Slava Rusă | Comuna: Slava Cercheză | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetatea Fetei | Anul: 2018
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2018
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Cetate; Aşezare urbană; Aşezare rurală; Necropolă;
Cod RAN:
| 161277.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Slava Cercheză
Localitate:
Slava Rusă
Punct:
Cetatea Fetei
Sector:
Turnul 10, Curtina G, Necropola romano-bizantină, Curtina X, Fântâna Seacă
Toponim:
Ibida
Localizare:
| 161277.01 |
Lista Ilustrațiilor - 14
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Iacob | Mihaela | responsabil | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Mocanu | Marian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Paraschiv | Eugen Dorel | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Nuțu | George | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Mihăilescu-Bîrliba | Lucreţiu | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Mânzăteanu | Natalia | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Enache | Maricel | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Moga | Iulian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Baltag | Alexandru | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Rotaru | Iustin | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Dragomir | Mihaela | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Lungu | Vlad | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Șoșa | Cătălin | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Prosciuc | Diana | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Stan | Lavinia | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Zâna | Iulian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Pușcașu | Mihnea | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Ștefănescu | Veronica | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Olaru | Camelia | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Mazilu | Corina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Mihaita | Andreea | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Fartade | Adrian | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Puiu | Ana Maria | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Nichifor | Ştefan | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Unguru | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Pintilie | Dragoş | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Pintea | Mirela | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Aghiniței | Bianca | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Budău | Daniela | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Covrig | Alexandru Mihai | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Facultatea de Istorie |
| Soficaru | Andrei | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Dobo | Adrian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Aparaschivei | Dan | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Boţan | Sever-Petru | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Honcu | Ştefan | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Munteanu | Lucian | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Rubel | Alexander | participant | Institutul de Arheologie Iaşi |
| Nedu | Decebal | participant | Universitatea Dunării de Jos, Galaţi |
| Mateevici | Natalia | participant | Muzeul de Istorie Națională a Moldovei Chișinău |
| Teatini | Alessandro | participant | Universita degli Studi di Sassari |
| Ibba | Antonio | participant | Universita degli Studi di Sassari |
| Ganga | Salvatore | participant | Universita degli Studi di Sassari |
| Fada | Salvatore | participant | Universita degli Studi di Sassari |
| Kogălniceanu | Raluca | participant | Voluntar |
| Văcălie | Radu | participant | Voluntar |
| Măruță | Cosmin | participant | Voluntar |
| Gașpar | Atena | participant | Voluntar |
| Gașpar | Octavian | participant | Voluntar |
| Stanc | Simina | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași - Facultatea de Biologie |
| Pîrnău | Radu | participant | Institutul de Geologie al Academiei Române, filiala Iași |
| Roșca | Bogdan | participant | Institutul de Geologie al Academiei Române, filiala Iași |
| Niacsu | Lilian | participant | Univeristatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași - Facultatea de Geografie-Geologie |
| Tatarinov | Ivan | participant | Universitatea din Ismail |
| Dolgolenko | Irina | participant | Universitatea din Ismail |
| Sali | Elena | participant | Universitatea din Ismail |
| Mareeva | Kristina | participant | Universitatea din Ismail |
| Kravchenko | Ekaterina | participant | Universitatea din Ismail |
