochete mari, bine fasonate (în parament). Spre profilul de V paramentul este distrus. În c.3-4 la ad. de 0,30-0,40 m a apărut un nivel compact de tegulae şi olane fragmentare continuate de un zid orientat V-E, diferit ca structură şi alcătuire, faţă de cel anterior (c.2-3). Lăţimea acestui zid este de 0,60-0,65 m şi este alcătuit din blochete mici şi medii, sumar fasonate. În c.4-5, la 0,2 m distanţă de zid, pe profilul de V, a apărut o structură semicirculară de piatră (la -0,50 m ad.), un posibil dublaj al unui chiup. De la această structură şi până la capătul nordic al secţiunii a fost descoperit un nivel continuu de tegulae, majoritatea fragmentare. În c.8 de -0,45 m adâncime a apărut o lespede din calcar (0,58 x 0,35 m). La 0,9 m de această lespede în profilul de V a fost descoperită o altă lespede cu dimensiunile 0,75 x 0,40 m orientată similar. Pe această ultimă lespede se păstrează urmele unei elevaţii alcătuită din straturi alternante din piatră şi cărămidă. Aceste lespezi reprezintă dovada existenţei în cadrul planimetriei edificiului a unor piloni din zidărie cu rol de susţinere a acoperişului edificiului şi justifică existenţa tronsoanelor de zid descoperite în SIV şi SV, care aveau rolul atât de susţinere a acoperişului cât şi de întărire a structurii interne a acestui edificiu.
Materialul arheologic, redus, este alcătuit din ceramică (fragmente de amfore, oale de bucătărie), monede şi o cataramă specifică sec. IV.
Edificiul II
Acest edificiu se află la cca. 70 - 80 m E de primul, în zona joasă a văii. În acest punct am trasat o singură secţiune (SI), orientată N – S, având dimensiunile 2 x 10 m. Şi în acest punct lucrările agricole au afectat stratul arheologic.
În c.1, la -0,30 m a apărut un nivel compact de tegulae şi olane amestecat cu fragmente de chiup. În secţiune au fost descoperite două chiupuri. Primul a fost descoperit în c.1 spre profilul de E. Se mai păstrează doar baza şi 0,10-0,15 m din elevaţia pereţilor (gr.medie 0,6-0,8 m). În imediata apropiere a acestora, spre profilul de V a apărut o buză de chiup completă de tip inelar provenind probabil de la chiupul numărul 1. Al doilea chiup a fost descoperit în c.2-3, la -0,40 m adâncime şi se păstrează într-o proporţie mai mică decât chiupul nr.1. Spre capătul nordic al secţiunii a fost descoperit un zid orientat NV–SE, alcătuit din blochete mici, legate cu pământ (dimensiunile medii ale dalelor 0,40 x 0,30 m), continuat spre N de un pavaj alcătuit din pietre plate din calcar de Babadag, bine fasonate. Acest pavaj a fost distrus în mare parte de lucrările agricole.
Materialul arheologic, redus cantitativ, a fost descoperit în totalitate în nivelul de dărâmătură din interiorul chiupului nr. 2 şi constă din fragmente de amfor LR2 şi oale de bucătărie. Singurul obiect metalic, un tarpan (falx silvatica), a fost descoperit în c.4, sub o dală de pavaj.
În urma cercetărilor de anul acesta, din punctul Fântâna Seacă, considerăm că avem de a face cu o serie de edificii cu rol agricol din imediata apropiere a (L)Ibidei, datate în sec. IV p.Chr.
Analiza arheozoologică a resturilor faunistice din situl de la Slava Rusă
Simina Stanc
Analiza arheozoologică a resturilor faunistice a urmărit identificarea anatomică şi taxonomică a acestora, permiţând astfel estimarea ponderii relative pe care au avut-o diverse specii animale în cadrul economiei alimentare a populaţiei umane, precum şi evaluarea resurselor animale utilizate în alimentaţie.
Cuantificarea resturilor arheozoologice provenite din Sectorul Curtina G (campania anului 2005)
Cele 10557 resturi sunt de origine menajeră şi provin de la moluşte, peşti, păsări şi mamifere.