| Panov | Nikolai | participant | Universitatea din Ismail |
Raport:
Obiectivele proiectului multianual de cercetare
1. Cercetarea arheologică interdisciplinară şi multidisciplinară pentru reconstituirea, în maniera istoriei totale, a unor secvenţe de istorie şi viată cotidiană pentru situl/siturile de pe valea Slavei;
2. Identificarea vestigiilor şi a zonelor de risc arheologic din teritoriul cetăţii Ibida (circumscrierea teritorială este aleatorie pentru celelalte epoci istorice) şi asigurarea unui regim de protecţie pentru acesta prin includerea in RAN şi clasare ca situri/monumente istorice;
3. Conservarea primară şi restaurarea monumentelor dezvelite, constituirea unui Parc arheologic în partea de vest a cetăţii prin punerea în valoare a incintei cetăţii, monumentelor funerare din necropola cetăţii, a structurilor de locuire extra muros şi a complexului monastic paleocreştin;
4. Restaurarea, conservarea şi evidenţa integrală a patrimoniului arheologic mobil descoperit in sit şi valorificarea acestuia prin expoziţii (permanente şi temporare), prezentări virtuale, cataloage şi lucrari ştiinţifice;
5. Consolidarea statutului de şantier arheologic internaţional al şantierului Ibida prin multiplicarea programelor derulate la nivel european;
7. Valorificarea ştiinţifică, la nivel naţional şi internaţional, a rezultatelor cercetărilor arheologice interdisciplinare şi multidisciplinare prin monografii, articole, studii, comunicări, workshop-uri dedicate;
8. Consolidarea funcţiei formative, pe domenii strict de specialitate, a şantierului (“Şcoala de arheologie”) şi de educaţie pro patrimonio (proiectele educative:”Tabăra de arheologie”, “Patrimoniu mai aproape de noi”);
9. Constituirea unui veritabil Centru de Cercetare prin refunctionarea clădirii fostului Cămin cultural care să completeze structurile existente in acest moment în cadrul Bazei arheologice;
10. Promovarea integrată a patrimoniului arheologic, istoric, natural, etnografic şi ecleziastic prin proiecte şi programe adecvate; constituirea unui Ecomuzeu al văii Slavelor.
Obiectivele cercetării - Etapa 2018
1. Continuarea activităţii de Identificare a vestigiilor şi a zonelor de risc arheologic din teritoriul cetăţii Ibida:
a. Achiziţionarea de imagini de fotografie aeriana în teritoriul cetăţii in campania 2018 (colaborare cu Univ. din Sassari);
b. Cercetari de suprafata, cartarea descoperirilor din teritoriul cetăţii;
c. Actualizarea ortofotoplanului zonei arheologice Ibida;
d. Înregistrarea topografica a monumentelor dezvelite in 2018;
2. Cercetarea, conservarea si restaurarea sectoarelor arheologice aflate „in lucru” in prezent:
a. Continuarea cercetărilor arheologice în sectoarele în lucru în prezent pentru surprinderea relaţiei intra muros – extra muros, a stratigrafiei şi etapelor constructive ale cetăţii: Curtina G şi Turnul 8; Turn 10, Curtina X, Poarta de Vest;
b. Conservarea primară a vestigiilor dezvelite în sectoarele de la pct. 2.a – prin organizarea unei tabere de restaurare/conservare primară prin colaborarea cu Universitatea de Arhitectură Bucureşti;
3. Continuarea cercetării aşezării rurale din punctul ”Fântâna Seacă”:valorificarea şi verificarea rezultatelor investigaţiilor geomagnetice (realizate in 2014) – cu posibilitatea extinderii acestora spre est – în stabilirea întinderii acesteia, cartarea şi clasarea ca sit/monument istoric:
4. Continuarea cercetării - de manieră sistematică - a aşezării elenistice din punctul ”La Donca”;
5. Continuarea cercetării necropolei romano- bizantine – a mormântului colectiv 141 – după ce în 2017 diagnosticul realizat i-a precizat limitele;
6. Cercetări de suprafaţă pentru identificarea surselor de materii prime utilizate în realizarea uneltelor paleolitice;
7. Continuarea eforturilor de reglementare a regimului proprietăţii terenului pe care se află Complexul monastic paleocreştin;
8. Continuarea efortului de documentare bibliografică, grafică şi fotografică a materialelor arheologice descoperite în campaniile anterioare (2001-2010) in vederea realizării vol I din seria monografică Ibida;
9. Evidenţa materialului arheologic descoperit in 2018 pe categorii şi documentarea acestuia foto-descriptivă, inclusiv scanare 3 D pentru piesele reprezentative;
10. Derularea activităţilor curriculare şi educative, prin proiectele deja consacrare: „Şcoala de Arheologie”, „Tabăra de Arheologie”, „Zilele porţilor deschise” (29-30 iulie, în plină desfăşurarea a campaniei arheologice);
11. Refuncţionalizarea clădirii fostului Cămin cultural şi integrarea acestuia într-un Centru de Cercetare şi Valorificare Ecomuzeală a văii Slavelor - identificarea de posibile surse de finanţare (acţiune continuă pe tot parcursul anului).
Sectorul Turnul 10
Lucreţiu Mihailescu-Bîrliba (responsabil), Iulian Moga, Antonio Ibba, Claudio Farre, Salvatore Fada (Università degli Studi di Sassari), Natalia Mînzăteanu, Alexandru Baltag, Iustin Rotaru, Mihaela Dragomir, Vlad Lungu, Cătălin Şoşa, Diana Prosciuc, Lavinia Stan, Iulian Zâna, Mihnea Puşcaşu, Mihaela-Veronica Ştefănescu, Camelia Olaru, Corina Mazilu, Atena Gaşpar, Octavian Gaşpar
Campania din 2018 a vizat dezvelirea zidului de incintă al cetăţii romane de epocă târzie în proximitatea Turnului 10. În acest scop a fost trasată pe direcţia nord-sud secţiunea S8, în prelungirea fostelor secţiuni S3, S4 şi S7. S8 are dimensiunile de 15/11 m. Obiectivul urmărit a fost atins, zidul de incintă apârând pe apropoape toată lungimea secţiunii. Grosimea lui are 3,05 m. La sud de zidul de incintă a fost identificată o amenajare târzie, de epocă medievală (sec. XIII-XIV, după materialul ceramic). Această locuinţă s-a construit demantelându-se strada datând din secolele IV-VI care era în proximitatea zidului de incintă. Au fost descoperite patru gropi de par, cu bucăţi de lemn carbonizat în interiorul acestora. Locuinţa a păstrat ca podea o parte din fosta stradă din epoca romano-bizantină, fiind descoperite două dale aparţinând acestei străzi. Un nivel de arsură cu bucăţi de lemn carbonizat indică şi ameneajarea unei instalaţii rudimentare de foc. E posibil ca aceasta să fi provocat un incendiu în urma căreia locuinţa a fost abandonată.
În partea de est a S8 a apărut latura de vest a Turnului 10. Foarte aproape a fost descoperită o nouă groapă de par, probabil de la o amenajare târzie.
Sectorul Curtina G
Dorel Paraschiv (responsabil), Mihaela Iacob, Costel Chiriac, Andreea Mihaita, Maricel Enache, Adrian Fartade
În campania 2008 am început cercetarea suprafeţei dintre S I şi S III, pentru conturarea porţiunii de V a edificiului roman timpuriu, edificiu suprapus de incinta romano-bizantină. În 2002 am surprins, în S I, colţul de NV al edificiului, marcat de doi contraforţi, atât spre N, cât şi spre V. Dimensiunile contraforţilor sunt de 85 x 45 cm (85 cm fiind grosimea zidurilor exterioare ale edificiului).
Până la adâncimea de 2,20 m, adâncime luată de la nivelul de la care se păstrează zidul de incintă am săpat într-un strat de pământ amestecat, datorită intervenţiilor antice şi moderne. La nivelul amintit a apărut cel constructiv al incintei (datat în sec. IV), surprins pe puţine zone, datorită distrugerilor ulterioare. Materialele arheologice recuperate sunt amestecate (din prima epocă a fierului, din epoca romană şi din cea romano- bizantină). Menţionăm faptul că în această zonă nu am surprins nivelul corespunzător reparaţiei incintei, din sec. VI.
Sub un strat de umplutură, la 2,80 m a apărut al patrulea zid orientat N – S, călcat de incintă. Acesta este realizat din pietre de mici dimensiuni, legate cu mortaăr. În această zonă incinta nu prezintă fundaţie propriu-zisă (plintă), fiind amplasată direct pe ziidul edificiului; la E şi la V de acesta nu coboară. În zona incintei a fost cercetat nivelul de funcţionare al edificiului, surprins la 3,20 m. Acesta constă într-o podea de lut galben bătătorit, puternic incendiată, situaţie similară pe întreaga suprafaţă a edificiului. Pe podea au fost descoperite materiale ceramice datate în prima jumătate a sec. II p. Chr. (amfore Šelov B, vase de uz comun etc.).