Cuantificarea resturilor arheozoologice provenite din Sectorul extra-muros N1 (campania anului 2006)
Au fost adunate 1037 resturi faunistice, provenite de la mamifere, păsări şi peşti. Alte patru fragmente aparţin speciei Homo sapiens. Resturile de peşti şi păsări sunt într-o proporţie redusă, cea mai mare parte dintre resturi provenind de la mamifere. Fragmentele aparţinând păsărilor nu au putut fi identificate specific. Resturile de peşti provin de la crap şi somn.
Cuantificarea resturilor arheozoologice provenite din Sectorul Extra Muros V3 (campania anului 2006)
Cele 422 resturi provin de la mamifere, păsări şi peşti.
Analizele arheozoologice realizate indică ca modalităţi principale de exploatare a resurselor faunistice următoarele activităţi: pescuitul, vânătoarea şi creşterea animalelor domestice.
Pescuitul
Resturile de peşti cele mai numeroase au fost identificate în eşantionul din sectorul Curtina G şi sunt reprezentate de solzi şi oase care provin de la teleosteeni şi sturioni. Dintre cele 8337 resturi care aparţin peştilor, numai 2024 au fost identificate specific. Taxonii identificaţi sunt: Acipenser sp. (sturion), Esox lucius (ştiucă), Abramis brama (plătică), Aspius aspius (avat), Cyprinus carpio (crap), Pelecus culturatus (sabiţă), Rutilus rutilus (babuşca), Tinca tinca (lin), Silurus glanis (somn), Scardinius erythrophthalmus (roşioară), Blicca bjoerkna (batca), Perca fluviatilis (biban)şi Stizostedion lucioperca (şalău). Ponderea cea mai mare, ca număr de resturi identificate, cât şi ca număr de indivizi estimaţi o are crapul, el reprezentând 64% din totalul resturilor identificate. Aceasta specie este urmată de somn şi apoi şalău. Aspius aspius, Blicca bjoerkna, Pelecus culturatus, Scardinius erythrophthalmus, Tinca tinca, Perca fluviatilis au o frecvenţă foarte redusă, fiecare dintre ele nedepăşind 0,5% din totalul resturilor identificate.
În eşantionul din Sectorul Extra Muros N1 şi extra Muros V3 au fost identificate fragmente care provin de la crap şi somn.
Vânătoarea
În eşantionul provenit din Sectorul Curtina G mamiferele sălbatice au o slabă reprezentare; din totalul resturilor de mamifere identificate, numai 36 aparţin celor sălbatice, adică 5,3%. Speciile de mamifere sălbatice identificate sunt: Cervus elaphus (cerb), Sus scrofa (mistreţ), Capreolus capreolus (căprior), Lepus europaeus (iepure de câmp), Vulpes vulpes (vulpe), Meles meles (bursuc). Cele mai multe resturi au fost identificate pentru vulpe, căprior şi iepure.
Pentru eşantioanele adunate din Sectoarele Extra Muros N1 şi V3 ale sitului de la Slava Rusă, ponderea resturilor de mamifere domestice este puţin mai ridicată, 11%, respectiv 6,3% din totalul resturilor identificate ca aparţinând mamiferelor. Între mamiferele sălbatice, cerbul are cea mai ridicată pondere.
Creşterea animalelor
În toate eşantioanele luate în studiu s-au înregistrat procente ridicate pentru animalele domestice.
Alături de pescuit, creşterea animalelor era principala sursă de proteină animală pentru populaţia de la Slava Rusă. Din totalul resturilor atribuite mamiferelor, cele de la mamiferele domestice au o pondere de 94,72%, pentru eşantionul din Sectorul Curtina G.
Pentru eşantioanele din Sectoarele Extra Muros N1 şi V3 ale sitului Slava Rusă, în cadrul grupului mamiferelor, cele domestice au o pondere mare (96%, respectiv 94%), în comparaţie cu cele sălbatice, ceea ce demonstrează importanţa pe care o avea creşterea animalelor domestice.
Speciile de mamifere domestice identificate în eşantioane sunt: Bos taurus (bovină domestică), Ovis aries (oaie), Capra hircus (capră), Sus domesticus (porc), Equus caballus (cal), Equus asinus (măgar), Canis familiaris (câine), Felis domestica (pisică). Ultimele două specii, câinele şi pisica, nu au importanţă în economia alimentară a populaţiei de la Slava Rusă.