Zona de V a edificiului este mai bine păstrată decât restul acestuia. În această campanie am dezvelit parţial singura încăpere păstrată integral (ne referim la porţiunea de la N de incintă, din exteriorul acesteia). Încăperea are o lăţime de 3,00 şi o lungime de peste 11,00 m (lungime pe care a fost surprins zidul al patrulea, care intră sub incintă). Zidul al treilea a fost surprins pe 10,25 m, după care intră, de asemenea, sub incintă. Grosimea zidului al patrulea e de 85 cm, îdentică cu a celui orientat E – V (aproape paralel cu incinta). Zidurile nr 3 şi 2, descoperite ăn campaniile anterioare au o grosime de 65 cm. Diferenţele se explică prin faptul că acestea din urmă sunt ziduri interioare (de compartimentare). Zidul nr. 1, surprins doar pe o mică porţiune în campaniile anterioare, are grosimea de 85 cm, ceea ce demonstrează că acesta este cel exterior de E al edificiului.
Dimensiunile edificiului
În această campanie am stabilit dimensiunile minime ale edificiului, în condiţiile în care nu cunoaştem lungimea totală a celor patru ziduri orientate N – S, suprapuse de incintă spre S. După cum afirmam mai sus, zidul nr. 4 a putut fi surprins pe o lungime de 11 m(în imteriorul edificiului, respectiv 11,85 m în exteriorul acestuia. Cele trei încăperi au lăţimea de 3,00 m, 2,35 m, respectiv 2,85 m. Zidurile de compartimentare au grosimea de 65 cm. Edificiul are lăţimea 11,20 m (pe axa E – V) şi lungimea de cel puţin 11,85 m (pe axa N – S). Suprafaţa exterioară a acestuia e de peste 132,72 mp, la care se adaugă contraforţii.
Necropola romano-bizantină
Mihaela Iacob, Andrei Soficaru (responsabili), Raluca Kogălniceanu, Radu Văcălie, Cosmin Măruţă
În campania 2018 au fost cercetate 2 morminte – M 179 şi M180 situate în faţa Curtinei G, unde, anterior, au mai fost cercetate atât morminte individuale sau reinhumări în ”gropi comune”. M. 179
Mormântul fusese evidenţiat prin prezenţa semnelor de mormânt (tegule şi dale de piatră depuse vertical) încă din campania 2017. Întrucât tipologia mirmintelor romano-bizantine prevede posibilitatea ca amenajarea de tegule si dale de piatră poate fi poziţionată atât la capul cât şi la picioarele scheletului, a fost excavată, în prima etapă, zona situată la SV de amenajare. Deşi, aparent, a putut fi delimitat conturul unei gropi, excavarea acesteia a dus doar la descoperirea unei fibule cu piciorul intors pe dedesubt, datată în sec. IV. p.Chr., piesă provenind de la un posibil mormânt distrus sau deplasată datorită vreunei galerii de animal.
Scheletul s-a dovedit a fi situat la NE de amenajarea de tegule şi dale de piatră, aceasta din ormă fiind situată la capul celui înmormântat.
Scheletul, aparţinând unui matur, se păstrează în stare bună de conservare fiind bine reprezentat: aşezat în decubit dorsal, cu braţele pe lângă corp, cu mâna dreaptă întinsă, iar cea stângă adusă pe bazin, membrele inferioare întinse şi paralele; scheletul e orientat V-E, craniul, cu privirea spre nord.
Scheletul a fost înmormântat în coşciug; nu prezintă inventar funerar, ci ofrande animale depuse în zona toracică.
M 180
Mormântul unui copil a fost amenajat în dărâmătura zidului roman timpuriu, demantelat la construcţia incintei; mormântul era protejat de o amenajare de pietre.
Sectorul Curtina X
Dan Aparaschivei (responsabil), Sever Boţan, Alessandro Teatini, Salvatore Fada, Ana Maria Puiu, Diana Prosciuc, Ştefan Nichifor, Andrei Unguru, Dragoş Pintilie, Mirela Pintea, Cătălin Şoşa, Mihnea Puşcaşu, Ivan Tatarinov, Irina Dolgolenko, Elena Sali, Kristina Mareeva, Ekaterina Kravchenko, Nikolai Panov
Obiectivele pentru campania 2018 a săpăturilor de la Ibida, sectorul Curtina X au fost următoarele:
1. Stabilirea parametrilor tehnici şi a destinaţiei zidului ZX;
2. Identificarea închiderii edificiului E3;
3. Lămurirea unor detalii tehnice apărute la complexele din preajma incintei din zona Curtinei X;
4. Confirmarea unei relaţii stratigrafice în zona Curtina X pe baza artefactelor şi a “citirii” profilelor;
În campania anului 2017 stabilisem că zidul ZX, respectiv un ZX1 care ar fi suprapuns ZX, erau adosate incintei descoperite în anii anteriori şi opinam că este foarte posibil ca cel puţin unul dintre cele două structuri de zid să facă parte dintr- un edificiu care ar fi închis un posibil horreum în care s-ar fi aflat cele opt dolia identificate in situ.
În campania din 2018 am lucrat în două puncte de lucru, tocmai în ideea de a putea atinge obiectivele propuse la începutul campaniei. Cercetarea a avut loc de la finele lunii iulie şi în prima parte a lunii august. Am beneficiat de sprijinul studenţilor de la Universitatea “Al.I. Cuza” din Iaşi, coordonaţi de către prof. dr. Lucreţiu Bîrliba, de o echipă de studenţi de la Universitatea din Ismail (Ucraina), coordonaţi de conf. dr. Decebal Nedu, de sprijinul colegilor italieni prof. dr. Alessandro Teatini şi drd. Salvatore Fada de la Università degli Studi di Sassari, Italia, dar şi de lucrători din satul Slava Rusă.
A. Punctul de lucru SX1, carourile 4-6, zidul ZX(ZX1) şi complexele apărute în 2017, lipite de Curtina X
Clarificarea situaţiei acestor complexe de ziduri (opinam în 2017 că este vorba de două faze ale zidului sau de două ziduri, fapt care a fost clarificat ulterior), foarte prost păstrate, care se opreau în incintă, către S-E şi intrau în profil către N-V a reprezentat unul dintre dezideratele importante ale acestei campanii. În acest scop, am curăţat acest complex şi chiar din primele zile am identificat în capătul dinspre profil (dinspre nord) un contrafort realizat din piatră de dimensiuni medii, cu dimensiunile de 0,70 m pe latura paralelă cu zidul şi 0,40 m pe latura perpendiculară pe acesta.
Adâncirea progresivă pe faţa presupusă interioară a zidului ne-a lămurit în privinţa acestui element, în sensul că avem de-a face cu doar un zid care se închide în incintă. Este drept că gradul avansat de distrugere a dus la deplasarea sa. Nu este vorba nici măcar de mai multe faze ale acestui zid. Poziţionarea sa contrapantei a produs mari stricăciuni. Că dispunerea sa era una foarte sensibilă o dovedeşte din plin diferenţa de nivel care se observă la fundaţia în trepte a incintei. Relativ la aceste elmente, tot în acest an avem confirmarea că aceste “trepte” au până la 0,60 m lăţime şi cu înălţimi neregulate, ceea ce sugerează şi întăreşte ideea că nu erau folosite pentru acces, ci doar ca elemente de substrucţie. La circa circa 5,30 m faţă de partea superioară a acestei substrucţii şi cu o diferenţă de nivel de circa 2,90 m, acest zid ZX vine până în incintă şi este adosat acesteia. El preia, practic, mare parte din presiunea pantei. Dimensiunile ZX sunt, de asemenea, foarte interesante. Lângă incintă are o lăţime de circa 0,85 m, dimensiune aproximativă datorită stării foarte proaste de păstrare pe faţa interioară (spre E). Din acest motiv, linia sa este greu de stabilit. La un metru de zidul de incintă pare că avem o îngroşare a zidului, până la 1,00 m, iar de la doi metri lăţimea sa ajunge la 1,10 m, lăţime care se păstrează până în profilul de vest. Această distorsionare a zidului a avut loc, cel mai probabil, din cauza presiunii pantei şi a dislocării treptate.
În ceea ce priveşte lungimea sa în acest moment, avem 9, 20 m din zid identificat, pe latura sa interioară şi 8 metri pe latura exterioară, direcţia sa fiind NV-SE.