Lista speciilor domestice identificate apare destul de cuprinzătoare, având atât păsări cât şi mamifere, iar compoziţia generală a şeptelului apare relativ omogenă pentru această aşezare.
Animalele domestice care predomină, atât prin numărul resturilor, cât şi prin numărul indivizilor estimaţi, sunt bovinele, ovicaprinele şi porcinele.
Frecvenţa calului în cadrul eşantioanelor faunistice este în general scăzută.
Asinul domestic, folosit probabil numai pentru tracţiune, a fost identificat la Slava Rusă, dar cu un număr foarte mic de resturi.
Prezenţa câinelui şi a pisicii este relativ constantă, frecvenţa resturilor de pisică este redusă, faţă de cea a câinelui.
Cota reală de folosire a păsărilor domestice în alimentaţie nu corespunde întru totul rezultatelor arheozoologice obţinute, care dau valori reduse ale frecvenţelor de resturi. În acest caz, trebuie luată în considerare şansa redusă de conservare a acestor oase fragile, supuse de la bun început nu numai acţiunilor distructive antropice, ci şi a carnivorelor domestice (câinele şi pisica).
Consumarea cărnii de cal era probabil doar ocazională probabil, determinată de momente de criză alimentară sau/şi de valorificare în alimentaţie a exemplarelor accidentate.
Raport topografic, cetatea [L]Ibida, sat Slava Rusă, jud.Tulcea
Bogdan-Alexandru Venedict, Andrei Asăndulesei, Florin Mocanu, Radu-Ştefan Balaur
Cercetarea arheologică din 2007 a avut în vedere şi realizarea unor măsurători de înaltă precizie pentru realizarea planului topografic şi reconstituirea unor obiective ce ţin de săpăturile arheologice efectuate în anii anteriori (reconstituirea 3D a cavoului şi a unei bucăţi a zidului de incintă a cetăţii (L)Ibida. Având în vedere că în cadrul Platformei de Cercetare Interdisciplinară în domeniul Arheologiei ArheoInvest de la Facultatea de Istorie se urmăreşte realizarea unei baze de date gestionată printr-un sistem GIS (Geographic Information System), măsurătorile efectuate în acest an reprezintă o primă etapă în cadrul acestui proiect.
Obiectivele urmărite au fost:
- delimitarea topografică a rezervaţiei arheologice.
- ridicarea topografică a rezervaţiei arheologice.
- măsurători de înaltă precizie pentru secţiunile realizate în cadrul acestei campanii.
- propuneri de reconstituire digitala 3D (pentru punctul "Cavou" şi o parte din zidul de incinta din sectorele Curtina G, T 8 şi Sector X (Cyclone v.5.8, Autodesk 3D Studio Max).
- crearea unei baze de date având imaginea digitala completă a rezervaţiei arheologice realizată prin scanare 3D cu laser.
Pentru efectuarea lucrărilor de teren, au fost utilizate următoarele echipamente: scaner 3D cu laser Leica ScanStation HDS 3600, staţie totală Leica TPS 1201 şi GPS Leica 1200.
Pentru georeferenţierea "norilor de puncte" obţinuţi în urma scanării 3D s-au folosit ca puncte de sprijin bornele din Sistemul Geodezic Naţional având coordonatele (N, E, El) încadrate in Sistemul de Proiecţie Planimetric Stereografic 1970.
Rezumat:
Cercetarea s-a desfăşurat pe mai multe sectoare, atât în interiorul, cât şi în exteriorul cetăţii romano-bizantine. În luna noiembrie a fost finalizată ridicarea topografică (STEREO 70) a întregii porţiuni a cetăţii liberă de construcţii moderne, a aşezării civile şi a necropolelor, suprafaţa totală însumând peste 80 ha. De asemenea, s-a realizat scanarea tridimensională a suprafeţei amintite şi sunt în curs de prelucrare datele pentru reconstituirea cavoului Tudorka, a Turnului 8, a Porţii de Vest şi a unei porţiuni a Curtinei X. În această campanie au fost prelevate mai multe eşantioane pedologice din zonele locuite ce au fost afectate de inundaţii succesive, ce sunt în curs de prelucrare. De asemenea, sunt în studiu (din punct de vedere al compoziţiei chimice) resturi de pictură descoperite în cavoul Tudorka şi câteva piese romano-bizantine din bronz.
Note:
1.
1. vezi CCA 2005, CCA 2006.