Zidul este legat cu pământ şi are în componenţă piatră de dimensiuni medii, multe dintre ele fasonate pe una sau mai multe părţi. Lângă profilul de vest se păstrează cam 0,80 m din elevaţia zidului, pe circa 2,80 m lungime. Nu ştim, încă, înălţimea totală a acestui zid care reprezintă, cel mai probabil, un zid de incintă pentru depozitul de dolia din apropiere. Elevaţia este vizibil deplasată datorită presiunii la care a fost supusă. Din acest motiv, în nivelurile superioare aveam impresia că este vorba de două faze de construcţie. Lângă incintă avem identificate doar patru asize din acest zid, adică 0,55 m. Întrebarea esenţială pe care o ridicăm în acest moment al cercetării este de ce ZX are o lăţime de circa 0,80 m, iar zidul de intersecţie, respectiv Z1E3, cu punctul de intersecţie aflat în profilul de vest la circa doi metri, are doar 0,70 m. Este evident şi că aceste două ziduri au consistenţă diferită, respectiv tehnica aplicată este oarecum diferită.
Fără a avea certitudinea că este vorba despre o intersecţie a celor două ziduri, totuşi traseele lui ZX şi Z1E3 arată că cele două ar face parte din acelaşi edificiu care, posibil, ar împrejmui horreum-ul de lângă Curtina X. Diferenţa dintre ele ar putea fi exprimată prin aceea că ZX a fost zidit ad fundamentis mai gros, pentru a rezista la presiunea pantei, celelalte ziduri ale edificiului nefiind atât de expuse. Există, însă, şi ipoteza ca acest zid să nu fie parte a aceluiaşi edificiu cu Z1E3. Totuşi, planimetria zonei, confirmată de fotografiile din dronă, dar şi logica, contrazic această ultimă ipoteză.
Cert este că ZX a fost ridicat într-o perioadă posterioară construirii incintei, de vreme ce este adosat acesteia şi suprapune fundaţia în trepte.
Cel mai probabil, zidul a fost ridicat în perioada de funcţionare a depozitului de dolia, tocmai pentru a-l proteja de pericolele dispunerii terenului în pantă, dar şi pentru a delimita acest complex. În sprijinul acestei ipoteze vine starea foarte bună de conservare a primelor chiupuri, din apropierea zidului. De altfel, primele două astfel de obiecte, D5 şi D8, aflate la 1,50 m de zidul ZX se prezintă în condiţii foarte bune. Cele mai distruse sunt dolia cele mai depărtate de zid, înspre est, D1, D2 şi D3. D8, vasul singuratic care este ulterior celorlate şapte, D4, este situat la 2,10 m faţă de latura interioară a ZX.
În aceeaşi zonă, de lângă incintă, încă de anul trecut am identificat două mici trepte care vin paralel cu zidul de incintă, se opresc în ZX şi sunt adosate substrucţiei incintei. Din câte am putut identifica după continuare săpăturii în această zonă, nu sunt nişte trepte dintr-un sistem de acces, pentru că nu am mai găsit şi o continuare a lor, ci, probabil, este vorba despre o sistematizare a zonei respective, dinstre latura exterioară a lui ZX. De altfel, treapta 1, de lângă ZX, are 0,90 m lăţime. Înălţimea lor este de 0,20 m. Foarte interesant este că aceste trepte sunt adosate substrucţiei incintei, deci sunt tot posterioare acesteia, dar nu intră sub ZX, deci nu sunt anterioare lor. În schimb, se observă şi în profilul de vest că aceste trepte sunt practicate în pământul galben care umple şanţul de construcţie al incintei. Aşadar, chiar dacă este oarecum posibil să fi fost parte dintr-un proiect de cale de acces pe lângă incintă, către partea superioară a acesteia, proiect întrerupt dintr- un anumit motiv, totuşi, credem că este vorba, mai degrabă, de un proiect de sistematizare care a avut loc în timpul construcţiei ZX. Cert este că şi aceste trepte sunt legate cu pământ, ca de altfel toate complexele din această zonă, în afară de zidul de incintă.
Interesant este că şi lângă incintă, tot pe latura considerată interioară a lui ZX a mai apărut un contrafort, precum cel de lângă profilul de vest, cu dimensiunile de 0,40 m pentru latura perpendiculară pe ZX pe 0,70 m, latura paralelă pe zid, cu aceeaşi tehnică de construcţie ca şi în cazul primului contrafort.
De asemenea, foarte interesant este că, adâncindu-ne pe faţa interioară a acestui zid de incintă constatăm că avem un strat consistent de dărâmătură, cu piatră din ZX de dimensiuni medii, cu cărămidă, fragmente de olane de acoperiş şi pământ depus. Având o situaţie stratigrafică mulţumitoare în acest stadiu de cercetare, putem spune că, cel mai probabil, nivelul de funcţionare a depozitului de dolia, cîndva către mijlocul secolului al VII-lea, este mai jos decât am presupus iniţial. El nu se regăseşte nicidecum la nivelul umerilor chiupurilor, aşa cum des întâlnim în literatura de specialitate ci, credem că mai puţin de jumătate erau îngropate în pământ.
Din punct de vedere cronologic, ne situăm pe aceeaşi poziţie ca şi în trecut, în sensul că depozitul funcţionase, cel mai probabil, în a doua jumătate a secolului al VI-lea, de când datează şi ZX, probabil şi Z1E3 şi alte astfel de edificii din zonă.
B. Punctul de lucru ZX, caroul 3 (lângă edificiul E1)
Aici am avut ca obiectiv principal identificarea unui zid care să închidă edificiul E3 către incintă, respectiv să facă unghi cu Z1E3 şă să închidă depozitul de dolia. În acest scop ne-am adâncit în SX, caroul 3, unde fusese săpat, parţial, încă din prima campanie, dar unde nu s-a continuat săpătura, ci s-a preferat conservarea edificului identificat mai jos, în carourile 1 şi 2. Reluând săpătura în acest an am săpat într-un nivel consistent de dărâmătură, pământ cu piatră de dimensiuni medii şi mici de la edificiile din zonă, fragmente ceramice şi oase de animale.
În momentul în care am ajuns la -2,30 m înspre profilul de V şi -1,80 spre profilul de E (a se vedea diferenţa de nivel de circa 0,40-0,50 m) urmărind permanent posibila trasă de închidere a unui zid care să completeze edificiul 3, am constatat că acesta fie se închidea altfel, fie acest zid a fost cu totul demantelat. De vreme ce nici în profil nu am regăsit urme de la un posibil zid şi nici negativul unui potenţial zid nu a fost identificat, optăm, mai degrabă, pentru prima variantă. Clarificarea situaţiei va fi posibilă doar în campania anului 2019, când vom îndepărta şi ultima parte din martorul dintre SX şi SX1,
În schimb, din acest punct de lucru, la circa - 1,70 m, spre profilul de nord, a apărut o şapă de mortar alb, cu pietricele, foarte bine tasat şi pe care l-am regăsit şi în alte puncte ale secţiunii, respectiv în caroul 1, sondajul 1, executat cu câţiva ani înainte. Pare a fi fost o nivelare, poate chiar cea peste care au fost ridicate principalele complexe identificate în zonă. Am surprins-o în acest punct pe circa 2,30 m de-a lungul profilului de sud şi pe o lăţime de 1,30 m. Este mai groasă în partea de est, respectiv de circa 0,15 m şi se subţiază, până la dispariţie, către vest. Oricum, se observă o dispunere în pantă a acestei nivelări, pe direcţia sud-nord. Materialul arheologic recoltat de aici este amestecat şi constă în ceramică romană târzie, oase de animale, dar şi câteva fragmente osoase umane, în poziţie secundară şi care par a fi deranjate încă din antichitate.
Săpătura din acest punct ne-a ajutat şi în profilarea mai clară a edificiului E1, cu zidurile formând un unghi obtuz, în partea sa de sud-est.
Pentru campania următoare avem ca obiectiv înlăturarea restului de martor dintre SX şi SX1 pentru a vedea planimetria din zona edificilor E2, E3 şi E4, clarificarea relaţiei dintre ZX şi Z1E3, prin efectuarea unei casete în profilul de vest şi găsirea intersecţiei dintre cele două ziduri, identificarea nivelului de funcţionare a complexului de dolia prin adâncirea săpăturii în preajma acestora şi lângă ZX.
Punctul „Fântâna Seacă”
Ştefan Honcu (responsabil), Lucian Munteanu, Bianca Aghiniţei, Daniela Budău, Alexandru Mihai Covrig
Cercetările efectuate, anul acesta, în aşezarea extramurană de la Ibida, din punctul „Fântâna Seacă”, au avut ca scop finalizarea excavării secţiunii S3, începută de noi în anul 2013 şi deschiderea de noi secţiuni care, sperăm noi, să ne permită identificarea planimetriei edificiului dezvelit în anii anteriori. Astfel, în primele zile ale cercetării au fost curăţate secţiunile de vegetaţie, pentru a putea înlătura prelata şi pământul cu care am acoperit zidurile şi dărmătura descoperite anul trecut, iar ulterior am îndreptat profilele secţiunii.
Ne-am concentrat cercetarea în zona carourilor 1-13 de pe latura de vest a secţiunii S3. S-a încercat realizarea unui profil stratigrafic complet, lucru care s-a reuşit până la finalul campaniei. De asemenea, trebuia finalizată investigarea, începută în anul anterior, a unui complex arheologic – o groapă modernă, cauzată, cel mai probabil, de extragerea pietrei din edificiul cercetat. Nu în ultimul rând, am dorit să verificăm şi să înţelegem amenajarea internă a edificiului. Astfel, am reuşit să identificăm, prin cercetarea atentă, o instalaţie de încălzit şi preparat mâncare (sobă), în edificiul excavat, situată în C 6k. Existenţa acestei sobe este susţinută de apariţia unui strat de cenuşă şi cărbune şi de găsirea tegulei cu un orificiu în mijloc, prin care ieşea din casă hornul pentru fum. Pe aceaşi latură, de vest, în carourile C 7-8k am surprins mai multe fragmente mari de sticlă, ceea ce indică, eventual, existenţa unui geam pe această latură a edificiului. Materialele arheologice descoperite în această zonă constau în fragmente ceramice de bucătărie – oale ce se datează în cea de a doua jumătate a secolului al IV-lea p.Chr. În carourile 6-10k, chiar în profilul de vest, a fost surprins un zid nou, construit din pietre de dimensiuni mici şi medii, sumar fasonate, legate cu pământ. Scopul acestuia nu l- am putut determina încă, deoarece a fost surprins pe o lăţime de doar 10-30 cm. Deschiderea unei noi secţiuni, în campaniile viitoare, ar putea clarifica prezenţa acestui zid si rolul său în arhitectura edificiului.
Tot în această secţiune ne-am concentrat atenţia şi pe latura de sud a edificiului. În acest scop am deschis o secţiune nouă, S4, cu dimensiunile de 10 x 5 m, orientată perpendicular, în partea de sud a secţiunii S3, cu un martor de 0,50 m între ele. Prin trasarea acestei secţiuni s-a urmărit degajarea laturii de sud a edificiului şi surprinderea legăturii dintre acesta şi un alt edificiu, cu rol probabil de magazie, cercetat anterior de către colegii noştri. Întrega suprafaţă a fost împărţită în carouri de 1 x 1 m, notate 1-10a/e, latura mare cu cifre şi cea mică cu litere. În urma adâncirii graduale în această secţiune nu a fost descoperit nici un complex arheologic, ci au fost aflate doar câteva fragmente de amforă LRA 2 şi un vârf de săgeată din fier. Stratul steril a fost atins între 80-90 cm faţă de nivelul actual de călcare reprezentat de pământul vegetal. Din păcate, la finalul cercetării acestei secţiuni nu am reuşit să descoperim ceea ce ne propusesem – latura de sud a edificiului. În acest caz presupunem că edificiul avea probabil regim semideschis, cu un fel de sopron în faţă, în condiţiile în care latura de sud nu este localizată sub martorul lăsat de către noi, de 50 de cm.
În viitor ne propunem să dezvelim latura de vest şi de est a clădirii pentru a avea o imagine completă a acesteia, precum şi înţelegerea lucrurilor ce ţin de household.